1ra-850/2015 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-850/2015 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-850/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin

care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Cazac Igor Victor, născut la 15 decembrie 1968, originar

Federația Rusă, orașul Arhanghelsk, domiciliat mun. Chișinău,

str. Grădinilor 58, ap.111.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Victor, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 3 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 2 ani.

S-a încasat de la Cazac Igor în beneficiul succesorului părții vătămate Bogdan

Constantin prejudiciul material în mărime de 20.975 lei, prejudiciul moral în mărime

de 100 000 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 5.000 lei.

orei 06.00, în timpul deplasării cu automobilul de model „Toyota Avensis”, cu n/î C

QD 016, ajungând în regiunea blocului locativ nr. 810 și 808 de pe str. Muncești, mun.

Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, prin ce a ignorat cerințele pct. 45

(1) și (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c)

1

starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e)

situația rutieră; iar în cazul în care apar obstacole ce pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, precum și prevederile pct. 46 lit. a) al aceluiași regulament care prevede,

că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și în caz de

necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: a) persoane de vârstă

înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate”, deplasîndu-se cu

viteză sporită pe acel sector de drum public, încălcând astfel și cerințele pct. 47 alin.

(1) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede, că „limitele maxime de

viteză a vehiculelor pe drumurile publice sînt: a) în localități - 50 km/h, iar prin

zonele rezidențiale și teritoriile adiacente drumului - 20 km/h”. La fel a încălcat și

cerințele pct. 10 alin. 1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede, că

„persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum” și ca urmare a comis tamponarea

pietonului Pascaru Iulia, a.n. 1943, care s-a angajat în traversarea carosabilului de la

stânga spre dreapta relativ deplasării automobilului. În rezultatul accidentului rutier

pietonul Pascaru I., primind vătămări corporale grave a decedat la fața locului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și anume

– încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul Cazac I. să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, însă la stabilirea

pedepsei, a menționat drept circumstanțe atenuante în privința inculpatului Cazac I.

comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni din imprudență, fiind văduv și avînd

la întreținere doi copii dintre care unul minor, precum și căința sinceră, însă nu a

argumentat în careva mod constatarea acestor circumstanțe atenuante, nefiind

prevăzute în art. 76 alin. (1) Cod penal. De asemenea, consideră ilegală aprecierea

circumstanței atenuante sub formă de căință sinceră, deoarece prin aceasta se

subînțelege recunoașterea vinei de către inculpat, însă ultimul vina nu a recunoscut și

nici dauna nu a recuperat-o;

- nu s-a luat în considerație faptul că, infracțiunea săvîrșită de inculpatul Cazac I.

prejudiciază nu numai direct partea vătămată, dar prejudiciază în ansamblu

societatea, astfel aplicarea celei mai blînde măsuri de pedeapsă în cazul dat nu este

motivată;

2

- ilegal au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal, deoarece circumstanțele

enumerate în sentință precum, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni din

imprudență de către inculpat, fiind văduv și avînd la întreținere doi copii dintre care

unul este minor, este unicul întreținător al familiei și are necesitatea conducerii

automobilului în cadrul exercitării funcției de manager la SRL „Olmosdon”, nu pot fi

considerate ca excepționale;

- la individualizarea pedepsei urma a fi apreciată atitudinea inculpatului pînă și

după săvîrșirea infracțiunii, în cumul cu probele acumulate în cadrul urmăririi penale

și în ședința de judecată.

3.2 Succesorul părții vătămate Bogdan Constantin, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea pedepsei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă privativă de libertate, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport.

În motivarea apelului declarat a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului Cazac

I. pentru comiterea unei infracțiuni în urma căreia a decedat o persoană este prea

blîndă, avînd în vedere și comportamentul acestuia pe parcursul examinării cauzei,

astfel eronat au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal.

3.3 Avocatul Castraveț V. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat din motivul că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea apelului declarat a invocat că sentința de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri, iar probele puse la baza acesteia nu dovedesc vinovăția

inculpatului Cazac I. în săvârșirea infracțiunii imputate. La fel a menționat că a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 CEDO, sub aspectul

încălcării principiului contradictorialității procesului.

2014, a fost respins apelul declarat de către avocatul Castraveț V., în numele

inculpatului, ca nefondat, fiind admise apelurile procurorului și a succesorului părții

vătămate Bogdan C. fiind casată parțial sentința în partea pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Cazac I. i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - 5

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 4 ani. Conform art. 90 Cod Penal executarea pedepsei principale a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

În rest sentința a fost menținută.

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, astfel a aplicat

pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aplicarea pedepsei principale

minime prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu este motivată,

prima instanță neinvocând în cuprinsul sentinței, circumstanțele cauzei, legate de

scopul și motivele infracțiunii săvârșite, care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei.

3

Instanța de apel a reținut că, prima instanță incorect, în partea descriptivă a

sentinței a menționat ca circumstanță atenuantă - căința sinceră, ceea ce nu

corespunde cu poziția inculpatului, care în ședința de judecată a pledat nevinovat în

fapta incriminată.

Totodată, instanța de apel a menționat că, este necesar de stabilit inculpatului

pedeapsa principală - închisoare, pe un termen mai mare decât cel stabilit prin

sentință și prin prisma prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

ținând seama de circumstanțele cauzei, care sunt exclusiv atenuante, precum și de

persoana inculpatului, care este caracterizată pozitiv, considerînd oportună și posibilă

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, iar motivele apelanților privind privarea de

libertate a inculpatului fiind apreciate ca nefondate.

Referitor la pedeapsa complementară, instanța de apel a considerat că nu există

temei legal pentru a nu fi aplicată, iar concluzia primei instanțe în partea respectivă

nu este motivată. Astfel, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 79 Cod

penal privind înlăturarea pedepsei complementare obligatorii, prevăzută de lege.

Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este obligatorie în cazul dat,

deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțele excepționale, astfel, considerînd

fondate apelurile în sensul aplicării pedepsei complementare.

Cu referire la motivele invocate în apel de avocatul Castraveț V. privind

achitarea inculpatului, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că urmărirea penală și judecata în fond

s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și respectiv nu se constată

încălcări care atrag nulitate actelor procedurale efectuate. Principiul

contradictorialității în procesul penal, prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală,

este respectat, de rînd cu celelalte principii generale ale procesului penal. Partea

apărării a dispus de drepturile prevăzute la art. 65-69 Cod de procedură penală, de

asemenea a fost asigurat dreptul la un proces echitabil.

Instanța de apel a reținut ca probe ce confirmă faptul comiterii infracțiunii de

către inculpatul Cazac I., declarațiile succesorului părții vătămate Bogdan C.,

martorilor Cazac E. și Șveț G., precum și materialele cauzei: procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier cu foto-tabel din 01.03.2013 (f.d. 6-12); schița

accidentului rutier din 01.03.2013 (f.d. 13-14); procesul-verbal al examinării medicale

de constatare a stării de ebrietate nr. 1182 din 01.03.2013 (f. d. 17); procesul-verbal de

examinare a obiectului cu planșa fotografică din 04.03.2013 (f.d. 21-22); ordonanță de

recunoaștere a obiectului în calitate de corp delict și de anexare la dosarul penal din

04.03.2013 (f.d. 23); raportul de expertiză medico-legală nr. 421 din 22 mai 2013 (f.d.

30-32); raportul de expertiză auto-tehnică nr. 3422 din 21 iunie 2013 (f.d. 40-43);

ordonanța de recunoaștere a cet. Bogdan Constantin în calitate de succesor a victimei

din 12.03.2013 (f.d. 53); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din 05.08.2013 cu schița și planșa fotografică anexate, prin care a fost fixată acțiunea

procesuală de verificare a declarațiilor martorului Șveț G. (f.d. 109-117); raportul de

expertiză auto-tehnică nr. 1493 din 29.08.2013 (f.d. 127-129); raportul de expertiză

auto-tehnică nr. 1652 din 07.03.2014, efectuat în baza încheierii instanței de judecată

din 11.02.2014 (f.d. 218-221).

4

În opinia instanței de apel, este corectă concluzia primei instanțe privind starea

de fapt și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat cu cele ale componenței de infracțiune prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care solicită

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cazac I., cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă că:

- instanțele de judecată au ignorat faptul că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, soldată cu decesul unei persoane, deci cu un impact acut în societate, nu au

ținut cont de comportamentul inculpatului pe tot parcursul examinării cauzei, care nu

a recunoscut vina, prin urmare au aplicat neîntemeiat inculpatului pedeapsă sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Castraveț V. în numele inculpatului a depus referință privind opinia

sa asupra recursului declarat, solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil,

deoarece la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La fel, la

motivarea și adoptarea soluției, instanța de apel a ținut cont inclusiv de

circumstanțele producerii accidentului rutier, de comportamentul și încălcările

Regulamentului circulației rutiere comise de victimă, care, în viziunea părții apărării,

au fost determinante și sînt în raport cauzal cu consecințele prejudiciabile survenite.

De asemenea, consideră că urmează a fi respinse argumentele din recursul

procurorului, precum că inculpatul nu și-a recunoscut vina, deoarece utilizarea de

către inculpat a dreptului său legal de a nu-și recunoaște vina în acțiunile ilegale

imputate, nu poate fi sancționată de către stat prin aplicarea unei pedepse mai aspre.

Mai invocă faptul că Cazac I. are loc permanent de trai, este angajat în cîmpul

muncii, este văduv, soția sa a decedat în anul 2011 în urma unui accident rutier

similar cu cazul examinat, în rezultatul tamponării pe trecerea de pietoni, iar

inculpatul de mai mulți ani educă și întreține de unul singur doi copii, dintre care

unul este minor. Anterior, Cazac I. nu a fost condamnat și la locul de muncă acesta se

caracterizează pozitiv.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

5

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar

critică decizia instanței de apel numai referitor la excluderea aplicării față de inculpat

a prevederilor art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendare condiționată a

executării pedepsei.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii

cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1)

art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a

pedepsei (art. 75 Cod penal), continuînd operațiunea de individualizare cu privire la

săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de

individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă

stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte

6

aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de recurs menționează că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la

7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă

la 4 ani, iar conform art. art. 16 alin. (4), 18 Cod penal, aceasta se clasifică ca

infracțiune gravă, săvîrșită din imprudență.

În opinia instanței de recurs, la stabilirea pedepsei inculpatului a fost reținută

just prezența circumstanțelor atenuante – săvîrșirea pentru prima dată a infracțiunii,

are un copil minor la întreținere, este văduv și se caracterizează pozitiv, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată au ținut cont și de

circumstanțele producerii accidentului rutier, comportamentul și încălcările

Regulamentului Circulației Rutiere comise de victimă, care a traversat

neregulamentar drumul în loc nepermis și neiluminat, în afara trecerii de pietoni

semnalizate și nu purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, care

sînt în raport cauzal cu consecințele prejudiciabile survenite.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel ținînd cont de circumstanțele

stabilite, a conchis justificat că scopul corectării și reeducării inculpatului se va atinge

fără izolarea lui de societate, fiind posibil de a stabili pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art. 90 Cod penal, pe un termen de probă de 4 ani, luînd în considerație că

ultimul anterior nu a fost judecat, dînd posibilitate reală inculpatului să-și dovedească

corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită, nesăvîrșind o nouă

infracțiune.

Mai mult ca atît, Colegiul atenționează asupra faptului că careva interdicții de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal nu au fost constatate, iar referitor la critica

recurentului precum că inculpatul nu a recunoscut vina, instanța de recurs conchide

că, utilizarea de către inculpat a dreptului său legal de a nu recunoaște vina în

acțiunile imputate, nu poate fi sancționată de către stat prin aplicarea unei pedepse

mai aspre.

De asemenea, Colegiul penal statuează că, succesorul părții vătămate Bogdan C.

nu a atacat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, din care rezultă că a acceptat

pedeapsa aplicată inculpatului Cazac I. în baza art. 90 Cod penal, mai mult ca atît

inculpatul a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 20.000 lei, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr. 01 din 09 februarie 2015 (f.d. 173 v.2), de unde rezultă că

inculpatul a conștientizat fapta pe care a comis-o.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatînd că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea art. 90 Cod penal.

7

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Cazac Igor Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 07 octombrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8