1ra-888/2016 — art.264 alin.1 Cod penal

1ra-888/2016 — art.264 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-888/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Constantin Alerguș,

judecătorii – Ion Guzun, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, Nicolae Craiu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de partea

vătămată Rujanschi Valeriu, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ialoveni din 19 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Erhan Petru Ion,

născut la 13 iulie 1955, originar și domiciliat în com.

Bardar, r-nul Ialoveni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Petru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 3 luni închisoare,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Rujanschi V. a fost lăsată

pentru examinare în ordinea procedurii civile.

Petru, la data de 16 noiembrie 2011, aproximativ la ora 1800, conducînd

automobilul de model „Moskvici 412” cu n/î C ET 414, pe traseul Hîncești -

Chișinău, în direcția mun. Chișinău, avînd în calitate de pasageri pe Lașcu

Petru, Vulpe Maria și Roșioru Nicolai, la întrare în s. Bardar, r-nul Ialoveni

ignorînd prevederile art. 10 lit. b), art. 39 alin. 1), art. 40 alin. (1) lit. a), b) și art.

1

45 alin. 1) lit. a), b), d), alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, care

stipulează că, conducătorul de vehicul trebuie să posede cunoștințe necesare privind

conducerea în siguranță a vehiculului pe drum, înainte de schimbarea direcției de

mers să se asigure că această manevră va fi executată cu siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, înainte de virare la stînga să se apropie

din timp de axa drumului în cazul circulației dublu sens, să cedeze trecerea

vehiculelor care vin din sens opus și numai după aceasta să traverseze banda opusă,

să conducă în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de situația rutieră precum și

de dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, iar în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, neținînd seama de factorii menționați, efectuînd manevra la stînga,

în direcția s. Bardar n-a cedat trecerea automobilului de modelul „Mercedes

208 D” condus de Rujanschi Valeriu, care se deplasa regulamentar din sens

opus și ca rezultat s-a produs accidentul rutier.

În rezultatul tamponării, pasagerului Lașcu P., i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico legală nr. 3446/D din 23.12.2011, vătămare

medie a integrității corporale și a sănătății.

care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, în latura civilă

cu admiterea integrală a acțiunii înaintate.

Instanța de fond superficial a motivat sentința în latura civilă în partea

daunei materiale și a cheltuielilor de judecată, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă, deoarece această soluție vine în

contradicție cu prevederile art. 387 CPP.

Or, urmare a infracțiunii a fost deteriorat automobilul de model

„Mercedes 208D”, cu n/î CJE 948 și în urma raportului de expertiză s-a stabilit

că suma necesară pentru reparația automobilului este de 24 790,92 lei.

În urma accidentului rutier a pierdut venitul ratat în sumă de 330 135,93

lei, prezentînd în acest sens calculul, însă instanța i-a refuzat, lăsînd ca să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Astfel, a fost încălcat prevederile art. 6 CEDO prin nesoluționarea

acțiunii civile în procedura penală.

Totodată, a invocat că în urma accidentului produs a suferit fizic și

2

moral, fapt care îl justifică să fie recompensat, dar instanța eronat nu a admis

acțiunea civilă referitor la dauna morală.

decembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de partea vătămată

Rujanschi Valeriu.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui P.

Erhan în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de

fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile lui.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată

legal și corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținînd cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod, precum și de gravitatea faptei penale,

urmările prejudiciabile, persoana inculpatului, care este caracterizat pozitiv la

locul de trai, recunoașterea vinei și căința sinceră, considerînd că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În ce privește acțiunea civilă, instanța a menționat că soluția instanței de

fond este una legală și întemeiată, aceasta just a lăsat acțiunea înaintată de

partea vătămată pentru examinare în cadrul procesului civil, concluzionînd

următoarele.

Rujanschi V. a înaintat acțiunea civilă în cadrul procesului penal

solicitînd încasarea de la inculpat dauna materială în sumă de 24790,92 lei,

venitul ratat de 330135,93 lei și prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei.

Analizînd probele administrate, instanța de apel a constatat că,

automobilul de model Mercedes 208D, cu n/î CJE 948, care a fost accidentat în

rezultatul accidentului rutier din 16 noiembrie 2011, aparține cu drept de

proprietate companiei SRL „Dovax-Trans”, fapt confirmat prin certificatul de

înmatriculare anexat în copie autentificată în dosar și polița de asigurare civilă

de răspundere civilă obligatorie. Partea civilă, la depunerea acțiunii nu a

identificat posesorul de pericol sporit, iar în asemenea condiții, examinarea

acțiunii civile, ar duce la tergiversarea examinării cauzei penale.

Potrivit art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere

repararea prejudiciului cauzat, astfel se consideră prejudiciu cheltuielile pe

care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte

3

la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului

(venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obține ca

urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparația

prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparație.

Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu

a fost obținut din cauza încălcării obligației, precum și legătura cauzală între

neexecutare și venitul ratat.

În speță, cuantumul solicitat de Rujanschi V. nu a fost confirmat prin

probe pertinente și concludente, din care motiv instanța de apel este în

imposibilitate de a stabili cuantumul concret al venitului ratat de către partea

vătămată.

Însă, instanța a menționat că, partea vătămată este în drept de a înainta

acțiune în ordinea procedurii civile, în cadrul căruia să prezinte probe prin

care să confirme temeinicia cerinței de încasare a venitului ratat.

Cît privește prejudiciul moral, instanța a conchis că potrivit art. 1422

Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe

psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului

prin echivalent bănesc.

Astfel, s-a constatat că, Rujanschi V. nu a prezentat probe suficiente ce

ar confirma cerința privind încasarea prejudiciului moral, din care motiv

instanța nu s-a expus asupra prejudiciului cauzat.

Prin urmare, conform art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă la

soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili despăgubirile cuvenite părții civile

apare necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a administra probe

suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Ținînd cont de cele expuse, instanța de fond corect a lăsat acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată pentru examinare în cadrul procesului civil.

ordinar partea vătămată Rujanschi Valeriu, care făcînd trimitere la temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală solicită,

4

casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri în latura civilă, prin care să

fie încasat: prejudiciul moral în mărime de 50000 lei, prejudiciul material de

24 790,92 lei și venitul ratat în sumă de 330 135,93 lei.

A menționat că instanțele urmau să-i încaseze prejudiciul moral,

deoarece el în urma accidentului rutier a suferit traume psihice, astfel trebuia

să fie recompensat.

Soluția instanțelor inferioare în latura civilă este în contradicție cu

prevederile art. 387 CPP, potrivit căreia instanța este obligată să admită

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori să o respingă, iar în cazuri excepționale

cînd, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui

amînată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, fapt

care a fost ignorat.

Totodată, incorect instanțele judecătorești au respins acțiunea în partea

reparării prejudiciului moral, invocînd art. 1422 alin.(1) și 1423 Cod civil,

deoarece obligația de reparație a prejudiciului moral cauzat îi revine și prin

prisma art. 219 alin.(4) CPP.

În rezultatul accidentului rutier partea vătămată și-a pierdut locul de

muncă, iar ca urmare au apărut probleme în familie.

Referitor la prejudiciul material a invocat că toate sumele solicitate sunt

confirmate, deoarece în urma infracțiunii a fost deteriorat considerabil

automobilul de model „Mercedes 208D” și în vederea stabilirii cuantumului

prejudiciului cauzat a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit suma

pentru reparație.

Ca urmare a evenimentului rutier a pierdut venitul ratat în sumă de

330135,93 lei, fapt confirmat prin calculul anexat la acțiune.

Consideră că instanța de apel s-a pronunțat superficial, fără a invoca

motive relevante asupra argumentelor invocate de către partea vătămată în

latura civilă, prin ce evident a fost încălcată practica CEDO referitor la art. 6

CEDO, unde în hotărîrea Toncev vs Bulgaria din 19.11.2009, Curtea a

recunoscut încălcarea art.6 CEDO prin nesoluționarea acțiunii civile în

procedura penală.

și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis,

5

casată parțial decizia instanței de apel, în latura civilă, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Potrivit art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Contrar dispozițiilor legislației procesual penale vizate, instanța de apel

în decizia sa nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul părții

vătămate, iar nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Astfel, partea vătămată Rujanschi Valeriu în apelul declarat a invocat

ilegalitatea sentinței în latura civilă, considerînd că suma prejudiciului moral

urmează a fi încasată în mărime de 50 000 lei, deoarece în urma accidentului

rutier a suportat prejudiciu sănătății, ancheta penală a durat cîțiva ani, a

pierdut locul de muncă, avînd probleme în familie, iar în partea prejudiciului

material a solicitat suma de 24790,92 lei pentru deteriorarea automobilului de

model „Mercedes 208D”, cu n/î CJE 948, care a fost evaluat potrivit raportului

de evaluare a pagubei nr. 1152/09 A din 09.09.2014, precum și venitul ratat de

330 135,93 lei.

Instanța de apel, examinînd aceste motive, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de partea vătămată.

Totodată, reieșind din conținutul recursului, partea vătămată Rujanschi

V. consideră neîntemeiată decizia instanței de apel, care a menținut sentința,

potrivit căreia acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost lăsată pentru

examinare în cadrul procesului civil, dînsul indicînd că toate sumele solicitate

6

referitor la dauna materială și morală sunt confirmate prin probe – înscrisuri,

anexate la materialele dosarului.

La acest capitol, Colegiul penal constată că, instanța de apel, în latura

civilă referitor la încasarea daunei materiale, corect a menționat că,

automobilul de model „Mercedes 208D” cu n/î C JE 948, care a fost deteriorat

în rezultatul accidentului rutier comis la 16 noiembrie 2011, aparține cu drept

de proprietate companiei SRL „Dovax-Trans”, fapt confirmat prin certificatul

de înmatriculare și polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

anexate la dosar, fiind necesare atragerea în proces a tuturor persoanelor

cointeresate.

Partea vătămată, la depunerea acțiunii nu a identificat posesorul de

pericol sporit, iar din materialele cauzei rezultă că, Rujanschi V. nu este

proprietarul automobilului „Mercedes 208D”, cu n/î C JE 948, proprietar fiind

SRL „Dovax-Trans” care a încheiat cu partea vătămată contract de deservire a

rutei Pașcani – Chișinău.

Potrivit art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere

repararea prejudiciului cauzat, astfel se consideră prejudiciu cheltuielile pe

care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte

la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului

(venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obține ca

urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparația

prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparație.

Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu

a fost obținut din cauza încălcării obligației, precum și legătura cauzală între

neexecutare și venitul ratat.

Cu referire la încasarea venitului ratat, instanța de apel corect a indicat,

că partea vătămată depunînd acțiunea civilă către inculpat privind cerința

încasării venitului ratat în sumă de 330 135,93 lei, nu a probat integral acest

prejudiciu, astfel, a ajuns la concluzia, că partea vătămată este în drept de a

înainta o asemenea acțiune în ordinea procedurii civile, în cadrul căreia să

prezinte probe în confirmarea sumei solicitate.

La fel, partea vătămată în apelul său a invocat ilegalitatea sentinței în

latura civilă, considerînd că acțiunea civilă urmează a fi admisă cu încasarea în

beneficiul său de la inculpat a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

7

În recurs, partea vătămată invocă că instanța de apel, fără a dezbate

argumentele apelului în această parte (încasarea prejudiciului moral),

neîntemeiat a menținut sentința, lăsînd soluționarea acesteia în procedura

civilă.

Conform art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în

parte, ori o respinge și numai, alin.(3) – în cazuri excepționale cînd, pentru a

stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată

judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

Potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte care

constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în

calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și

materiale.

Colegiul penal reține, că în temeiul art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, persoanele fizice cărora le-a fost cauzat un prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă

privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze faptul că

aprecierea prejudiciului moral se face în funcție de circumstanțele cauzei,

unde este necesar să se ia în considerație valoarea nepatrimonială lezată,

însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată. Un alt

criteriu constă în durata menținerii consecințelor vătămărilor, adică durata

prejudiciului, deoarece urmările pot fi temporare, trecătoare sau permanente.

Durata menținerii consecințelor este un criteriu de apreciere a prejudiciului

distinct de criteriul importanței. Un alt criteriu este criteriul intensității

durerilor fizice și psihice. Aceasta depinde de valoarea lezată.

Aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat victimei, urmează a

fi apreciat de către instanța de judecată după intima convingere, care se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu și în funcție de

circumstanțele cauzei.

În temeiul art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

8

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Verificînd decizia instanței de apel la acest capitol, Colegiul penal

constată că instanța de apel superficial a motivat lăsarea fără examinare a

acțiunii civile în partea prejudiciului moral, prin ce, evident, a fost încălcată

practica națională și jurisprudența CEDO. În acest sens, în hotărîrea Tonchev

vs Bulgaria din 19.11.2009, Curtea a recunoscut încălcarea art. 6 CEDO prin

nesoluționarea acțiunii civile în procedura penală și a statuat că, „... în situația

în care sistemul intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă

alăturată procesului penal, statul are obligația să se asigure că aceștia se

bucură de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 ale Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie

1950”.

Reieșind din prevederile legale și analizînd decizia recurată, Colegiul

consideră că instanța de apel s-a pronunțat pur formal și superficial, fără a

invoca motive relevante, asupra argumentelor invocate de către partea

vătămată ce țin de cerințele acestuia privind încasarea prejudiciului moral.

Astfel, motivarea instanței de apel privind încasarea prejudiciului moral, care

a lăsat soluționarea acesteia în procedura civilă, nu poate fi considerată

convingătoare, lipsind argumentarea motivelor pe care se întemeiază soluția

adoptată.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către instanța de

apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Potrivit art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în

care instanța de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea

nu pot fi corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii

atacate și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărîre se casează.

9

În speța examinată, Colegiul consideră că decizia instanței de apel în

latura civilă referitor la încasarea prejudiciului moral urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceiași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, să respecte prevederile art.1423

Cod civil și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Rujanschi Valeriu,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2015 în latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral, în

cauza penală în privința lui Erhan Petru Ion și dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac referitor la rejudecarea cauzei,

în rest este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2016.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

10