1ra-1659/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1659/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1659/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Coceban Dorin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Coceban Dorin Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă în acest termen nu va săvârși o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

orei 18.00, conducând automobilul de model „Renault Megane” cu n/î XXXXX,

deplasându-se pe șoseaua Balcani, traseul Chișinău-Leușeni, în direcția localității

Nisporeni și ajungând în regiunea trecerii semnalizate pentru pietoni, intrând în zona

de acțiune a indicatoarelor de informare și orientare 5.50.1-5.50.2 „Trecere nedirijată

pentru pietoni” și marcajului rutier 1.14.1 Anexa nr. 4 a RCR, nu a manifestat atenție

sporită la circulație, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier

de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare

1

deplasării în siguranță, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla

autovehiculul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea de lucruri în

traficul rutier, ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

nu a adaptat o viteză corespunzătoare condițiilor de drum, ce i-ar garanta securitatea

circulației și nu a cedat trecerea pietonului, având posibilitate reală de a-l observa.

Prin care fapt, a încălcat cerințele pct. 3 al RCR potrivit cărora „Participanții la trafic

sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți

la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulației ce ar depăși pe acelea care sunt provocate de circumstanțe iminente”,

cerințele pct. 4 a RCR, potrivit cărora „Orice participant la trafic care respectă

prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul, că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia”, cerințele pct. 11 lit. f) a RCR, potrivit cărora

„Conducătorul de vehicul, este obligat la trecerile pentru pietoni cu circulația

nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, cerințele pct. 45 a RCR, potrivit căruia

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră. (2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și cerințele art. 22 alin. 4) din Legea

nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia

„participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure

fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la

trafic”, prin urmare, a comis tamponarea pietonului Coreșneac Iurie Efim, născut la

21.06.1952, care traversa carosabilul de la stângă spre dreapta, relativ deplasării

unității de transport, nemijlocit pe marcajul rutier - trecere pentru pietoni. În

rezultatul accidentului rutier dat, pietonului Coreșneac I. i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 183D/2446 din 16.02.2016, vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Coceban D., au

fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b)

Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, precum și decesul persoanei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Coceban D. să fie recunoscut vinovat și condamnat în

2

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 809

lei.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată a emis o sentință contrar prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, nefiind aplicată o pedeapsă rezonabilă, capabilă a asigura cu certitudine scopul

legii penale în restabilirea echității sociale, corectării condamnatului și prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni;

- inculpatul, a lipsit un membru al comunității umane de valoarea socială

supremă protejată de lege - viața persoanei, prin încălcarea unor reglementări rutiere

elementare, dintre care, în special „regula trecerii pietonale”;

- dispunerea în circumstanțele indicate a pedepsei penale de natura și cuantumul

indicat, constituie o inechitate, ce poate constitui pericol la capitolul prevenției

săvârșirii noilor infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor membri ai

comunității, denaturând în rândurile acestora concepția necesității asigurării

comportamentului în spiritul respectării stricte a legilor;

- stabilind vina inculpatului în fapta comisă, instanța de judecată a omis să se

expună asupra cheltuielilor judiciare în sumă de 809 lei, realizate în prezenta cauză la

executarea expertizei medico-legale a părții vătămate.

fost admis apelul, casată sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Coceban D. a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal,

pedeapsa cu închisoare i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune

de 3 ani.

stabilit că organul de urmărire penală, la momentul efectuării urmăririi penale și

premergător la întocmirea și înaintarea rechizitoriului a încadrat greșit acțiunile

inculpatului Coceban D. în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, deoarece

acțiunile lui, după cum rezultă din materialele acumulate și administrate, urmau a fi

calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că deși până la începerea cercetării judecătorești

inculpatul și avocatul acestuia au înaintat o cerere în baza 3641 Cod de procedură

penală, instanța de judecată nu a reținut erorile organului de urmărire penală și

neîntemeiat a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, or în situația în

care organul de urmărire penală a admis erori la calificarea acțiunilor inculpatului,

instanța de judecată nu putea examina cauza în procedură simplificată în baza

probelor administrate la urmărirea penală.

3

Instanța de apel a menționat, că apelul procurorului în speță, urmează a fi admis

din oficiu, din alte motive, cu dispunerea examinării cauzei penale de învinuire a

inculpatului Coceban D. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în procedură

generală, deoarece la pronunțarea sentinței, instanța de judecată incorect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, omițând erorile admise ce țin de calificarea

acțiunilor inculpatului.

La fel, instanța de apel analizând probele prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, a stabilit că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, pe semnele calificative, încălcarea regulilor de securitate a

circulației, comisă de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății, care a

cauzat decesul unei persoane.

Reieșind din circumstanțele cazului, instanța de apel a menționat că Coceban D.

a recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, totodată s-a căit sincer de fapta comisă,

în calitate de circumstanță atenuantă a fost stabilită recunoașterea vinovăției, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, judecarea cauzei a avut loc în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură

penală.

Astfel, luând în considerație necesitatea asigurării unui comportament adecvat a

inculpatului pe viitor, ținând cont de scopul pedepsei penale, instanța de apel a

considerat rațional de aplicat față de Coceban D. pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, dar nu

semiînchis, așa cum solicită acuzatorul de stat, deoarece în astfel de penitenciare

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai

puțin grave și grave, săvârșite cu intenție, însă prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal,

în speță nu se regăsesc.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a indicat că având în vedere termenul

pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului, personalitatea acestuia, prezența

familiei, a copilului minor la întreținere, recuperarea prejudiciului cauzat, poziția

succesorului părții vătămate în acest caz, instanța de apel a conchis că este rezonabilă,

întemeiată și oportună suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea

posibilității lui Coceban D., ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară

și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea privind încasarea din contul

inculpatului Coceban D. în beneficiul statului, a cheltuitelor judiciare în mărime de

809 lei.

În viziunea instanței de apel, în speță, prin ordonanța din 25.11.2015, emisă de

ofițerul superior de urmărire penală din cadrul DP mun. Chișinău, Sîrbu V., a fost

dispusă efectuarea expertizei medico legale, iar potrivit raportului de expertiză nr.

183D/2446, cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei au constituit suma de

809 lei.

4

Drept urmare, instanța de apel a indicat că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de

judecată de la inculpat, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- soluția instanței de apel, prin care a fost respins apelul procurorului referitor la

încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare;

- soluționarea chestiunii privind suportarea cheltuielile judiciare, trebuie

efectuată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că inculpatul suportă cheltuielile judiciare;

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394,

414 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile ce au dus la respingerea

apelului declarat de acuzatorul de stat.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, autorul invocă de drept

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia instanței

de apel adoptată în latura civilă a acesteia, prin care nu a fost încasat din contul

inculpatului, cheltuielile judiciare în sumă de 809 lei.

În privința alegațiilor invocate de către recurent în acest sens, Colegiul penal

consideră, că instanța de apel s-a expus întemeiat asupra chestiunii privind

5

respingerea solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 809 lei, pentru efectuarea raportului de

expertiză medico-legală nr. 183D/2446, în privința lui Coreșneac I.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită, invocând prevederile art. 227 și

229 alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză medico-legală în sumă totală de 809 lei, motivând

că legea prevede ca cheltuielile judiciare să fie achitate de către inculpat.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

De asemenea, Colegiul penal remarcă și stipulările alin. (2) art. 143 Cod de

procedură penală, unde este enunțat că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Totodată, în dispoziția alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală este prevăzut

că, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile de judecată... Prin

urmare, această normă nu obligă instanțele de judecată de a încasa din contul

inculpatului cheltuielile de judecată, dar lasă la discreția acestora, ce urmează să

decidă asupra chestiunii date, ținând cont de împrejurările cauzei.

În prezenta speță, Colegiul reține, că a fost efectuat raportul de expertiză medico-

legală nr. 183D/2446 din data de 17 februarie 2016, în privința părții vătămate

Coreșneac I., adică a fost efectuată o acțiune procesuală în cadrul prezentei cauze

penale, iar cheltuielile suportate pentru efectuarea acestora, constituie suma de 809

lei.

Deci, instanța de recurs evidențiază, că în cazurile când acțiunea procesuală a

fost efectuată de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acțiunii procesuale

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin stabilirea cauzei decesului părții vătămate, reprezintă

cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel, referitor la

respingerea solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 809 lei, just fiind reținute în acest sens

prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră, că nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în latura civilă.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de

recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe Coceban Dorin

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 20 decembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7