1ra-809/2016 — Art.264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 10 septembrie 2015, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Holban Igor Ilie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 5 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Potrivit art. 85 Cod penal, lui Holban Igor Ilie i s-a adăugat prin cumul parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015, numindu-i definitiv o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, în 1 penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Termenul executării pedepsei cu închisoare în privința lui Holban Igor Ilie s-a dispus a fi calculat odată cu intrarea sentinței în vigoare și reținerea inculpatului. Măsura preventivă - obligațiunea de a nu părăsi țara, aplicată în privința lui Holban Igor Ilie, s-a dispus a fi menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.

Pentru a pronunța sentința, instanța a stabilit, că Holban Igor la 16.06.2015, aproximativ la ora 02:30, având scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, fără permis de conducere, a urcat la volanul automobilului de model „Lancea Dedra” cu n/î CHR 416 și deplasându-se pe str. Alexandru cel Bun, or. Ialoveni, fiind suspectat de conducerea unității de transport în stare de ebrietate, a fost stopat de colaboratorii de poliție din cadrul batalionului nr. 3 a INP IGP, Matvei Ilie și Nicoară Anatolii. Conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 8716 din 16.06.2015, la cet. Holban Igor s-a stabilit, starea de ebrietate produsă de stupefiante “Amfetamine” și “Canabinole”, care fac parte din categoria substanțelor narcotice, încălcând astfel prevederile art. 10 alin. (2) pct. 1) și art. 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată a declarat apel avocatul Nadejda Crețu în numele inculpatului Holban Igor, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, executarea pedepsei aplicate în privința inculpatului Holban Igor să fie suspendată condiționat în temeiul prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente: - inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, motiv din care consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului Holban I. este prea aspră, iar privarea de libertate a acestuia nu ar avea scopul educării inculpatului, dar i-ar înrăutăți situația; - instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul este unicul întreținător al părinților; - consideră că nu este rațional ca inculpatul să fie privat de libertate. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de avocatul Nadejda Crețu în numele inculpatului Holban Igor și a fost menținută fără modificări sentința Judecătoriei Ialoveni din 10.09.2015.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a constatat că probe noi apărarea nu a prezentat și doar a solicitat verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de fond cu expunerea referitor la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea aspră. Analizând materialele cauzei, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis că, inculpatul Holban Igor a comis anume fapta infracțională imputată, corect încadrată în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, împrejurările fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere ai pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, contestîndu-se doar pedeapsa ce i-a fost stabilită. Instanța de apel a menționat că inculpatul și-a recunoscut vina în prima instanță, la cererea lui cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală. A reiterat instanța de apel, că sancțiunea stabilită pentru comiterea infracțiunii de conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare, săvîrșită de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, prevede - amendă în mărime de la 700 la 800 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an. În speță, instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă - căința sinceră. De asemenea, a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art.77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană condamnată pentru infracțiuni similare. Astfel, prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015, Holban Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal și în baza acestei norme, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității (f.d. 26-28). Reieșind din informația prezentată de Biroul de probațiune Ialoveni rezultă că, în perioada 29.04.2015 - 07.09.2015, Holban Igor nu a executat nici 3 o oră din pedeapsa stabilită prin sentința dată, fiind înaintat un demers privind schimbarea măsurii de pedeapsă din 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, în 80 zile de arest (f.d. 61). Prin urmare, avînd în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin.(2) Cod penal este una ușoară, de limitele pedepsei prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, de circumstanța atenuantă stabilită în cauză, de faptul că, inculpatul Holban Igor și-a recunoscut vina, are antecedente penale, a fost condamnat pentru infracțiuni similare, nu a executat pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015, dat fiind faptul că, pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul prevăzut de lege și nu au fost în măsură să contribuie la corijarea condamnatului, să prevină săvârșirea de noi infracțiuni din partea inculpatului și având în vedere că, la materialele cauzei nu există probe care ar atesta că, o pedeapsă non privativă de libertate ar duce la corectarea acestuia, instanța de apel a considerat că, instanța de fond just a conchis de a aplica în privința inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare. Referitor la cerința apărării privind aplicarea unei pedepse non privative de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a statuat, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea normelor legale menționate, deoarece ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului Holban Igor, nu este rațional ca acesta să nu execute pedeapsa stabilită, și prin urmare, nu poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia, or pedepsele aplicate anterior în privința inculpatului nu și-au atins scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane, iar pedepsele aplicate nu au avut efect asupra corectării și reeducării inculpatului. Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatului sub formă de închisoare, este una ce implică o suferință în măsură de a atinge scopul de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, care prin natura sa va condiționa revizuirea de către inculpat a atitudinii față de valorile sociale și comportamentul lui față de membrii societății.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14.01.2016 avocatul Mîrzîncu Aurelia declară recurs ordinar în numele inculpatului Holban Igor, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, în partea stabilirii 4 pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Holban Igor să-i fie aplicată o pedeapsă în limita sancțiunii faptei săvîrșite și în baza art. 90 Cod penal pedeapsa aplicată să-i fie suspendată pe un termen de probă, totodată sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015 să se execute de sine stătător. În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul fără a invoca expres temei de drept prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - instanțele de fond și de apel au stabilit o pedeapsă prea aspră în raport cu fapta comisă; - inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, a cooperat cu organul de urmărire penală, motiv din care consideră că urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea; - la stabilirea pedepsei instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că inculpatul este unicul întreținător al părinților.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece decizia instanței de apel este legală și întemeiată, iar careva erori la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a admis.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 5 În recursul declarat, recurentul nu a indicat expres temei de drept pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, dar din conținutul recursului Colegiul penal constată că acesta se prezumă. Instanța de recurs menționează, că potrivit pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizînd decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului, Colegiul penal constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat reieșind din următoarele. Conform prevederilor art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Colegiul penal menționează că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cît și a altor persoane. Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, analizînd argumentele invocate de avocat cu privire la individualizarea greșită a pedepsei stabilite inculpatului Holban Igor, Colegiul penal reține că, instanța de apel în acest sens a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75-78 și 85 Cod penal, corect concluzionînd asupra necesității stabilirii inculpatului a pedepsei închisorii pe un termen de 5 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, adăugîndu-i-se prin cumul parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei 6 stabilite prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015, numindu-i definitiv o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv și căința inculpatului în cele comise, iar ca circumstanță agravantă: săvârșirea infracțiunii de către o persoană condamnată pentru infracțiuni similare. De asemenea instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont de faptul, că: reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin.(2) Cod penal este una ușoară, de limitele pedepsei prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, de circumstanța atenuantă stabilită în cauză, de faptul că, inculpatul Holban Igor are antecedente penale, a fost condamnat pentru infracțiuni similare, nu a executat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.03.2015, dat fiind faptul că, pedepsele aplicate anterior nu și- au atins scopul prevăzut de lege și nu au fost în măsură să contribuie la corijarea condamnatului, să prevină săvârșirea de noi infracțiuni din partea inculpatului și având în vedere că, la materialele cauzei nu există probe care ar atesta faptul, că o pedeapsă non privativă de libertate ar duce la corectarea acestuia. Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a menține sentința instanței de fond, prin care s-a aplicat în privința inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare. Astfel, instanța de recurs atestă că la stabilirea pedepsei inculpatului Holban Igor, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată corect, iar concluziile instanței de apel privind stabilirea pedepsei inculpatului corespund exigențelor legale și circumstanțelor cauzei, argumentele din recurs în acest sens fiind neîntemeiate. Referitor la argumentele recursului avocatului privind aplicarea unei pedepse non privative de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a statuat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea normelor legale menționate, deoarece ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului Holban Igor, nu este rațional ca acesta să nu execute pedeapsa stabilită, și prin urmare, nu poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia, or pedepsele aplicate anterior în privința inculpatului nu și-au atins scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi 7 infracțiuni din partea condamnatului, iar pedepsele aplicate nu au avut efect asupra corectării și reeducării inculpatului. În acest sens instanța de recurs atestă, că în speță de către instanțele de judecată, n-au fost reținute careva circumstanțe, care ar face posibilă aplicarea în privința inculpatului Holban Igor a prevederilor art. 90 Cod penal, prin urmare, constată că argumentul în cauză nu constituie temei de casare a hotărîrii atacate. Astfel, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent, prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Asemenea eroare de drept în speța examinată nu s- a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Holban Igor Ilie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Holban Igor Ilie, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2016. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 8