1ra-1619/16 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-1619/16 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1619/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 15 martie 2016 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și avocatul Holban Vladimir în numele inculpatului

Moroșan Nicolae Nicolae, născut la 14

octombrie 1972, originar din s.Sevirova, r-nul

Florești, domiciliat în mun.Chișinău,

str.Bogdan Voievod 2A, ap.42, cu viza de

reședință în mun.Chișinău, com.Dobrogea,

str.Luceafărul, 1B, cămin.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Plămădeală Iurie a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului prejudiciului material și moral să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

conducând automobilul de model „Mercedes-S300”, cu numărul de înmatriculare C XX 171,

pe traseul M-2 „Chișinău-Soroca”, în direcția or.Soroca, pe sectorul de drum amplasat la

distanța de 18 și 77 km de la originea drumului din or.Chișinău, la marginea de sud-est a

s.Ratuș, r-nul Criuleni, nu a adaptat viteza la situația rutieră, neglijând atât faptul că

carosabilul era acoperit cu zăpadă, fapt ce reducea considerabil aderența dintre roțile

vehiculului și carosabil, îngreunând posibilitatea efectuării în siguranță a unor manevre, cât și

faptul că circulația rutieră era intensă, a condus vehiculul cu viteză excesiv de mare în raport

cu situația rutieră și a început manevra de depășire a unui vehicul neidentificat, fără a se

asigura în prealabil, că va putea efectua depășirea fără a pune în pericol sau stânjeni circulația

din sens opus, a ieșit cu automobilul de pe banda extremă dreaptă pe banda a doua, pe care

stratul de zăpadă era mai gros comparativ cu cel de pe banda inițială, încălcând cerințele

pct.3, 45 subpct.(1) lit.d) și (2), 51 lit.c) din Regulamentul circulației rutiere. În rezultatul

manevrei a pierdut controlul automobilului, care a derapat, ieșind pe banda destinată

1

circulației în sens opus, lovind consecutiv două vehicule, care se deplasau regulamentar spre

mun.Chișinău, și anume automobilul de model „Mercedes-230”, cu numărul de înmatriculare

CGH 888, condus de către Plămădeală Iurie, în care se mai aflau alți pasageri și automobilul

de model „Opel Astra”, cu numărul de înmatriculare CH AX 837, condus de către Benderleu

Serghei.

În rezultatul tamponării i-a fost cauzată lui: - Plămădeală Iurie, vătămare gravă a

integrității corporale, exprimată prin traumatism asociat, fractura colului femural stâng cu

deplasare, fractură deschisă cominutivă a ambelor oase ale gambei stângi în porțiunea distală

cu deplasare, fractura metaepifizei femurului stâng, metaepifizei proximale a gambei stângi,

plagă contuză a buzei inferioare; - vătămare ușoară a integrității corporale, care a condiționat

o dereglare a sănătății de scurtă durată pasagerilor Gojocaru Ion - plagă mușcată a limbii;

Budeanu Maria - hematom în regiunea feței; Mocanu Elena - plagă contuză și excoriații pe

față și vătămare medie a integrității corporale pasagerului Benderleu Iulia - fractura

antebrațului drept, osului radial în loc tipic.

care a solicitat casarea acesteia, precum și a încheierii aceleiași instanțe din 02.07.2014, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie declarată nulă ordonanța prim-adjunctului

Procurorului General din 03.12.2012 de anulare a ordonanței de încetare a urmăririi penale

din 11.06.2012, emisă de procurorul, Gh.Graur, cu reluarea urmăririi penale în privința

inculpatului, ordonanța procurorului în Procuratura Orhei, A.Macovei din 24.03.2014,

privind punerea lui N.Moroșan sub învinuire și a rechizitoriului întocmit de procurorul

A.Macovei, acestea fiind lovite de nulitate, cu dispunerea achitării lui N.Moroșan, invocând

că instanța a apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - instanța și-a

argumentat soluția pe mijloacele de probă prezentate de partea acuzării, respingând

mijloacele de probă prezentate de partea apărării, fără vreo motivare convingătoare; -

inculpatul a fost urmărit de mai multe ori pentru aceeași faptă, deoarece pe cazul dat a fost

reluată urmărirea penală de mai multe ori, fiind ignorate prevederile art.22 și 287 Cod de

procedură penală, precum și art.4 din Protocolul nr.7 la Convenție; - organul de urmărire

penală a încălcat dispozițiile art.259 Cod de procedură penală, care reglementează termenele

urmăririi penale, urmărirea penală nefiind prelungită în perioada 01.04-30.05.2013; -

inculpatul s-a aflat în calitate de bănuit mai mult de 3 luni contrar prevederilor art.63 alin.(2)

pct.3) Cod de procedură penală.

declarat de avocatul V.Holban în numele inculpatului a fost admis parțial, casată, inclusiv din

oficiu sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost anulată ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din

03.12.2012, de anulare a ordonanței de încetare a urmăririi penale din 11.06.2012, cu reluarea

urmăririi penale în privința lui N.Moroșan și încetat procesul penal împotriva acestuia în baza

art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Acțiunea civilă

înaintată de către Plămădeală Iurie a fost lăsată fără soluționare.

Instanța de apel a constatat că ordonanțele prim-adjunctului Procurorului General,

A.Pîntea din 07.11.2011 și 03.12.2012, prin care au fost anulate ordonanțele de încetare a

urmăririi penale din 06.09.2010 și, respectiv, din 12.06.2012, cu reluarea urmăririi penale,

contravin prevederilor art.21 din Constituție, art.4 din Protocolul 7 al CEDO, art.7 alin.(2)

Cod penal, art.22 alin.(2) și 287 alin.(4) Cod de procedură penală, fiind încălcat principiul

constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă,

motiv pentru care acestea sînt lovite de nulitate.

2

În context, instanța de apel a precizat că omisiunile sau erorile autorităților trebuie să

servească în beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului, or, riscul oricărei erori comise

de organul de urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează să fie suportat de către stat,

iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei în cauză, precum și nu pot fi

considerate drept „fapte recent descoperite”, așa cum le-a apreciat prima instanță.

La fel, instanța de apel a relevat că ordonanța procurorului în Procuratura r-lui

Criuleni, Gh.Graur din 12.06.2012 de încetare a urmăririi penale, se echivalează cu o hotărâre

judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea lucrului judecat, care nu permite

declanșarea unei noi proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană.

Subsecvent, instanța de apel a stabilit că, odată ce a fost constatată nulitatea ordonanței

prim-adjunctului Procurorului General, A.Pîntea din 07.11.2011, urmează a fi considerate ca

încălcate, inclusiv prevederile art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, prin menținerea,

în mod ilegal, a statutului de bănuit în persoana lui N.Moroșan.

Totodată, a stabilit instanța că în perioada 01.04.2013 – 30.05.2013, urmărirea penală

s-a efectuat fără a fi prelungit legal termenul urmăririi penale, fiind încălcate prevederile

art.22 Cod de procedură penală.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a indicat că ordonanța procurorului în

Procuratura Orhei, A.Macovei din 24.03.2014 de punere a lui N.Moroșan sub învinuire în

baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal și rechizitoriul întocmit de același procuror sunt niște

procedee legate de desfășurarea normală a urmăririi penale și nu afectează, prin sine însăși,

drepturile sau libertățile constituționale ale persoanei și nu se supun contestării separate.

În ordinea ideilor expuse, instanța de apel a considerat drept neîntemeiată încheierea

Judecătoriei Criuleni din 02.07.2014, or, în speță sunt întrunite temeiurile prevăzute de

art.275 pct.8) și 9) Cod de procedură penală, care statuează că urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care în

privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de

încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații și există alte circumstanțe prevăzute de lege

care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

În privința solicitării achitării inculpatului, instanța de apel a considerat că, în

respectiva cauză penală, există un act cu caracter definitiv și executoriu privind vinovăția

acestuia și o expunere vis-a-vis de acest subiect este inoportună.

De asemenea, a indicat instanța că, în temeiul art.225 alin.(4) Cod de procedură

penală, instanța de judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare în procesul penal, fapt ce însă

nu împiedică persoana care a inițiat acțiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței și încheierii Judecătoriei

Criuleni din 02.07.2014, pe motiv că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.22, 63 alin.(2) pct.3)

și 287 Cod de procedură penală și art.4 al Protocolului nr.7 al CEDO; - instanța de apel

neîntemeiat și cu omisiunea prevederilor art.313 alin.(5) Cod de procedură penală, a anulat

ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, A.Pîntea din 03.12.2012; - instanța eronat a

stabilit că organul de urmărire penală a menținut calitatea de bănuit a lui N.Moroșan mai mult

de 3 luni;

- avocatul V.Holban în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a sentinței și parțială a

deciziei, cu dispunerea achitării inculpatului, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel

3

neîntemeiat nu a dispus nulitatea ordonanței procurorului în Procuratura Orhei, A.Macovei

din 24.03.2014 de punere a lui N.Moroșan sub învinuire în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod

penal și rechizitoriului întocmit de același procuror; - instanța neîntemeiat nu s-a expus în

privința solicitării achitării inculpatului, neluând în considerație că o astfel de soluție este mai

favorabilă acestuia.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia avocatului V.Holban în

numele inculpatului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

În susținerea recursurilor, recurenții invocă temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8) Cod de procedură penală, procurorul solicitând menținerea sentinței prin care

N.Moroșan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal la

3 ani închisoare, cu privarea de dretul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani, iar partea apărării -

achitarea inculpatului pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursurilor.

Colegiul reține și menționează că, contrar celor afirmate de către recurenți în

recursurile sale, instanța de apel s-a expus pe larg la argumentele invocate de către partea

apărării în apel, dând o apreciere corectă materialelor dosarului și circumstanțelor cauzei,

aplicând legislația pertinentă speței, cu interpreterea justă a ei, iar recursurile recurenților în

situația respectivă sînt declarative, care contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse

exhaustiv, și analizate corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de

procedură penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a

alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către procuror, în contextul expus, este

inoportună, or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

Astfel că, temeiul invocat de procuror, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, se combate prin materialele cauzei și nu se

semnalizează în esență presupusa eroare de drept, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, care în totalitatea lor resping argumentele recursului.

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a încetat procesul penal în privința

lui N.Moroșan, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, deoarece cert s-a constatat că ordonanțele

prim-adjunctului Procurorului General, A.Pîntea din 07.11.2011 și 03.12.2012 de anulare a

ordonanțelor de încetare a urmăririi penale din 06.09.2010 și 12.06.2012 cu reluarea urmăririi

4

penale în privința lui N.Moroșan, sînt lovite de nulitate, fiind încălcat principiul constituțional

al inculpatului de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Astfel, instanța de apel corect a considerat că ordonanțele de reluare a urmăririi penale

și punerea sub învinuire a lui N.Moroșan, contravin prevederilor art.287 alin.(4) Cod de

procedură penală, care stipulează că, în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi

penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate

legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent

descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărîrea

respectivă; - art.22 Cod de procedură penală, care stipulează că „nimeni nu poate fi urmărit

de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă”; - art.4 Protocolul 7 CEDO, potrivit căruia, principiul non bis

in idem stipulează că „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-o

hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”; - art.7 alin.(2) Cod

penal, potrivit căruia „nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei

penale pentru una și aceeași faptă”; - Hotărârii Curții Constituționale nr.26 din 23.11.2010

asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.63 alin.(6) Cod de procedură

penală.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal constată că temeiul invocat de procuror

prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului acestuia, dat fiind faptul că acesta poate fi aplicat numai în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pe când instanța de apel,

respectând prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, și-a argumentat hotărârea,

care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate.

Nu pot fi reținute nici argumentele părții apărării, precum că instanța de apel

neântemeiat a încetat procesul penal în privința lui N.Moroșan, pe motiv că există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală, pe când urma să pronunțe o hotărâre de achitare a acestuia.

La acest capitol Colegiul menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar verificându-

le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui

N.Moroșan în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată, încadrarea juridică a

acțiunilor acestuia fiind corectă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că vinovăția lui

N.Moroșan se dovedește prin cumulul de probe administrate legal în cadrul urmăririi penale

și examinate în cadrul cercetării judecătorești, și anume declarațiile părții vătămate

I.Benderleu, a martorilor S.Benderleu, I.Chiperi, Al.Chiperi, E.Budeanu, E.Mocanu, P.Bobu,

V.Cuciuc, V.Muntean, P.Buga, L.Lungu, ale expertului A.Cucinschi și actele cauzei -

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.01.2010, rapoartele de expertiză medico-

legală nr.82/D din 12.03.2010, 74/D, 75/D, 76/D, 77/D, 78/D din 16.03.2010 și 101/D din

22.03.2010.

Probele indicate sunt detaliat descrise în sentință, fiind pertinente, concludente, utile și

veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială, fiind acceptate inclusiv, de

către instanța de apel și puse la baza deciziei.

5

Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, inclusiv vinovăția lui N.Moroșan.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, sunt neîntemeiate și

contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate, a martorilor, procesului-verbal

de cercetare la fața locului cu schița accidentului rutier și rapoartelor de expertiză medico-

legală a părților vătămate și concluziile expertizei tehnico-științifice din 31.01.2010.

Or, instanțele de fond cert au constatat că N.Moroșan, a încălcat cerințele pct.3, 45

subpct.(1) lit.d) și (2), 51 lit.c) din Regulamentul circulației rutiere, deoarece conducând

automobilul, nu a adaptat viteza la situația rutieră, neglijând atât faptul că carosabilul era

acoperit cu zăpadă, fapt ce reducea considerabil aderența dintre roțile vehiculului și carosabil,

îngreunând posibilitatea efectuării în siguranță a unor manevre, cât și faptul că circulația

rutieră era intensă, a condus vehiculul cu viteză excesiv de mare în raport cu situația rutieră și

a început manevra de depășire a unui vehicul, fără a se asigura, în prealabil, că va putea

efectua depășirea fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus, a ieșit de pe

banda extremă dreaptă pe banda a doua, pe care stratul de zăpadă era mai gros comparativ cu

cel de pe banda inițială, și în rezultatul manevrei a pierdut controlul automobilului, care a

derapat, ieșind pe banda destinată circulației în sens opus, lovind consecutiv două vehicule,

care se deplasau regulamentar, cauzându-i lui Plămădeală Iurie vătămare gravă a integrității

corporale, lui Benderleu Iulia - vătămare medie, iar lui Gojocaru Ion, Budeanu Maria,

Mocanu Elena - vătămare ușoară a integrității corporale.

Totuși, fiind stabilit de către instanța de apel că în privința inculpatului, prin ordonanța

procurorului în Procuratura raionului Criuleni, Gh.Graur din 12.06.2012, a fost încetată

urmărirea penală, document care se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și

care reprezintă autoritatea lucrului judecat, fapt ce nu permite declanșarea unei noi proceduri

cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană, precum și că există alte circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, instanța,

după cum s-a menționat supra, corect a constată că ordonanța de reluare a urmăririi penale în

privința lui N.Moroșan și punerea acestuia sub învinuire contravin prevederilor art.6 pct.44),

art.22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod de procedură penală, art.4 Protocolul 7 al CEDO și art.7

alin.(2) Cod penal, just dispunând încetarea procesului penal.

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs reține că deși, recurentul solicită achitarea

inculpatului, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, acesta nu indică care

elemente constitutive ale infracțiunii incriminate lipsesc, ci doar susține că decizia de achitare

a inculpatului este mai favorabilă decât cea de încetare a procesului penal.

Fiind în prezența acestor împrejurări, Colegiul penal relevă că argumentele avocatului

nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că instanța de apel a

respectat prevederile normelor penale și procesual penale, pronunțând o decizie legală și

întemeiată.

Mai mult, în contextul celor relatate, instanța de recurs respinge argumentele

recurentului, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că neîntemeiat nu

a dispus nulitatea ordonanței procurorului în Procuratura Orhei A.Macovei din 24.03.2014,

de punere a lui N.Moroșan sub învinuire în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal și

rechizitoriului întocmit de același procuror și că nu s-a expus în privința solicitării achitării

inculpatului.

Or, făcând o analiză a temeiurilor indicate supra în raport cu apelul declarat și textul

deciziei, instanța de recurs constată că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de

recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și

6

dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus

la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei.

Coroborând cele expuse, argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția sunt neîntemeiate. În fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor normelor de procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind

legală și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel corespunde prevederilor

art.394 Cod de procedură penală și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de procuror și avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și avocatul Holban Vladimir în numele

inculpatului Moroșan Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 mai 2016, în cauza penală în privința lui Moroșan Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7