1ra-843/2018 — art. 264 alin. 4, 266 CP

1ra-843/2018 — art. 264 alin. 4, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-843/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

ianuarie 2018, declarate de procurorul în Procuratura circumscripție Chișinău,

Cătălin Scutelnic, de avocata Olga Ciobanu și inculpatul

Cociug Dumitru XXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-

nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.08.2017 – 25.09.2017,

instanța de apel: 09.11.2017 – 18.01.2018,

instanța de recurs: 27.03.2018 – 22.05.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cociug

Dumitru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 2 ani și 7 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani și în baza art. 266 Cod penal la 6 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani.

1

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 26.989 lei.

inculpatul Cociug D., aflându-se pe teritoriul magazinului „Consum COOP” din s.

Cruglic, r-nul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

confirmată prin procesul-verbal privind testarea alcoolscopică din 08.05.2017 și

tichetul Drager 8510 RO din 08.05.2017, prin care se atestă existența concentrației

vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,00 mg/l, manifestând imprudență, adică

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, prevăzând urmările ei

prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate,

acționând contrar art. 14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, care prevede

că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, a urcat la volanul automobilului „Opel Omega”, n.î. XXXXX, și

deplasându-se pe traseul Criuleni - Hârtopul-Mare - Orhei, încălcând prevederile

art. 45 alin. (1) lit. a), b) și d) al Regulamentului circulației rutiere, conform cărui

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția, de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase și situația rutieră, intrând în intersecția cu sens giratoriu, nu s-a isprăvit

cu conducerea automobilului, intrând parțial pe trotuarul din partea dreaptă a

direcției de deplasare și care se mărginește cu carosabilul, a tamponat pietonul

Mînza V., care se deplasa regulamentar pe trotuar, după care automobilul „Opel

Omega”, n.î. XXXXX, a fost proiectat într-un pilon de electricitate.

În urma impactului, pietonului Mînza V. i-au fost cauzate leziuni corporale

grave, urmare a cărui fapt a survenit decesul acestuia.

Tot el, la 08 mai 2017, imediat după comiterea accidentului rutier care s-a

produs pe traseul Criuleni - Hârtopul-Mare - Orhei, soldat cu decesul lui Mînza V.,

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, confirmată prin procesul-

verbal privind testarea alcoolscopică din 08.05.2017 și tichetul Drager 8510 RO

din 08.05.2017, prin care se atestă existența concentrației vaporilor de alcool în

aerul expirat de 1,00 mg/l, urmărind scopul eschivării de la răspundere și pedeapsă

penală, contrar pct. 12 alin. (1) lit. g) al Regulamentului circulației rutiere, care

prevede că conducătorul de vehicul implicat într-un accident rutier este obligat să

anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de

poliție, a părăsit locul accidentului rutier.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza probelor administrate în

cadrul urmăririi penale, că aceste probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat

acțiunile pe art. 264 alin. (4) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate și în

baza art. 266 Cod penal, ca părăsirea locului accidentului rutier de către o persoană

2

care conduce mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a

circulației rutiere, soldate cu decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă din imprudență, se caracterizează pozitiv și are la întreținere doi

copii minori, că față de el nu au fost înaintate careva pretenții materiale și morale,

de prezența circumstanțelor atenuante - recunoașterea vinei, căința sinceră și

acordarea benevolă a ajutorului material succesorului victimei, în calitate de

circumstanță agravantă fiind reținută săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate

alcoolică.

Astfel, în circumstanțele constatate, instanța va opera coborârea la limita

minimă a pedepsei, concomitent considerând oportună stabilirea pedepsei

prevăzute la art. 264 alin. (4) și art. 266 Cod penal, urmând a fi determinată din

limita de 4 ani închisoare și 1 an închisoare, cu reducerea pedepsei cu 1/3 conform

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

adecvată, rațională și echitabilă stabilirea unei pedepse inculpatului sub formă de

închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei.

Totodată, prin ordonanțele organului de urmărire penală a fost dispusă, în

conformitate cu art. 143 Cod de procedură penală, efectuarea expertizelor

medicale, iar potrivit art. 229 Cod de procedură penală, urmează a fi încasate din

contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 26.898

lei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani și în baza art. 266 Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1),

(4) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a

încălcat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod

penal, potrivit cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului

penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Or, pedeapsa prea blândă aplicată inculpatului nu va atinge scopurile legii

penale, în circumstanțele date fiind imposibilă corectarea acestuia, existând riscul

comiterii de către ultimul a unor noi infracțiuni în timpul ispășirii pedepsei

stabilite, fiind constatat și faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

prea blândă, fiind ignorat faptul că acesta anterior a fost condamnat în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal la amendă, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

3

de transport pe un termen de 3 ani, însă nu și-a făcut concluziile necesare,

circumstanță care urmează a fi apreciată ca agravantă, iar pedeapsa sub formă de

închisoare cu executare va atinge scopul legii penale de reeducare a

condamnatului.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (4), 266, 84 Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executare.

Apelanta a indicat că instanța de fond a apreciat eronat circumstanțele cauzei

și personalitatea inculpatului.

Or, inculpatul a făcut declarații ce nu corespund adevărului. Astfel, în

sentință este indicat că acesta a declarat că s-a reîntors la locul accidentului

împreună cu soția sa. Însă potrivit procesului-verbal de audiere a colaboratorul

organului afacerilor interne, Fîrfa F., inculpatul a fost preluat de la domiciliu, fiind

în stare de ebrietate.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ignorat faptul că inculpatul repetat

a săvârșit o infracțiune din imprudență și nu s-a căit sincer de cele comise, că

acesta și cu soția sa au solicitat restituirea sumei achitate succesorului părții

vătămate în cazul în care ultima nu va cere să fie aplicată inculpatului o pedeapsă

mai blândă, că acesta a recunoscut vina însă a dat declarații mincinoase, fiind

omise circumstanțele care agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, că succesorul legal al părții vătămate a

cerut stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, în calitate de circumstanțe

agravante urmând a fi reținute: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză, provocarea prin infracțiune a unor urmări grave, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate.

Astfel, în prezența circumstanțelor constatate, instanța de fond nemotivat și

ilegal a aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal.

ianuarie 2018, apelurile au fost admise, casată sentința parțial și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Cociug Dumitru i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 ani și în baza art. 266 Cod penal de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani

și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea perioadei aflării în arest preventiv de la 09.05.2017 până la 25.09.2017.

Cererea procurorului de încasare din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 26.898 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În rest, sentința a fost menținută.

4

Instanța de apel a reținut că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, stabilindu-i pedeapsa cu

închisoare sub limita minimă permisă de lege.

Or, sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare

de la 4 la 8 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de la 4 la 5 ani.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Astfel, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și

reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, se stabilesc noi limite ale pedepsei cu închisoarea de la 2 ani 8 luni

până la 5 ani 4 luni închisoare. Prin urmare, este corectă afirmația acuzării că

instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă sub limita legală or, acestuia

urma să-i fie aplicată o pedeapsă de cel puțin 2 ani 8 luni închisoare, iar pedeapsa

numită de instanța de fond de 2 ani 7 luni închisoare nu se încadrează în limitele

legale stabilite de dispoziția art. 264 alin. (4) Cod penal, coroborată cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind aplicată o pedeapsă eronată, mai

mică decât cea prevăzută de legea penală.

Instanța de fond a admis erori de drept prevăzute la art. 61, 75 alin. (1), 264

alin. (4) Cod penal și 3641, 389 alin. (4), 394 alin. (2) Cod de procedură penală,

astfel că motivele invocate în apelurile acuzării sunt întemeiate, inculpatului

urmând a-i fi stabilită o pedeapsă mai aspră, potrivit art. 264 alin. (4) Cod penal în

coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, inculpatul a fost anterior condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat la amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Ulterior, la 08.05.2017 inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 264

al. (4) Cod penal, din nou conducând mijlocul de transport în stare de ebrietate

alcoolică, astfel fiind dovedit că acesta nu a conștientizat pe deplin faptele comise,

comportamentul lui demonstrând elocvent incorectitudinea aplicării pedepsei

nonprivative de libertate or, acesta a comis repetat o infracțiune ce prejudiciază

securitatea traficului rutier, fiind în stare de ebrietate și care s-a soldat cu decesul

părții vătămate.

Mai mult, după comiterea infracțiunii, inculpatul a părăsit locul accidentului

rutier, fără a acorda primul ajutor părții vătămate.

Este incorectă aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei față de inculpat or, acesta anterior a fost condamnat la pedeapsă

nonprivativă de libertate pentru conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică, însă a comis repetat o infracțiune, la fel, fiind în stare de

ebrietate la conducerea unui izvor de pericol sporit, apoi a părăsit locul

accidentului rutier.

5

Or, concluzia instanței de fond că corijarea inculpatului este posibilă prin

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este greșită și neîntemeiată, urmând a fi

exclusă, iar pedeapsa aplicată inculpatului, luând în calcul urmările prejudiciabile

produse - decesul persoanei și faptul că anterior inculpatul a comis o infracțiune

similară, nu este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta

comisă.

Astfel, corectarea inculpatului poate fi atinsă doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate, care ar duce la restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

La aplicarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75, 76-78 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă și a recunoscut

integral vinovăția, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, că a

părăsit locul accidentului rutier, iar în urma acțiunilor sale prejudiciabile a survenit

decesul unei persoane, că acesta anterior a fost judecat pentru comiterea unei

infracțiuni similare, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se

caracterizează pozitiv, că a achitat cheltuielile de înmormântare succesorului părții

vătămate, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, în calitate de circumstanțe

atenuante fiind reținute căința sinceră și existența a doi copii minori la întreținere.

Totodată, instanța de fond greșit a reținut în privința inculpatului

circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate, deoarece circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 Cod penal au un

caracter exhaustiv, iar dacă acestea sunt prevăzute la articolele corespunzătoare în

calitate de semne ale acestor componențe de infracțiuni, ele nu pot fi considerate

concomitent drept circumstanțe agravante.

Prin urmare, pedeapsa privativă de libertate este corectă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin acțiunile inculpatului, aceasta fiind una aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul pedepsei penale.

În același timp, potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, iar conform art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Deci, fiind dispusă expertiza de către organul de urmărire penală sau de

către instanța de judecată la solicitarea acuzării, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, altor cazuri când prin

alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești ale bugetului de stat, prin prisma prevederilor art. 143 Cod de

procedură penală.

Conform art. 34 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară,

constatările tehnico-științifice și medico-legale nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt achitate din bugetul de stat, cu

excepția cazurilor când aceasta se solicită de către părțile la caz.

6

Or, cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale judiciare

nr. 61 din 06.06.2017, expertizei judiciare nr. 176 din 22.06.2017, expertizei nr.

34/12/1-3788 din 12.07.2017 sunt cheltuieli de efectuare a urmăririi penale și sunt

trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză

obligatorie, de vreme ce sarcina probațiunii îi revine părții acuzării.

Astfel, urmează a fi respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 26.898 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare, ca fiind neîntemeiată.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în partea ce ține de

cheltuielile judiciare și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel, contrar prevederilor art. 385 alin.

(1) pct. 14, 397 pct. 5) Cod de procedură penală, a ignorat faptul că cheltuielile

judiciare în sumă de 26.898 lei, suportate la efectuarea expertizelor, urmau a fi

încasate de la inculpat în beneficiul statului, în conformitate cu art. 227-229 Cod de

procedură penală, care statuează obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de

către condamnat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, deoarece săvârșirea unei infracțiuni atrage desfășurarea urmăririi penale

și judecarea cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, iar obligația de a

suporta cheltuielile judiciare îi revine acestuia, chiar dacă partea vătămată a

determinat, prin cerere, producerea unor cheltuieli. Totodată, obligația de a suporta

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de instanța de fond.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. Avocata Olga Ciobanu și inculpatul, la fel, au declarat recurs, în care

solicită casarea deciziei adoptate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenții au indicat că instanța de apel ilegal a individualizat pedeapsa

aplicată inculpatului or, deși, acesta a comis fapta în stare de ebrietate, urmau a fi

luate în considerare și apreciate just împrejurările cauzei, și anume că inculpatul la

momentul producerii accidentului a coborât din automobil pentru a acorda primul

ajutor pietonului lovit și nu a avut intenția de a se eschiva de la răspundere, astfel

că, conștientizându-și acțiunile și asumându-și urmările faptelor sale, a revenit la

locul accidentului, după ce a fost acasă pentru a lua actele necesare.

Instanța de apel a omis să dea o calificare corectă acțiunilor inculpatului,

stabilindu-i o pedeapsă mult prea ostilă și injustă, deoarece pedeapsa sub formă de

închisoare cu executare contravine principiului individualizării pedepsei, precum și

principiului umanismului, în cazul în care acesta a acordat primul ajutor persoanei

accidentate și a fost prezent la locul accidentului pentru identificare și suportarea

consecințelor faptelor sale.

Mai mult, inculpatul a suportat cheltuielile pentru înmormântarea părții

vătămate decedate, reparând benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune. Acesta

7

regretă cele întâmplate și va purta tot restul vieții suferința și zbuciumul acelei

nefericite întâmplări.

Astfel, instanța de fond legal și întemeiat a reținut în calitate de circumstanțe

atenuante faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, s-a implicat activ în

investigarea infracțiunii la faza de urmărire penală, s-a căit sincer de cele

întâmplate și a contribuit benevol cu ajutor material, corect stabilindu-i o pedeapsă

sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Instanța de apel a omis să dea o justificare legală faptului că inculpatul este

caracterizat pozitiv, că are doi copii minori la întreținere, fiind unicul întreținător al

familiei sale, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia fiind

posibilă și fără privare de libertate.

Totodată, instanța de apel a admis neîntemeiat apelul declarat, fiind reținute

alegațiile nefondate ale acuzării că inculpatul anterior a fost condamnat,

atribuindu-i abuziv circumstanța agravantă, fiind omis că, potrivit art. 111 Cod

penal, antecedentele penale ale acestuia sunt stinse.

Prin urmare, instanța de apel, ignorând prevederile art. 90 Cod penal, a

interpretat eronat și divergent circumstanțele cauzei și, constatând în decizia

adoptată prezența condițiilor necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării

condiționate a executării pedepsei, a emis un dispozitiv divergent și contradictoriu,

ceea ce ridică suspiciuni relevante asupra temeiniciei și legalității acestei decizii.

În același timp, instanța de apel incorect a reținut în calitate de circumstanță

agravantă faptul că anterior inculpatul a fost condamnat, considerând ca fiind

imposibilă corectarea acestuia pe calea suspendării condiționate a pedepsei or, din

comportamentul lui nu rezultă săvârșirea infracțiunii în mod premeditat, fiind

evidentă atitudinea responsabilă a acestuia, împrejurări care în cumul,

condiționează posibilitatea reeducării inculpatului fără privarea lui de libertate,

pedeapsa închisorii fiind o măsură excepțională ce urmează a fi aplicată în cazul în

care nu există nici o șansă de corectare pe altă cale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu respectivele circumstanțe invocate în recursul

ordinar al procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

8

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art.

385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (2) Cod de

procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții,

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata

acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța

de apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate urmează a

fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Pe lângă aceasta, instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

înăsprind-o la apelul procurorului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Or, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel coroborează cu

împrejurările că în cazul în care inculpatul a comis o infracțiune din imprudență,

dar gravă, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și tamponând victima

care mergea regulamentar pe trotuar, soldată cu consecințe ireparabile - decesul

unei persoane, pentru care legea prevede închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani, chiar și în

prezența circumstanțelor atenuante indicate de instanțe și apărare, cât și judecării

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală (pct. 2., 4., 5.1. din

decizie), suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate

inculpatului, conform prevederilor art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de

pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport

cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub

9

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Soluția instanței de apel privind înăsprirea pedepsei aplicate inculpatului

este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit cărei recunoașterea vinovăției

care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o

circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență

juridică (pct. 35, Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013, „Cu

privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”). În același

timp, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de

persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

În același timp, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura cheltuielilor judiciare și a pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414

alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare și

a pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea, este

o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile ordinare au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Pe lângă aceasta, conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a

folosit calea apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost

indicate și în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

10

În sensul vizat, se reține că argumentele specificate în recursul ordinar al

avocatului și inculpatului (pct. 5.1. din decizie) că „…inculpatul la momentul

producerii accidentului a coborât din automobil pentru a acorda primul ajutor

pietonului lovit și nu a avut intenția de a se eschiva de la răspundere, astfel că,

conștientizându-și acțiunile și asumându-și urmările faptelor sale, a revenit la

locul accidentului, după ce a fost acasă pentru a lua actele necesare…, instanța de

apel a omis să dea o calificare corectă acțiunilor inculpatului…” nu au fost

invocate și în apel, nefiind în genere utilizată de către apărare această cale de atac,

inculpatul acceptând sentința de condamnare în partea vizată, deci, nu au niciun

suport juridic (pct. 2. - 5.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că decizia

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și

că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de avocata Olga Ciobanu

și inculpatul Cociug Dumitru XXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11