1ra-467/2018 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-467/2018 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-467/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nicolae Gordilă,

Judecători: Liliana Catan, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Ion Guzun,

judecând, în ședință fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Pascaru Vladislav XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03.2017 - 13.06.2017;

Instanța de apel: 10.08.2017 - 02.11.2017;

Instanța de recurs: 30.01.2018 - 13.03.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Pascaru Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod

penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu

privarea de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii

stabilite inculpatului pe un termen de probațiune de 5 ani.

14 octombrie 2016, aproximativ la orele 11:00, fiind pe traseul R-33, Hîncești-Lăpușna,

km 13+956,3 metri, în porțiunea de drum între satele Anini și Lăpușna, conducând

automobilul de model „Mercedes 200” cu n/î XXXXX, care se afla în posesia lui legală,

având în calitate de pasageri pe soția Pascaru D., fiica lor minoră XXXXX și cet. Vărzaru

V., deplasându-se în direcția sat. Lăpușna, r-nul Hîncești, ignorând cerințele

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009 (RCR), nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, a întretăiat linia

1

continuă care separă benzile de circulație în direcții opuse, a ieșit pe contrasens și a

derapat de pe porțiunea carosabilului, drept rezultat automobilul a fost proiectat într-un

arbore de pe marginea carosabilului, cu care s-a tamponat. În rezultatul ciocnirii

autoturismului cu arborele pasagerilor le-au fost cauzate vătămări corporale:

- minorei XXXXX, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 172 din

08.11.2016 excoriații și echimoze pe cap, revărsări sangvine în țesuturile moi a capului,

fracturi comunitive a oaselor bolții și bazei craniului, otoree bilaterală, hemoragii

subdurale, intraventriculare, volum sumar 40 ml, hemoragii subarahnoidiene, femurului

drept, cu deplasarea fragmentelor, cu revărsare sangvină în țesuturile moi adiacente,

multiple echimoze și excoriații pe corp și membre; leziuni apărute intra-vital, practic într-

un un singur moment, cu puțin timp înainte de deces, în urma comprimării capului,

toracelui și membrelor între părțile dislocate a unui habitaclu de automobil, în urma unui

accident rutier. În baza caracterului comun al mecanismului și timpului de traumatizare,

este rațional ca toate leziunile capului și gâtului să fie calificate în ansamblu drept

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, între ele și decesul victimei există

legătură de cauzalitate directă;

- Vărzaru V., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 174 din 24.11.2016

plagă contuză pe cap, echimoză și excoriații pe cap, revărsate sangvine în țesuturile moi a

capului, fracturi comunitive a oaselor bolții și bazei craniului, hemoragii subdurale volum

30 ml, subarahnoidiene bilateral, focar de contuzie și dilacerare emisfera dreaptă,

revărsate sangvine în țesuturile moi a toracelui din dreapta, fracturi costale pe dreapta pe

una și două linii anatomice, contuzia pulmonului drept, multiple excoriații și echimoze pe

corp și membre, hemoragii secundare în trunchiul cerebral, leziuni apărute intra-vital,

înainte de internare în staționar, practic într-un singur moment, cu aproximativ 9 zile

înainte de deces, în urma acțiunii traumatice a unui(or) cor(uri) dur(e) contondent(e) sau

la lovirea de acesta(ea), posibil în habitaclul (salonul) unui automobil, în urma unui

accident rutier. În baza caracterului comun al mecanismului și timpului de traumatizare

este rațional ca toate leziunile capului, toracelui, membrelor, să fie calificate în ansamblu

drept vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, între ele și decesul victimei

există legătură de cauzalitate directă.

Urmările survenite - cauzarea vătămărilor corporale grave, care au dus la decesul lui

XXXXX și Vărzaru V., sunt în legătură cauzală directă cu încălcarea de către Pascaru Vl.

a prevederilor RCR și, anume:

- Art. 10 (1) - persoana care conduce un autovehicul trebuie: b) să posede cunoștințe

și să execute cerințele RCR, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum;

- Art. 42 pct. 3) - pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două benzi

într-o direcție, este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens

opus;

- Art. 45 (1) - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică

de influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

2

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularității încărcăturii; d)

condițiile rutiere; e) situația rutieră;

- Art. 45(2) - în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative – încălcarea regulilor

de exploatare a mijlocului de transport de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a provocat din imprudență decesul a două și mai multe persoane.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și

avocatul Bunduchi V. în numele inculpatului.

3.1. Procurorul-apelant a solicitat rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Pascaru Vl. să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 6 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani, cu confiscarea

mijlocului de transport de model „Mercedes 200” cu n/î XXXXX, care se deține la

parcarea IP Hîncești, recunoscut în calitate de corp delict în acest dosar.

În motivarea apelului s-a invocat că instanța de fond în mod eronat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal față de inculpat, fără a ține cont de gravitatea infracțiunii

comise și consecințelor survenite, de faptul că inculpatul nu a recuperat cheltuielile

succesorului părții vătămate, nu a manifestat careva retrăiri sincere pentru fapta comisă.

Astfel, prin stabilirea unei asemenea pedepse blânde, s-a încălcat dreptul persoanei la o

satisfacție echitabilă.

De asemenea, procurorul a pretins că în speță, corpul delict - mijlocul de transport

de model „Mercedes 200” cu n/î XXXXX, urmează să fie supus confiscării, deoarece a

fost utilizat la săvârșirea infracțiunii.

3.2. Avocatul Bunduchi V., acționînd în numele inculpatului Pascaru Vl., a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei pedepse mai

blînde față de ultimul.

În motivarea apelului s-a invocat că, prima instanță greșit a individualizat pedeapsa

în privința lui Pascaru Vl., cu depășirea limitei maxime de 6 ani și 8 luni închisoare,

prevăzute de lege, prin aplicarea prevederilor din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, drept urmare la stabilirea pedepsei instanța de apel urmează să țină cont de

următoarele circumstanțe atenuante: comiterea de către inculpat a unei singure infracțiuni

din imprudență și pentru prima dată, lipsa antecedentelor penale, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, recunoașterea deplină a vinovăției, căința sinceră și regretele

care le are cu referire la victime, solicitarea examinării cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, acceptarea și examinarea cauzei în procedură

simplificată.

3

La fel, s-a menționat că instanța urmează să țină cont de caracteristica pozitivă a

inculpatului formulată de primăria sat. Pogănești și organul de probațiune prin referatul

preferențial.

Mai mult ca atît, apelantul a evidențiat că, în acest dosar inculpatul însuși a pătimit

considerabil, fiind afectat moral și spiritual, pierzând unica fiică, este unicul întreținător

al familiei, are la întreținere un copil minor și soția bolnavă, care este inaptă de muncă și

se află la evidența medicului psihiatru, conform certificatului medical prezentat și anexat

la materialele cauzei penale, iar în prezent este plecată peste hotarele Republicii Moldova

pentru obținerea unui tratament medical.

apelurile declarate au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Pascaru Vl. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe

un termen de probațiune de 5 ani.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

stabilit corect în speța dată starea de fapt și de drept, ce corespunde probelor din dosar și

încadrării juridice a acțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Totodată, s-a reținut că

cauza a fost examinată în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, în baza cererii

autentice și personale înaintate de către inculpatul Pascaru Vl., asistat de către un avocat

(f.d. 122). Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat ca fiind

dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Potrivit apelurilor înaintate, instanța a precizat că procurorul a solicitat excluderea

art. 90 Cod penal aplicat în privința lui Pascaru Vl., pe când avocatul inculpatului,

dimpotrivă, a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde față de ultimul, pe motiv că

instanța de fond a ieșit din limitele legale ale pedepsei stabilite de norma de incriminare.

Analizând alegațiile părților, instanța a ajuns la conchiderea că acestea urmează a fi

admise, fiind atestate temeiuri de implicare în sentință, în sensul casării acesteia în partea

individualizării și stabilirii pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță, la stabilirea pedepsei lui

Pascaru Vl., a indicat că a ținut cont de art. 61, 75 Cod penal, de caracterul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, și anume de faptul că prin acțiunile sale, inculpatul Pascaru Vl. a

comis o infracțiune gravă, din imprudență, anterior nu a fost judecat (f.d. 86), la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 83-84), la locul de trai se caracterizează

pozitiv (f.d. 81), are un copil minor la întreținere, este unicul întreținător al familiei, în

rezultatul comiterii infracțiunii a avut de suferit familia inculpatului, deoarece i-a decedat

fiica în acest accident rutier.

4

De aceea, urmărind scopul responsabilizării pe viitor, în particular a inculpatului

Pascaru Vl. și, în general, a tuturor participanților la traficul rutier, instanța a considerat

că ultimului urmează a-i fi aplicată pedeapsa maximă prevăzute de sancțiunea normei

incriminate și anume închisoare pe termenul de 6 ani 8 luni, cu privarea de dreptul

special de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani.

Însă, cu toate că în partea descriptivă a sentinței s-a indicat expres că inculpatului i

se stabilește pedeapsa de 6 ani 8 luni închisoare, totuși în partea dispozitivă a sentinței

acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare, adică o pedeapsă ce depășește

limitele prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (5) Cod penal, raportată la art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, care stabilește noi limite de pedeapsă, acestea fiind minim de 4

ani și maxim 6 ani și 8 luni închisoare, respectiv, partea dispozitivă a sentinței nu

coincide cu partea descriptivă a acesteia.

Prin stabilirea pedepsei sub formă de 7 ani închisoare, instanța de fond a depășit

limitele permisibile de legea penală și i-a aplicat o pedeapsă prea aspră lui Pascaru Vl.,

ceea ce contravine principiului potrivit căruia pedeapsa trebuie să fie fixată în strictă

conformitate cu limitele Părții Generale și Speciale ale Codului penal.

În virtutea considerentelor menționate mai sus, instanța de apel a notat că sunt

întemeiate argumentele apărării precum că pedeapsa aplicată este prea aspră, motiv

pentru care în această parte sentința va fi casată, cu aplicarea față de inculpat a unei

pedepse mai blânde, în corespundere cu exigențele legale prevăzute de art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Totodată, ținând seama de faptul că succesorul părții vătămate a declarat că este de

acord cu sentința, a solicitat respingerea apelului procurorului, menționând că î-l iartă pe

inculpat, întrucît dînsul și așa a fost pedepsit prin faptul că în acest accident i-a decedat

fiica, s-a conchis iraționalitatea executării pedepsei cu închisoare de către Pascaru Vl. și

în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins alegația acuzatorului de stat

precum că instanța de fond în mod eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de

inculpat, fără a ține cont de gravitatea infracțiunii comise și consecințelor survenite, de

faptul că inculpatul nu a recuperat cheltuielile succesorului părții vătămate, nu a

manifestat careva retrăiri sincere față de fapta comisă.

În consecință, instanța de apel a considerat că, la caz, nu se constată vreun temei

pentru aplicarea unei pedepse mai aspre în privința lui Pascaru Vl., iar pedeapsa

închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, motiv pentru care s-a menținut

aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat și s-a respins solicitarea acuzatorului de stat

de aplicare a unei pedepse mai aspre acestuia.

Cu privire la revendicarea procurorului ca corpul delict - mijlocul de transport de

model „Mercedes 200” cu n/î XXXXX, să fie supus confiscării, instanța de apel, făcînd

trimitere la art. 158, 162 Cod de procedură penală și art. 46 alin. (3), (4) din Constituție,

5

i-a respins solicitarea, ca nefondată, menționînd că averea dobîndită licit nu poate fi

confiscată, caracterul licit al dobândirii ei se prezumă și doar bunurile destinate, folosite

sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Conform dispozițiilor constituționale și prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) Cod

penal, confiscarea averii este o pedeapsă complementară care constă în trecerea forțată și

gratuită în proprietatea statului a tuturor sau a unei părți din bunurile care se află în

proprietatea condamnatului și care au fost destinate, folosite sau rezultate din infracțiune.

În speță, mijlocul de transport nu poate fi tratat ca un bun destinat pentru săvârșirea

infracțiunii, deoarece acest obiect nu este pregătit pentru a fi folosit sub orice mod, în tot

sau în parte, în comiterea infracțiunii. Destinarea obiectului (bunului) pentru comiterea

infracțiunii se evidențiază obiectiv, când obiectul a fost anume produs sau adaptat pentru

a servi ca mijloc sau instrument la săvârșirea infracțiunii, și subiectiv, când făptuitorul și-

a procurat un anumit obiect care i-ar fi putut fi util la săvârșirea infracțiunii, dar la

comiterea ei nu a apărut necesitatea de a-l folosi.

Totodată, s-a menționat că infracțiunea imputabilă inculpatului a fost comisă de

acesta din imprudență, ceea ce apriori exclude posibilitatea ca mijlocul de transport să fi

fost destinat special pentru comiterea infracțiunii.

ordinar, prin care solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, se menționează că decizia instanței de apel este ilegală și

pasibilă casării, deoarece în mod eronat s-au interpretat și aplicat la caz prevederile art.

75 Cod penal și oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, care vor asigura

atingerea scopurilor prevăzute de art. 61 Cod penal.

Prin urmare, se constată că instanța de apel a acționat, cu derogare de la prevederile

art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, care stipulează despre obligația de a întreprinde

măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de

prima instanță, doar atunci cînd aceste erori au influențat asupra hotărîrii în defavoarea

inculpatului.

Conform art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în virtutea circumstanțelor cauzei și

persoanei celui vinovat, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

De comun cu aceasta, conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

instanța de judecată este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea

unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Însă, analizând circumstanțele subsecvente acestei cauze, recurentul consideră că

aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanțele de judecată, deoarece, potrivit

6

sentinței și deciziei instanței de apel, la aplicarea pedepsei inculpatului practic nu s-a

motivat în nici un fel oportunitatea aplicării față de condamnat a suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod

penal, adică nu au constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat,

care ar justifica concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

La fel, recurentul susține că instanța nu a ținut cont că în cazul în care inculpatul a

comis o infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul a două persoane, lipsind

circumstanțe atenuante pe caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

aplicate inculpatului, reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blîndă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și

a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Din considerentele arătate, recurentul consideră că concluzia instanței de apel este

neîntemeiată și pripită, care urmează a fi casată, deoarece potrivit prevederilor art. 61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care la rândul său are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte

considerente decât cele invocate de recurent, pentru următoarele motive.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Inclusiv, instanța este în drept, în

temeiul art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, să se expună și asupra temeiurilor

neinvocate de recurent, dacă prin aceasta nu se agravează situația condamnatului.

Raționamentele care au stat la baza soluției de admitere a prezentului recurs, în

drept, se întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanță, la această etapă a procedurilor.

Reieșind din analiza textuală a cererii de recurs se constată că procurorul,

întemeindu-și cererea pe temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, contestă decizia instanței de apel, de altfel și sentința primei instanțe,

expunând preponderent critici ce țin de operațiunea de individualizare a pedepsei în

privința inculpatului, in concreto nefiind de acord cu aplicarea față de ultimul a

suspendării condiționate a pedepsei. Totodată, partea acuzării careva obiecții ce țin de

7

circumstanțele cauzei și încadrarea juridică a faptei imputabile inculpatului, nu

înaintează, respectiv soluția instanței ierarhic inferioară în această parte se menține

integral.

Verificînd materialele dosarului, raportat la criticele avansate de procuror în fața

instanței de recurs, Colegiul conchide asupra admiterii parțiale a acestora, inclusiv din

alte motive decît cele invocate de titular. Mai exact, Colegiul penal lărgit găsește

nefondată revendicarea procurorului în partea ce ține de excluderea art. 90 Cod penal și

stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 6 ani și 6

luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, după cum a pretins acesta și în

cererea de apel, totodată, în această speță, sunt identificate unele carențe ale actului

justiției întocmit de instanța de apel, care urmează a fi remediate prin rejudecarea cauzei.

Așadar, după cum s-a evidențiat supra, Colegiul penal lărgit nu poate susține poziția

procurorului privitor la blândețea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea

comisă de acesta în baza art. 264 alin. (5) Cod penal. Din contra, instanța de recurs

susține că, pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani, este în limita sancțiunii normei de incriminare, art. 264 alin. (5) Cod penal,

coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care este incident cauzei.

De asemenea, la caz, instanța de apel a fost îndreptățită să aplice față de inculpat și

institutul suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea, în baza art. 90

Cod penal, pe un termen de probațiune de 5 ani.

În acest context, se reiterează că, dispoziția art. 90 alin. (1) Cod penal, prevede

expres că, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite

din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune. Perioada de probațiune se

stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.

Prin urmare, în textul legii se evidențiază că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de

judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a

întemeiat această concluzie.

Deci, ghidându-se exclusiv de prevederile legale, instanța de apel a ajuns la

conchiderea că, în privința inculpatului este oportun de a fi aplicat art. 90 Cod penal și de

a suspenda executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 5 ani.

8

În acest sens, Colegiul notează că, instanța de apel corect a consemnat în partea

descriptivă a deciziei adoptate că: „ ... în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, în virtutea faptului că infracțiunea

a fost comisă din imprudență, că se atestă circumstanțele atenuante – contribuirea activă

la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, căința sinceră, existența la

întreținerea inculpatului a unui copil minor, că nu se rețin circumstanțe agravante, că

succesorul părții vătămate nu are careva pretenții față de inculpat și nu dorește ca

inculpatul să execute pedeapsa cu închisoarea, corijarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea acestuia de societate, aplicând pedeapsa cu închisoarea, instanța

de fond corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune conform

prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de a-și corecta

comportamentul în sensul respectării legii.”

Respectiv, Colegiul nu poate ralia la raționamentele procurorului, precum că

instanța de apel nu a formulat motive plauzibile pentru a-i putea stabili inculpatului o

pedeapsă cu suspendarea executării acesteia. Trasarea acestei concluzii, are la bază

argumente temeinice și pertinente, expuse supra, care cad sub incidența nemijlocită a

circumstanțelor ce permit instanței stabilirea unei atare pedepse.

Mai mult, Colegiul penal lărgit mai remarcă și faptul că, chestiunea respectivă a fost

disputată și la etapele precedente de judecare a cauzei, iar instanța de apel, făcând

trimitere la normele penale pertinente și circumstanțele cauzei deferite judecății, i-a

formulat un răspuns detaliat procurorului vizavi de netemeinicia celor solicitate de acesta,

respectiv reluarea celor expuse deja nu se mai impune.

Pe de altă parte, analizând minuțios decizia recurată, instanța de recurs constată că,

la caz, este incident temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în particular fiind vorba despre faptul că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

În primul rînd, se va consemna că, instanței de apel i-au fost deferite spre

soluționare două cereri de apel, a procurorului și a avocatului Bunduchi V., care a

acționat în numele și interesele inculpatului.

În esență, fiind vorba despre părți adverse ale procesului penal, criticile acestora, la

fel, erau contradictorii, pe de o parte apărătorul a solicitat aplicarea unei pedepse mai

blînde față de Pascaru Vl., iar, de cealaltă parte, procurorul a intervenit cu solicitarea de a

exclude prevederile art. 90 Cod penal și de a supune sechestrului corpul delict, mașina

condusă de inculpat la momentul comiterii accidentului rutier.

Dispozitivul deciziei adoptate de instanța de apel prevede că: „Se admit apelurile

declarate de procuror în Procuratura r-lui Hîncești, Scutelnic O., și de avocatul

Bunduchi V. în interesele inculpatului Pascaru Vl., împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 13.06.2017, casează parțial sentința Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2017, în

partea stabilirii pedepsei și individualizării pedepsei, pronunță o nouă hotărîre în

această după cum urmează.

9

Inculpatului Pascaru Vl. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (5) Cod penal, în baza acestei Legi și în baza art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i se stabilește pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite se suspendă condiționat pe

un termen de probațiune de 5 ani ...”

Așadar, după cum se învederează din dispozitivul redat mai sus, instanța de apel a

admis ambele cereri de apel, dar de facto prin soluția pronunțată doar i-a ameliorat

pedeapsa stabilită inculpatului prin sentință, adică a admis integral pretențiile din cererea

apărătorului Bunduchi V.

Referitor la cele două revendicări avansate de procuror în cererea lui de apel, ce țin

de excluderea art. 90 Cod penal și confiscarea corpului delict, acestea în partea

descriptivă a deciziei au fost respinse, iar în partea dispozitivă a acesteia s-a menționat că

se admit. Prin alte cuvinte, instanța de apel a ajuns la două concluzii ce nu se conciliază,

or prin admiterea cererii de apel declarate de procuror, urma să fie admise cel puțin și una

din revendicările acestuia.

Însă, în textul deciziei contestate în repetate rânduri instanța de apel menționează că

respinge alegația invocată de acuzatorul de stat precum că instanța de fond în mod

eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de inculpat. De asemenea, instanța de

apel a respins ca nefundată solicitarea acuzatorului de stat, ca automobilul

condamnatului urmează a fi confiscat ca bun destinat sau folosit la săvârșirea

infracțiunii premeditate în cazul în care el a ușurat considerabil activitatea ilicită a

infractorului sau a fost folosit nemijlocit ca unealtă pentru săvârșirea infracțiunii.

Cele consemnate supra, denotă faptul că instanța de apel în această parte urmează să

rejudece cauza și să înlăture omisiunile admise.

În afară de cele expuse, instanța de apel a notat în dispozitiv că apelurile sunt

declarate împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 13.06.2017, însă a dispus casarea

parțială a sentinței Judecătoriei Orhei din 10 iulie 2017, în partea stabilirii pedepsei și

individualizării pedepsei. Adică, greșit a fost casată o sentință care nu este subsecventă

acestui dosar.

Toate lacunele evidențiate supra, conduc la formularea opiniei Colegiului penal

lărgit că erorile admise de către Curtea de apel cad sub incidența temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca apelurile declarate și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind astfel

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor de drept material și procesual-

penal.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

10

punctate în prezenta decizie și de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Pascaru

Vladislav și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 24 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecător Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

11