1ra-474/16 — art.264 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-474/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2015, declarate de către

avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului și inculpatul

Dadu Valeriu Nicolae, născut la 12 iulie 1969,

originar din s.Căzănești, r-nul Telenești și domiciliat

în mun.Chișinău, bd.Moscovei 16, ap.127.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal la 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.85, 87 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepsei aplicate prin sentința

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 08 decembrie 2011, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis și amendă în mărime de 250 unități

convenționale, ce constituie 5000 lei, care se va executa de sine stătător.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Dadu Valeriu în beneficiul

părții vătămate Ciubotaru Vladimir a prejudiciului material în sumă de 2659,25 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 7000 lei, iar în total în sumă de 9659,25 lei.

16.00, conducînd automobilul de model „Mercedes E200”, cu n/î KRN 505 fără permis de

conducere, de care a fost privat pe un termen de 2 ani, și, deplasîndu-se pe str.Vadul-lui-Vodă

în direcția str.M.Sadoveanu spre str.T.Vladimirescu, mun.Chișinău, ajungînd în apropierea

stației de deservire tehnică „Formula 1” din str.Vadul-lui-Vodă, nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat pct.46 lit.a) și pct.45 alin.1, 2 din Regulamentul Circulației

Rutiere și, ca urmare, a comis tamponarea pietonului Ciubotaru Vladimir, care neregulamentar

traversa carosabilul de la stînga spre dreapta conform direcției de deplasare a autoturismului

condus de Dadu Valeriu, în rezultatul cărui fapt pietonului i-au fost cauzate, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.1438/D din 29.07.2013, fractură închisă cominutivă a masivului

trohanterian pe dreapta cu deplasarea fragmentelor, care se califică ca vătămări corporale grave.

1

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că pe

parcursul examinării cauzei nu s-a demonstrat cu certitudine vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate; instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate care însăși a indicat că în locul unde intenționa să traverseze

carosabilul nu este amplasată trecere de pietoni; nu s-a luat în considerație faptul că partea

vătămată era în stare de ebrietate; conform materialelor cauzei nu este indicat nici un act sau

mărturie ori alte constatări științifice ce ar proba existența vitezei exagerate a automobilului

condus de inculpat; declarațiile martorului D.Ciorescu vin în contradicție cu declarațiile părții

vătămate, astfel că prima instanță nu a analizat sub toate aspectele probele prezentate și

cercetate în ședința de judecată, din punct de vedere a coroborării lor și nu a apreciat probele

conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, în mod obiectiv.

respins, ca nefondat, apelul avocatului V.Ropot în numele inculpatului.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele cercetate de prima instanță, cu

respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.264

alin.(3) lit.a) Cod penal, concluziile date fiind bazate pe declarațiile părții vătămate V.Ciubotaru,

a martorilor V.Rabaca, V.Lungu și actele cauzei – procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 02.06.2013, rapoartele de expertiză nr.1438/D din 29.07.2013 și nr.6783/D din 24.09.2013.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării cu privire la achitarea

inculpatului, pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii imputate, deoarece

aceste motive sînt o încercare de a duce instanța în eroare și o posibilă evitare a răspunderii

meritate de către inculpat, care a înaintat versiunea, precum că partea vătămată singur a căzut pe

carosabil, iar el a condus automobilul cu viteza de 20-30-38 km și că a observat pietonul în

apropiere de el, ceea ce se combate prin probele cauzei.

La fel, instanța de apel a menționat că din probele expuse mai sus este cert dovedit că

inculpatul a observat pietonul cu mult timp înainte de frînare și despre faptul și modul deplasării

pietonului el s-a expus în glas în prezența pasagerului - martorului V.Rabaca, însă nu a

întreprins careva măsuri pentru stoparea din timp a automobilului, ci a continuat mișcarea și

doar atunci cînd s-a apropiat de pieton, a frînat brusc.

inculpatul V.Dadu, care au solicitat:

- avocatul în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că lipsesc probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate; în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ele

infracțiunii, deoarece acesta nu putea și nici nu avea cum să prevadă faptul că partea vătămată

va începe spontan să fugă pe carosabil cu 2 metri înaintea mijlocului de transport; declarațiile

părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece vin în contradicție cu cele ale martorilor și

ale inculpatului; instanța nu a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței și

concludenței, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și a dat o apreciere greșită

acestora; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat

o hotărîre ce nu cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția, astfel nu a fost soluționat

fondul cauzei;

- inculpatul, casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

pe motiv că nu a fost demonstrată vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate, nu este de

2

acord cu admiterea acțiunii civile, din motiv că partea vătămată nu a prezentat probe certe în

confirmarea pagubei materiale, astfel că suma încasată este exagerată.

cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a

solicitat respingerea recursurilor ca fiind inadmisibile, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Cu privire la recursul ordinar declarat de către avocatului V.Ropot.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume declarațiile părții vătămate

V.Ciubotaru, a martorilor V.Rabaca, V.Lungu și actele cauzei - procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 02.06.2013, rapoartele de expertiză nr.1438/D din 29.07.2013 și nr.6783/D din

24.09.2013.

Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, conform cărora cert s-a constatat faptul săvîrșirii de către V.Dadu a infracțiunii

imputate, astfel concluzia despre vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit.a) Cod penal, este justă și întemeiată.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a

infracțiunii menționate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acesteia, a fost

demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor de judecată.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrilor au luat

în considerație doar declarațiile părții vătămate, sînt neîntemeiate, deoarece se combat prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond. Astfel, instanțele și-au bazat concluziile

privind vinovăția inculpatului reieșind din probele administrate și cercetate în ședințele de

judecată, și anume declarațiile atît ale părții vătămate V.Ciubotaru, cît și a martorului V.Rabaca,

care a declarat că aflîndu-se în automobil pe bancheta din spate, a auzit cuvintele șoferului

referitor la pietonul ce a început să traverseze strada și a observat cum din partea stîngă spre

dreapta un pieton a început a traversa strada mergînd în grabă pe carosabil, iar cînd a ajuns

aproximativ la 2-3 metri pînă la bordură, șoferul a frînat brusc, tamponîndu-l cu colțul din stînga

a barei de protecție din față.

Prin urmare, cert s-a constatat că V.Dadu, care a observat pietonul ce începuse a traversa

strada, nu a întreprins careva măsuri pentru stoparea din timp a automobilului și evitarea

impactului, dar a continuat mișcarea și doar atunci cînd s-a apropiat de pieton, a frînat brusc,

tamponîndu-l. Mai mult, potrivit raportului de expertiză auto-tehnică nr.6783 din 24.09.2013, s-

a constatat că, în cazul în care V.Dadu a condus automobilul cu vireza de 15-20 km/oră, astfel

3

cum dînsul a indicat, acesta dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului,

aplicînd frînarea.

Astfel, instanța de recurs atestă că argumentele recurentului, precum că nu a fost dovedită

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, dat fiind că instanțele

de fond corect au conchis că prin probele sus menționate se confirmă vinovăția acestuia în

încălcarea prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, care au dus la tamponarea părții

vătămate și cauzarea vătămărilor corporale grave acestuia.

Argumentele recurentului referitor la achitarea inculpatului, pe motivul încălcării de către

partea vătămată a prevederilor art.114 din Regulamentul Circulației Rutiere, nu pot fi reținut,

dat fiind că potrivit legislației în vigoare, nu poate fi temei de eliberare a conducătorului auto de

răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în

cazul în care regulile circulației rutiere au fost încălcate și de către pieton (pătimit). Asemenea

circumstanțe pot fi luate în considerație de către instanța de judecată doar ca circumstanțe

atenuante.

După cum rezultă din hotărîrile atacate, instanțele de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului, au luat în considerație faptul că partea vătămată a trecut neregulamentar strada, ce

a contribuit la comiterea infracțiunii, reținînd, în temeiul art.76 Cod penal, circumstanța dată ca

una ce atenuează răspunderea penală.

Totodată, Colegiul penal atestă că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea sa, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

La aplicarea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu normele penale în baza cărora a fost condamnat.

Cu privire la recursul ordinar declarat de inculpat.

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de

zile de la data pronunțării deciziei.

Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței

de apel din 30 octombrie 2015, inculpatul a participat la cercetarea judecătorească, fiind

pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău în prezența

participanților la proces. La fel, din procesul-verbal rezultă că inculpatul V.Dadu a fost înștiințat

despre data pronunțării deciziei motivate – 30 octombrie 2015.

Ulterior, la 30 noiembrie 2015, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel,

inculpatul V.Dadu nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei motivate (f.d.209). Totodată, din

materialele cauzei rezultă că acestuia i-a fost expediată copia deciziei motivate la 30 noiembrie

2015, astfel fiind respectate prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală (f.d.225).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor procedurale

se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar

la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

4

Raportînd prevederile art.422 și art.231 Cod de procedură penală la situația dată, rezultă

că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva deciziei instanței de apel expira la

30 decembrie 2015.

Astfel, inculpatul fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a atacat-o în

termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost pronunțată decizia motivată, cunoscînd

despre acest fapt.

Conform materialelor dosarului, reieșind din ștampila de pe plic, inculpatul a înaintat

recurs asupra deciziei instanței de apel la data de 25 ianuarie 2016, care a fost înregistrat în

secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 27 ianuarie 2016, deci după

expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2), 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat

sau declarat peste termen.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de avocatul V.Ropot în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat și de inculpatul

V.Dadu, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Dadu Valeriu, de

către avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat, iar a

inculpatului Dadu Valeriu, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5