1ra-668/17 — art. 264-1 alin. 3 CP

1ra-668/17 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-668/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, în cauza

penală în privința lui:

Ivasiuc Dumitru Vasili, născut la xxxx,

originar și locuitor în r-nul xxxxx, s. xxxxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2014 - 15.01.2015;

Instanța de apel: 03.02.2015 - 05.03.2016;

22.03.2017-27.04.2016;

Instanța de recurs: 02.07.2015-02.02.2016;

16.02.2017- 22.03.2017,

C O N S T A T Ă :

Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal la 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe termen de probă de 3 ani.

Ivasiuc Dumitru a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 266 Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Dumitru la 03.05.2014, aproximativ la ora 22.00, fără a deține permis de conducere,

conducând motocicleta de model „OB125CC", fără numere de înmatriculare, fiind

neatent, încălcând regulile de circulație rutieră, pe strada din sat. Crasnoarmeiscoe,

r-nul Hîncești a tamponat pe Serghei Petrici, în urma cărui fapt, i-a fost cauzat,

conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 135 „D" din

15.05.2014 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, exprimate prin: plagă

1

contuză și fractură deschisă comunitivă a ambelor oase a gambei stângi din 1/3

medie - distală.

Tot el, a fost pus sub învinuire pentru faptul, că la 03.05.2014, aproximativ la

ora 22:00, în sat. Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, după comiterea din culpă a

accidentului rutier, soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale a pietonului

Serghei Petrici, adică imediat după comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) Cod penal, fără a acorda ajutor medical persoanei accidentate și fără a anunța

despre incident organul de poliție, încălcând prevederile art. 12 pct. (1) al

Regulamentului Circulației Rutiere, a părăsit locul accidentului rutier.

acuzatorul de stat, solicitând casarea parțială a sentinței privitor la stabilirea

pedepsei inculpatului Ivasiuc Dumitru în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și

achitarea lui în baza art. 266 Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a se menține condamnarea lui

Ivasiuc Dumitru în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, însă aplicându-i o

pedeapsă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

Ivasiuc Dumitru să fie declarat vinovat și condamnat în baza art. 266 Cod

penal, aplicându-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Ivasiuc Dumitru pedeapsa

definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4

ani.

În motivarea cerințelor a invocat că, sentința este parțial ilegală și necesită a fi

casată din considerentele că, deși Ivasiuc Dumitru a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul

cercetărilor judecătorești a declarat că, la momentul impactului nu a văzut

obstacolul de care s-a tamponat. După ce a căzut a revenit la locul impactului,

ajutându-l pe Petrici S. să urce într-un automobil, care l-a transportat la spital. Cu

acesta s-a înțeles să-i recupereze cheltuielile de spitalizare, motiv din care nu a

sesizat poliția.

Astfel, a invocat procurorul, că deși inculpatul de fapt a recunoscut vinovăția,

instanța a dispus achitarea inculpatului de învinuirea adusă în baza art. 266 Cod

penal, argumentându-și soluția prin faptul că prin părăsirea locului accidentului

rutier se înțelege plecarea de la locul accidentului, lăsând persoana accidentată în

pericol pentru viață, când făptuitorul era conștient de acest fapt.

În viziunea procurorului, concluzia instanței în acest sens este contrară

prevederilor art.12 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea de

2

Guvern nr. 357 din 13.05.2009 și ale Legii nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța

traficului rutier.

Sentința este ilegală și din motivul blândeții pedepsei stabilite, deoarece la

stabilirea pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal instanța s-a bazat în exclusivitate

pe faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat Ivasiuc Dumitru este din

imprudență, fără a da o apreciere juridică corespunzătoare circumstanțelor în care a

fost comisă crima, consecințele produse și persoana făptuitorului. La fel, instanța de

judecată nu a reținut faptul, că inculpatul a comis două infracțiuni, nu a recunoscut

vina în totalitate și nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate.

Acuzarea a prezentat probe care confirmă că, anterior Ivasiuc Dumitru a fost

implicat în comiterea și a altor infracțiuni cu caracter patrimonial, procesele penale

pornite în privința lui fiind încetate în legătură cu împăcarea părților, însă instanța

nu a dat apreciere circumstanțelor menționate, nu a luat în considerație persoana

celui vinovat și faptul că prin suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii se influențează în mod negativ asupra modului în care societatea percepe

gradul de restabilire a echității sociale prin actul de justiție.

2015 a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Ivasiuc Dumitru a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 266 Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial a

pedepsei numite conform art. 266 Cod penal cu pedeapsa numită prin sentința

Judecătoriei Hîncești din 15 ianuarie 2015 pentru infracțiunea prevăzută la art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatului i-a fost stabilită definitiv pedeapsă de 4 ani 6

luni închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 ani.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor incriminate este dovedită prin declarațiile inculpatului

Ivasiuc Dumitru, a părții vătămate Petrici Serghei și a martorilor Șveț Grigore și

Maidanschi Andrei, precum și prin materialele dosarului.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță ilegal a dispus achitarea

inculpatului de învinuirea adusă în baza art.266 Cod penal, deoarece apreciind

fiecare probă din dosar potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, incontestabil se confirmă

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii vizate.

Afirmațiile inculpatului cu referire la faptul că la 03.05.2014, după ce a fost

comis accidentul rutier nu a părăsit imediat locul accidentului ci s-a aflat o perioadă

3

la fața locului până când partea vătămată a fost urcată într-un mijloc de transport și

transportată la spital, sunt neîntemeiate, deoarece aceste declarații nu coroborează

cu celelalte probe din dosar, supuse examinării și prin urmare, declarațiile

inculpatului au fost apreciate critic ca fiind o metodă de a se apăra, având în vedere

că pct. 12 al Regulamentului circulației Rutiere prevede că, „conducătorul de

vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: g) să anunțe despre

accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție ".

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a menționat

că, nu sunt relevante și urmează a fi respinse ca nefondate motivele invocate în

cererea de apel cu privire la necesitatea aplicării inculpatului a unei pedepse mai

aspre în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece pedeapsa stabilită sub

formă de 4 ani închisoare în penitenciar de tip deschis, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

corespunde limitei prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, gradului și

pericolului social al infracțiunii comise, în speță prevalând faptul că inculpatul este

fără antecedente penale și la locul de trai se caracterizează satisfăcător.

Pentru a se pronunța pe marginea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului

Ivasiuc Dumitru în baza art. 266 Cod penal, instanța de apel conducându-se de

prevederile art. 4, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, a considerat rațional să-i

aplice pedeapsă cu închisoare, iar prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

aceasta să fie suspendată condiționat, stabilindu-se inculpatului un termen de probă.

ordinar solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, procurorul invocând temei de drept

prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

motive:

- examinând cauza, instanța de apel nu a respectat prevederile art.414 Cod de

procedură penală și anume nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și nu și-a motivat soluția;

- la adoptarea deciziei, instanța de apel nu a individualizat în mod echitabil

pedeapsa inculpatului, ignorând în acest sens prevederile legale relevante;

- este eronată invocarea de către instanța de apel a unor circumstanțe

atenuante și anume că inculpatul nu are antecedente penale, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, motive care au stat la baza aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, deoarece în opinia sa infracțiunile comise de inculpat poartă caracter de

iresponsabilitate și fără a fi sesizată gravitatea acțiunilor, fiind folosite în mod

conștient și direct mijloacele cu izvor de pericol sporit, la exploatarea cărora este

4

obligatorie respectarea necondiționată și strictă a regulilor ce asigură securitatea

funcționării lor;

- instanța de judecată a ignorat faptul că inculpatul a condus un mijloc de

transport fără a deține permis de conducere și a comis o infracțiune gravă, în

rezultatul căreia a fost accidentată grav o persoană dar au fost lovite două persoane,

circumstanțe care în viziunea procurorului prezintă un impact social sporit în

societate;

- instanța de apel nu a ținut cont de comportamentul inculpatului în timpul

comiterii infracțiunilor și după, nu a restituit integral prejudiciul cauzat, nu a

recunoscut pe deplin vina, nu s-a căit sincer de cele comise, anterior a fost implicat

în comiterea altor infracțiuni cu caracter patrimonial, procesele penale pornite în

privința lui fiind încetate în legătură cu împăcarea părților, însă instanța nu a luat în

considerație persoana celui vinovat și faptul că suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii influențează în mod negativ asupra modului în care

societatea percepe gradul de restabilire a echității sociale prin actul de justiție.

februarie 2016 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

recurată și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Reieșind din conținutul deciziei contestate, Colegiul a constatat că

instanța de apel a comis o eroare de drept, deoarece casând sentința și pronunțând o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță și încadrând acțiunile

inculpatului Ivasiuc Dumitru în baza art.266 Cod penal, nu a constatat acțiunile

concrete săvârșite de inculpat. Or, potrivit prevederilor art.394 Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea

faptei criminale considerată ca fiind dovedită, indicându-se timpul, locul, modul

săvârșirii infracțiunii, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

Totodată, potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 07.08.2014 și

rechizitoriului întocmit în prezenta cauză penală, inculpatului i-a fost incriminat

faptul că: „la 03.05.2014, aproximativ la ora 22.00, pe o stradă din sat.

Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, Ivasiuc D., conducând fără a deține permis de

conducere motocicleta de model„OB125CC, fără numere de înmatriculare, fiind

neatent, încălcând regulile circulației rutieră, a tamponat pe Serghei Petrici, în

urma cărui fapt, i-au fost cauzate, conform concluziilor din raportul de expertiză

medico - legală nr. 135 „D" din 15.05.2014 vătămări corporale grave...”. În

continuare, în rechizitoriu fiind indicat că: „consecințele survenite sunt în legătură

cauzală directă cu încălcarea de către Ivasiuc Dumitru a normelor Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărâre de Guvern nr.357 din 13.05.2009 și

5

anume a pct…”, la f.d. 96 fiind concret indicate punctele RCR care au fost încălcate

de către inculpat.

Instanța de recurs a constatat că, în sentința instanței de fond menținută prin

decizia instanței de apel, deși este indicată fapta constatată, nu sunt indicate care

reguli de circulație rutieră a încălcat inculpatul, or, în situația când este prevăzută de

o normă de blanchetă, instanța de judecată urmează să ia în considerație prevederile

art.113 alin.(1) Cod penal care stabilește că: „se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală", fiind necesară indicarea concretă a normelor la care face trimitere norma de

blanchetă.

Astfel, Colegiul lărgit a reținut că, în speța dată, instanța de apel a ignorat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală și anume, condamnându-l pe Ivasiuc

Dumitru în baza prevederilor art.266 Cod penal, a omis constatarea faptului în ce

împrejurări s-a comis infracțiunea de către inculpat, totodată în sentința instanței de

fond menținută prin decizia instanței de apel, în partea condamnării inculpatului în

baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, deși sunt indicate circumstanțele comiterii

faptei nu este indicat actul normativ și regulile stipulate în acesta, pe care le-a

încălcat inculpatul, deși indicarea acestora se impune în situația când infracțiunea

este prevăzută de o normă de blanchetă.

Prin urmare, Colegiul lărgit a constatat că erorile procesuale admise de către

instanța de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată

total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, deoarece erorile admise nu pot fi corectate la această etapă, instanța de

recurs nefiind abilitată cu atribuții de a judeca fondul cauzei și nu poate substitui în

acest sens instanța de apel.

2016 a fost admis apelul declarat de procuror, casată inclusiv din oficiu sentința

instanței de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Ivasiuc Dumitru a fost recunoscut vinovat și

condamnat:

- în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani;

- în baza art. 266 Cod penal la 1 (unu) an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate inculpatului i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 4 (patru) ani 6

(șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 (patru) ani, iar în baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe termen de probă de 4 (patru9 ani.

6

7.1. La rejudecarea cauzei instanța de apel a constatat că, Ivasiuc Dumitru,

la 03.05.2014, aproximativ la ora 22.00, fără a deține permis de conducere,

conducând motocicleta de model „OB125CC” fără numere de înmatriculare, fiind

neatent, încălcând regulile de circulație rutieră, pe strada din sat. Crasnoarmeiscoe,

r-nul Hîncești a tamponat pe Serghei Petrici, în urma cărui fapt i-a fost cauzat,

conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 135 „D” din

15.05.2014 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, exprimate prin: plagă

contuză și fractură deschisă comunitivă a ambelor oase a gambei stângi din 1/3

medie - distală.

Astfel, consecințele survenite sunt în legătură cauzală directă cu încălcarea de

către Ivasiuc Dumitru a normelor Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărîrea de Guvern nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 9, 10, 11, 12, 45.

Acțiunile lui Ivasiuc Dumitru se încadrează juridic în baza art. 264 alin. (3)

Cod penal, după indicii calificativi: „încălcarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății"

Tot el, la 03.05.2014, aproximativ la ora 22.00, în s. Crasnoarmeiscoe, r-nul

Hîncești, îndată după săvârșirea din culpa lui a accidentului rutier, soldat cu

vătămarea gravă a integrității corporale a pietonului Serghei Petrici, adică imediat

după comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, fără a acorda

ajutor medical persoanei accidentate și fără a anunța despre incident organul de

poliție, încălcând prevederile art. 12 pct. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere, a

părăsit locul accidentului rutier.

Acțiunile lui Dumitru Ivasiuc se încadrează juridic în baza art. 266 Cod penal,

după indicii calificativi: „părăsirea locului accidentului rutier de către persoana

care conduce mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a

circulației și de exploatare a mijlocului de transport, dacă aceasta a provocat

urmările indicate la art. 264 alin. (3)-(5) Cod penal”.

Întru confirmarea celor încriminate sunt probele administrate la urmărirea

penală, cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța de apel și anume,

declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor, precum și materialele anexate la

cauza penală.

Colegiul penal a concluzionat că, vinovăția inculpatului privind conducerea

mijlocului de transport fără a deține permis de conducere este demonstrată și prin

informația SÎT CC A Hîncești nr. 03.196-18-720 din 19.06.2014, conform datelor

din registrul de Stat al conducătorilor de vehicule, Ivasiuc Dumitru nu este deținător

de permis de conducere. Astfel, se întrunește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiind realizată prin încălcarea regulilor de

securitate a mijloacelor de transport de Ivasiuc Dumitru care conducea mijlocul de

7

transport, în legătură cu care fapt apar urmări sub formă de vătămări medii ale

integrității corporale sau ale sănătății ori daune materiale în proporții mari, aflate n

raport de cauzalitate cu comiterea încălcării acestor reguli. Infracțiunea fiind

consumată în momentul survenirii consecințelor ei. Latura subiectivă fiind realizată

numai prin vinovăție imprudentă.

Concomitent, despre faptul vătămării grave a integrității corporale a victimei

Petrici Serghei confirmă și raportului de expertiză medico-legală nr. 135 „D" din

15.05.2014, conform căreia la Petrici Serghei a fost depistată fractură deschisă a

ambelor oase a gambei stingi în 1/3 medie-distală, calificate ca vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață.

Cu referire la capătul de învinuire privind comiterea infracțiunii privind

părăsirea locului accidentului, instanța de apel a reiterat că, infracțiunea prevăzută la

art. 266 Cod penal este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul părăsirii locului accidentului rutier.

Colegiul a apreciat critic concluziile primei instanțe ca temei de achitare a

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal,

referitoare la faptul că, în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii date, or, semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

inculpat corespund exact cu semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.

266 Cod penal.

Prin părăsirea locului accidentului rutier se înțelege acțiunea de plecare a

făptuitorului de la locul accidentului rutier cu mijlocul de transport ori plecarea pe

jos de la locul respectiv, în pofida interdicției de rigoare din Regulamentul

circulației rutiere, iar în conformitate cu pct. 12 din Regulamentul circulației rutiere,

conducătorul de vehicul, implicat într-un accident rutier, este obligat să anunțe

despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție, fapt

ce inculpatul nu a îndeplinit, mai mult ultimul a solicitat să nu fie chemată poliția

din motiv că este în stare de ebrietate și nu este deținător de permis de conducere,

fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Petrici Serghei (f.d. 124) și a

martorului Maidanschi Andrei ( f.d. 127 verso) cât și a martorului Șveț Grigore (f.d.

125 verso), totodată potrivit declarațiilor părții vătămate cât și a martorilor oculari,

inculpatul Ivasiuc Dumitru nici nu s-a apropiat de partea vătămată pentru a

concretiza în ce stare se află acesta.

Sub aspectul celor elucidate, Colegiul penal a precizat că, poziția inculpatului

precum că după comiterea accidentului nu a părăsit locul accidentului ci s-a aflat o

perioadă la fața locului până când partea vătămată a fost urcată într-un mijloc de

transport și transportată la spital, nu a fost reținută, or, acestea vin în contradicție cu

declarațiile părții vătămate Petrici Serghei care a indicat că, după tamponarea pentru

o perioadă scurtă de timp și-a pierdut cunoștința, după care și-a revenit și nu simțea

piciorul stâng. De el s-a apropiat Șveț Grigore care 1-a întrebat ce s-a întâmplat și a

8

strigat la Ivasiuc Dumitru ca să cheme un automobil să-1 ducă la spital, mai mult

inculpatul nu s-a apropiat de Petrici S., precum și declarațiile martorilor Șveț

Grigore și Maidanschi Andrei care au declarat că la fața locului inculpatul a spus să

nu cheme poliția că el o să-i plătească tratamentul lui Petrici Serghei.

Prin urmare, Colegiul a considerat că, vina inculpatului Ivasiuc Dumitru în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 266 Cod penal, indubitabil a fost dovedită

prin probe incontestabile administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

cadrul cercetării judecătorești, care din motive necunoscute nu au fost apreciate de

instanța de fond la justa lor valoare, el fiind învinuit nu de lăsarea în primejdie a

victimei și de părăsirea locului accidentului rutier neaflându-se la locul infracțiunii

până la sosirea colaboratorilor de poliție.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat se apreciază ca o metodă de

apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, or, persoana care pe

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită

penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres

prevăzute de legea procesuală penală.

Astfel, Colegiul a considerat ca fiind echitabilă stabilirea inculpatului Ivasiuc

Dumitru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal

a unei pedepse sub formă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.266 Cod penal a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 1 (unu) an.

Pentru stabilirea pedepsei penale, instanța a reținut că, inculpatul a comis o

infracțiune din categoria celor ușoare, care prevede pedeapsa cu amendă în mărime

de la 200 la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani și o

infracțiune din categoria celor grave, pentru care legea penală prevede o pedeapsă

privativă de libertate de la de la 3 la 7 ani, cât și faptul că ultimul se caracterizează

satisfăcător, anterior nu a fost condamnat, circumstanțe atenuante nu au fost

stabilite, dar concomitent și faptul că, în cazul dat nu au fost depistate circumstanțe

agravante ce ar determina aplicarea sancțiunilor maximale stabilite de Legea penală

sau inferioare celor susmenționate.

Totodată, Colegiul penal a considerat oportun de a aplica prevederile art. 90

Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea și

totodată, cu aplicarea art.84 alin.(l) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv pedeapsă sub formă de 4 ani 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal pedeapsa aplicată de suspendat pe un termen

de probațiune de 4 ani, pedeapsă pe care o consideră echitabilă și justă, fiind de

9

natură a contribui suficient la atingerea scopului instituit, fără ca sancțiunea aplicată

să fie vindicativă sau disproporționată în raport cu faptele comise.

numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de

fond în partea achitării lui Ivasiuc Dumitru pe art. 266 Cod penal, pe motiv că

decizia instanței de apel în partea condamnării inculpatului pe art. 266 Cod penal

este neîntemeiată, bazată pe aprecieri eronate a tuturor probelor administrate la

cauza penală.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate, iar temeiul

de reapreciere a probelor nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de recurs pct.

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și este expusă neclar și nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea

parțială a sentinței instanței de fond, corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

10

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 266 Cod penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la rejudecarea apelului

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor

suplimentare invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Totodată, Colegiul reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul

atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă

de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația

dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

266 Cod penal, Colegiul o consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, argumentele recurentului invocate în recurs, referirilor la nevinovăția

inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a

formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.7.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la

11

concluzia privind casarea sentinței primei instanțe și recunoașterea inculpatului ca

fiind vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 266 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în

acțiunile lui Ivasiuc Dumitru sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Ivasiuc Dumitru, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 19 aprilie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

12