1ra-829/16 — art.264 alin.3 lit.b CP

1ra-829/16 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-829/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, declarat

de avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului

Demihov Valeriu Nicolai, născut la 14

aprilie 1968, în or.Telenești, domiciliat în

mun.Chișinău, com.Ciorescu, str.Moldova

10, ap.22.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani. În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la Demihov Valeriu în folosul

succesorului părții vătămate Carpov Ala dauna materială și morală în sumă de 30025 lei.

procedură penală, a constatat că Demihov Valeriu, la 22 ianuarie 2014, aproximativ la ora

21.50, în mun.Chișinău, pe traseul Cricova – Ciorescu, intrarea din direcția mun.Chișinău,

conducea autobusul de model Mercedes 210D, cu n/î C HO 498. În timpul deplasării, după

ce a parcurs o scurtă distanță de la intrarea în loc.Cricova spre intrarea în loc.Ciorescu,

conducătorul auto, acționînd din imprudență, nu a asigurat securitatea circulației rutiere, nu

a manifestat dexteritate în conducere, nu a ținut cont de situația rutieră, și anume că

carosabilul era acoperit cu zăpadă și era lunecos, iar unitatea de transport nu era dotată cu

cauciucuri de iarnă, nu a întreprins acțiunile necesare pentru stoparea unității de transport

cînd a observat un pieton care se deplasa în aceeași direcție de mers orientat cu spatele la el,

dar a continuat deplasarea și a încercat să-l ocolească, însă în rezultat a comis tamponarea

pietonului Oprea Oleg cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.25/186D, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora acesta a

decedat.

succesorului părții vătămate A.Carpov, care au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip

1

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

invocînd că instanța nu a luat în considerație că infracțiunea imputată acestuia, reieșind din

specificul său, prejudiciază nu numai partea vătămată, ci și societatea în ansamblu, decesul

unei persoane, în rezultatul accidentului rutier, fiind cea mai gravă consecință posibilă a

nerespectării regulilor circulației rutiere și care se califică drept gravă; - recunoașterea

probelor și examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, nu constituie temei

pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și a suspenda condiționat executarea

pedepsei; - pedeapsa stabilită inculpatului nu-și va atinge scopul propus de legea penală,

avînd în vedere atitudinea acestuia, indiferența față de fapta comisă și eschivarea lui de la

recuperarea prejudiciului material și moral succesorului părții vătămate;

- avocatul N.Marandici în numele succesorului părții vătămate, casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa fără aplicarea

art.90 Cod penal, încasarea de la acesta în beneficiul succesorului părții vătămate a

prejudiciului moral cauzat în mărime de 150000 lei, invocînd că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blîndă în raport cu fapta comisă și consecințele survenite, fapt ce

contravine criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art.61, 75

Cod penal; - suma prejudiciului moral încasată de instanță este inechitabilă în raport cu

suferințele psihice cauzate succesorului părții vătămate care, pe lîngă faptul că și-a pierdut

ruda apropiată, era susținută material de ultima.

fost admise apelurile declarate de procuror și avocatul N.Marandici în numele succesorului

părții vătămate, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui V.Demihov, recunoscut vinovat în baza art.264 alin.(3)

lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis.

S-a dispus încasarea de la V.Demihov în beneficiul succesorului părții vătămate

A.Carpov a prejudiciului material în mărime de 20025 lei și a prejudiciului moral în mărime

de 30000 lei. În rest, sentința au fost menținută.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei, examinînd probele administrate conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

potrivit căreia, vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd

faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță la individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului și soluționării acțiunii civile în partea prejudiciului moral încasat în

beneficiul succesorului părții vătămate, nu a dat o apreciere corespunzătoare circumstanțelor

cauzei și o deplină eficiență prevederile art.61 și 75, Cod penal, incorect aplicînd în privința

acestuia prevederile art.90 Cod penal, or, pedeapsa stabilită nu va atinge scopul pedepsei

penale, de corectare și corijare, precum și de preîntîmpinare a săvîrșirii altor infracțiuni atît

de către inculpat, cît și de către alte persoane.

În acest sens, instanța de apel a reținut că V.Demihov a comis o infracțiune gravă,

caracterizată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, ce a cauzat, din imprudență, decesul persoanei, fapt care

prejudiciază nu numai partea vătămată, ci și societatea în ansamblu, iar atitudinea acestuia

față de cele întîmplate, caracterizată prin indiferență și eschivare de la recuperarea

prejudiciului material și moral succesorului părții vătămate, denotă că reeducarea și

corijarea inculpatului poate avea loc doar prin privarea reală de libertate, iar recunoașterea

2

probelor de către inculpat și examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, nu

constituie temei de suspendare condiționată a executării pedepsei.

Instanța de apel, la stabilirea mărimii prejudiciului cauzat succesorului părții

vătămate, reținînd prevederile art.1422 și 1423 Cod civil și ținînd cont de întinderea

suferințelor psihice ale succesorului părții vătămate, de faptul că aceasta este invalidă de

gradul I, fiind în imposibilitate de a se angaja în cîmpul muncii și fiind susținută financiar

de către decedatul O.Oprea, a considerat necesar de a admite acțiunea civilă, apreciind

prejudiciul material, luînd în considerație cheltuielile necesare pentru funeralii, în sumă de

20025 lei și cel moral în mărime de 30000 lei.

numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de

apel greșit a individualizat pedeapsa și a stabilit pedeapsa reală - închisoare, fără a-și

argumentat soluția în acest sens și nu a dat apreciere comportamentului inculpatului de pînă

și după săvîrșirea infracțiunii, de persoana acestuia și de circumstanțele atenuante prezente

în cauză, precum și eronat a dispus încasarea prejudiciului material în mărime de 20025 lei

și moral în mărime de 30000 lei, fără a ține cont că inculpatul deja a achitat 6000 de lei în

contul prejudiciului cauzat și această sumă urma să fie exclusă din suma prejudiciului

încasat de instanța de apel, cu care inculpatul, de fapt, este de acord.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin

care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul, avocatul A.Popa în numele inculpatului, în recurs a invocat drept temei

de casare a deciziei instanței de apel pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

considerînd că instanța eronat a individualizat pedeapsa penală aplicată lui V.Demihov.

Analizînd temeiul invocat în raport cu motivele indicate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, lipsind temeiuri de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii judecătorești.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

V.Demihov în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal și, critică hotărîrea instanței de apel,

precum că aceasta fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a anulat sentința și i-a stabilit

inculpatului pedeapsa închisorii reale, prin ce a ignorat principiul individualizării pedepsei

penale.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

Totodată, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de

criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, inclusiv de cele enumerate de recurent în

recurs, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării

acestuia.

Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime

din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.

Astfel, temeiul invocat de recurent, precum că instanța de apel a casat sentința prin

care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării ei,

ignorînd principiul individualizării pedepsei penale și nu a ținut cont de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din

motiv că circumstanțele invocate de recurent, precum: recunoașterea vinei, căința sinceră,

lipsa circumstanțelor agravante, recuperarea parțială a prejudiciului, au fost luate în

considerație de instanță la numirea pedepsei.

Concomitent, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele sus menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

stabilită, motivîndu-și soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale,

astfel că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului

cu suspendarea executării ei pe termen de probă.

În concluzie, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui V.Demihov, instanța

de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului în baza căruia a fost condamnat, fiind respectate

și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată a solicitat

examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641

Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului privind suma prejudiciului încasat, Colegiul

penal menționează că, potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile

menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel

sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

4

La caz, Colegiul penal sesizează că instanța de apel a menținut soluția primei instanțe

în partea prejudiciului material, prin care s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul

succesorului părții vătămate a sumei de 20025 lei.

Respectiv, nici inculpatul și nici reprezentantul acestuia nu au contestat cu apel

sentința în partea în care s-a dispus încasarea prejudiciului material în sumă de 20025 lei, or,

suma de 6000 lei, invocată a fi achitată de către inculpat, se referă la partea prejudiciului

material și nu la cel moral, astfel nefiind utilizată calea apelului (f.d.104).

În ce privește argumentele recurentului privind neacordul cu mărimea prejudiciului

moral în sumă de 30000 lei încasată de la inculpat Colegiul atestă că la stabilirea

cuantumului dat, instanța de apel a luat în considerație suferințele psihice ale succesorului

părții vătămate, faptul că aceasta este invalidă de gradul I și, fiind susținută financiar de

către decedatul O.Oprea, după decesul acestuia a rămas fără susținere atît materială cît și

morală, considerînd că suma dată este în corespundere cu caracterul și gravitatea

suferințelor psihice suportate de către acesta.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptei comise, fiind individualizată

potrivit prevederilor legale.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popa Alexandru în numele

inculpatului Demihov Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Demihov Valeriu, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 mai 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5