1ra-265/2017 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-265/2017 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-265/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016,

în cauza penală privindu-l pe

Cazacu Petru Xxxxx, născut la xxxxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxxx, r-l Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 11.03.2016 – 04.07.2016;

Instanța de apel: 19.07.2016 – 13.09.2016;

Instanța de recurs: 15.12.2016 – 01.02.2017.

A C O N S T A T A T :

Cazacu Petru Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe termen de 3

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Cazacu Petru Xxxxx

a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani, dacă, în termenul

de probațiune condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să

nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent, care exercită

controlul privind executarea pedepsei.

la data de 02 august 2015, aproximativ la ora 22.00 min., în str. Calea Orheiului, mun.

Chișinău din direcția com. Stăuceni spre bd. Renașterii Naționale, se deplasa cu

autovehiculul de model „Volkswagen-Passat" cu n/î xxxxxx. În timpul deplasării,

ajungând la intersecția str. Andrei Lupan, nu a manifestat prudență sporită la trafic,

n-a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv,

1

n-a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție

a participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, n-a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența

unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului

rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii

de circulație, de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat

cerințele pct. 45 a Regulamentului Circulației Rutiere (RCR) conform căruia: 1)

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului, ignorând cerințele pct. 11 lit. f) RCR -

conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată, în cazul în

care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul,

conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua

deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sânt pietoni pct.

10 alin. (1), lit. b) al RCR care stipulează că: - persoana care conduce un vehicul trebuie

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; pct. 3 RCR

participanții la trafic care circulă pe drumurile publice, inclusiv pietonii, sânt obligați

să se conformeze Regulamentului de circulație rutieră, mijloacelor de semnalizare

rutieră și semnalelor folosite în circulație și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii

altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de

circumstanțe iminente, și, ca urmare, la trecerea nedirijată pentru pietoni, pe marcajul

rutier orizontal longitudinal 1.14.1 Anexa nr. 4 RCR, în zona de acțiune a

indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr. 3 RCR, a tamponat cu partea frontal

dreapta a autovehiculului, pietonul Bocevar Vera Pavel, care traversa regulamentar

carosabil de la stânga spre dreapta relativ deplasării autovehiculului, în zona de

acțiune a indicatoarelor rutier menționate. În rezultatul accidentului rutier, pietonul

Bocevar Vera Xxxxx a decedat la data de 09.08.2015, fiind internată în secția de

reanimare a CNȘPMU din mun. Chișinău. Conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 143D/1736 din 09 decembrie 2015: „Decesul cet. Bocevar Vera Xxxxx născută

la xxxxxx, a survenit în rezultatul revărsatelor sanguine intracerebrale (contuzie

cerebrală) ca consecință a traumei cranio - cerebrale închise".

2

3.1. Procurorul Vidrașco Tatiana, prin care a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 iulie 2016, în privința inculpatului Cazacu

Petru Ilie pe motivul blândeței pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu recunoașterea

culpabilității inculpatului Cazacu Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de 3 ani închisoare, cu

privarea dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și încasarea din contul inculpatului

cheltuielile de judecată suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale în

mărime de 694 lei.

În motivarea apelului decalat acuzatorul de stat a indicat că, instanța de fond

nemotivat a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea, astfel încât

pedeapsa este prea blândă. Cu toate că, cauza penală a fost examinată potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a considerat că, la stabilirea pedepsei

instanța de fond nu a ținut cont pe deplin de prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i

aplicată o pedeapsă neechitabilă circumstanțelor cauzei. N-a ținut cont de faptul că,

accidentul rutier a avut loc nemijlocit pe trecerea pentru pietoni (parte a carosabilului

care ar trebui să fie considerată cea mai sigură), însă deplasarea inculpatului pe

carosabil a lăsat impresia că reprezintă pentru acesta un caz de prioritate absolută și

consideră oportun și necesară aplicarea pedepsei mai aspre față de inculpat, decât

stabilită. Astfel, acuzarea a considerat că, aplicarea unei pedepse prea blânde cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cazul dat nu își va atinge scopul de

prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

3.2. Avocatul Rotaru Vitalie în interesele inculpatului Cazacu Petru, prin care a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 04.07.2016 în partea

stabilirii pedepsei în privința lui Cazacu Petru cu pronunțarea unei noi decizii, prin

care a-i aplica o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului declarat a invocat că, instanța de fond la stabilirea

pedepsei nu a luat în considerație faptul că partea vătămată nu are careva pretenții și

în cazul admiterii recalificării faptei aceasta intenționa să se împace cu inculpatul.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procurorul Vidrașco Tatiana.

A fost admis, din oficiu, conform prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, apelul declarat de avocatului Rotaru Vitalie în numele inculpatului Cazacu

Petru, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

S-a dispus încetarea procesului penal pe art. 2641 alin. (3) lit. b) Cod penal, în

privința inculpatului Cazacu Petru, pe motivul intervenirii amnistiei.

3

4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind

corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Necătând la faptul, că inculpatul Cazacu Petru își recunoaște vina pe deplin,

vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi: procesul-verbal al examinării locului accidentului rutier din 02

august 2015 și tabelul fotografic cu imaginile foto de la fața locului și schița

accidentului rutier (f.d. 11-15); raportul de expertiză medico-legală nr. 143 D/1736 din

09 decembrie 2015 (f.d. 36); declarațiile martorului Bocevar Nadejda Xxxxx (f.d. 50);

declarațiile succesorului părții vătămate Bocevar Pavel Xxxxx; (f.d. 54); declarațiile

martorului Cataev Serghei Xxxxx (f.d. 62); informația prezentată de IMREI

„LUMTEH", la data de 02 august 2015 (f.d. 103).

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Cazacu Petru, de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de

caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de personalitatea acestuia, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului -

neavând antecedente penale, este caracterizat pozitiv la locul de trai (f.d. 133 134), de

comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după aceea, de faptul că

a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Din cele reținute poate fi trasă concluzia că inculpatul Cazacu Petru a

recunoscut vina, cauza în instanța de fond a fost examinată în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, regretă de cele săvârșite și se căiește sincer.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în cauza dată suntem în prezența

multiplelor circumstanțe atenuante și în lipsa oricăror circumstanțe agravante:

recunoașterea vinei și căința sinceră, acordul de a fi examinată cauza în baza probelor

de la urmărirea penală cu recunoașterea necondiționată a vinei.

Totodată, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, la data de 13

septembrie 2016, inculpatul Cazacu Petru, prin înscris autentic a solicitat aplicarea

Legii 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova cu încetarea procesului penal

privința sa.

În speță, inculpatul Cazacu Petru a recunoscut integral vina, a solicitat, prin

scris autentic, aplicarea actului de amnistie, sunt întrunite prevederile art. 1 al Legii

4

sus-indicate și nu sunt careva impedimente prevăzute de art. 10 al acestei Legi, astfel,

instanța de apel a considerat necesar de încetat procesul penal pe parcursul examinării

cauzei în apel.

recurs ordinar procurorul, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că inculpatul, prin sentință, a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

În conformitate cu prevederile art. 9 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, se absolvă de executarea pedepsei stabilite persoana condamnată, până la

data intrării în vigoare a prezentei legi, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii din imprudență, indiferent de termenul de pedeapsă stabilit sau executat,

dacă fapta nu a cauzat decesul victimei.

Prin urmare, în speță, actul amnistiei nu este aplicabil.

Mai este necesar de menționat că, deși în descriptivul deciziei instanței de apel,

la pct. 10 al deciziei, se constată cu certitudine că Cazacu Petru a comis infracțiunea

imputată, prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar în dispozitiv este indicat

că se încetează procesul penal pe art. 2641 alin. (3) lit. b) Cod penal, astfel motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Pe cale de consecință, se apreciază că instanța de apel a comis o eroare de drept,

care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

cazurile când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror, invocând că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel la stabilirea

pedepsei și aplicarea Legii nr. 210 cu privire la amnistie, a luat în considerație faptul

că partea vătămată nu are careva pretenții și că în limitele legii este posibilă încetarea

procesului penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

5

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și au fost aplicate pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Tot din textul recursului se evidențiază, că recurentul în principiu critică

hotărârea instanței de apel pentru faptul că a fost adoptată o soluție de încetare a

procesului penal în baza art. 2 al Legii privind amnistia, ce contravine interdicțiilor

prevăzute de art. 9 al Legii nominalizate din motiv că inculpatul a comis o infracțiune

cu cauzarea decesului victimei.

Verificând decizia recurată și opozant criticilor invocate sub aspectul prezenței

cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată, că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la caz, la

încetarea procesului penal în privința inculpatului, din motivul aplicării Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

În prezenta cauză penală, Colegiul reține acel fapt că instanța de apel în

hotărârea sa, a indicat din ce motiv nu s-a expus asupra argumentelor apelului

declarat de procuror și în cele din urmă just a concluzionat că inculpatul întrunește

condițiile de a fi aplicate în privința sa prevederile Legii nr. 210 cu privire la amnistie.

Așadar, conform art. 1 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 nominalizată mai

sus, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate

care sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de

probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc

mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și

aplicabilă condiționat persoanelor: 1) care au statut de bănuit, învinuit și inculpat și 2)

care au statut de condamnat, urmând a fi întrunite condițiile stipulate în textul acestei

legi.

Luând în considerare cele menționate, instanța de recurs relevă, că procesul

penal în privința lui Cazacu Petru învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la etapa examinării cauzei în ordine de apel, se afla la

6

faza de judecare, respectiv ultimul avea statut de inculpat, deoarece în privința

acestuia nu era pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, până la data intrării

în vigoare a prezentei legi (adică până la data de 09.09.2016). Prin urmare, Colegiul

apreciază ca fiind juste concluziile instanței de apel privind aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii nr. 210 privind amnistia, unde este

stipulat că, procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare

referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă

o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani.

Relevant pentru cauza dată este faptul că, sancțiunea infracțiunii imputate

inculpatului și prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede ca pedeapsă

principală, închisoare de la 3 la 7 ani, precum și acel fapt că vinovăția inculpatului este

confirmată pe deplin de probele administrate la dosar, care nici nu a fost contestată de

către participanții la proces, totodată, în privința inculpatului nefiind incidente

restricțiile stipulate la art. 10 al Legii nr. 210 privind amnistia.

Astfel, în opinia Colegiului penal sunt întemeiate concluziile instanței de apel

de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei, care potrivit art.

107 alin. (1) Cod penal, are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei și care conform art. 275 pct. 4) Cod de

procedură penală este o circumstanță care exclude urmărirea penală și generează

încetarea cazului.

Cât privește argumentul procurorului, precum că în privința inculpatului există

interdicția prevăzută de art. 9 al Legii nr. 210 privind amnistia, ce a intrat în vigoare

la data publicării în Monitorul Oficial nr. 293-305/632 din 09.09.2016 și care prevede că

se absolvă de executarea pedepsei stabilite persoana condamnată, până la data intrării

în vigoare a prezentei legi, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii din

imprudență, indiferent de termenul de pedeapsă stabilit sau executat, dacă fapta nu a

cauzat decesul victimei, Colegiul penal evidențiază, că aceste prevederi legale sunt

relevante pentru persoanele care au statut de condamnat și în privința cărora există o

hotărâre definitivă adoptată, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, însă în cauza

deferită judecării, Cazacu Petru, avea statut de inculpat și în privința lui nu era

adoptată o hotărâre definitivă, aceasta fiind adoptată după intrarea in vigoare a Legii

nominalizate, adică la data de 13.09.2016. Din aceste considerente, instanța de recurs

apreciază ca neîntemeiat argumentul, menționat mai sus.

Referitor la criticile procurorului cu privire la eroarea strecurată în dispozitivul

deciziei instanței de apel, fapt prin care motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, Colegiul penal menționează că, eroarea materială despre care s-a făcut

mențiunea a fost corectată prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

7

de corectare a erorii materiale din 29 noiembrie 2016 (f.d. 200-201), iar cele invocate nu

constituie temei de casare a deciziei instanței de apel.

Nici temeiul pentru recurs prevăzut în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucât acest temei este invocabil în

cazul în care persoanei condamnate i-a fost stabilită o pedeapsă penală, iar una din

părți nu este de acord cu această pedeapsă sau cu individualizarea ei. Însă în cazul

dat, instanța de apel a adoptat o hotărâre de încetare a procesului penal în legătură cu

intervenirea amnistiei, ce a avut ca efect înlăturarea răspunderii penale și a pedepsei.

Prin urmare, Colegiul consideră că temeiul de recurs invocat și menționat mai sus, nu

este incident cazului supus judecării, pentru a interveni în soluția adoptată, deoarece

în prezenta speță inculpatului nu i-a fost stabilită o careva pedeapsă, respectiv nu este

prezent obiectul discuției acestui temei de casare.

În sensul celor constatate în prezenta decizie și reieșind din plenitudinea

motivelor expuse de instanța de apel asupra soluției adoptate, Colegiul penal

conchide că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare,

iar motivele invocate în recursul de pe rol sunt neîntemeiate. Totodată, Colegiul penal

nu atestă alte careva erori, ce ar constitui temei de implicare în soluția instanței de

apel, în sensul casării hotărîrii acesteia.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Cazacu Petru

Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 01 martie 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Lilian

8