1ra-631/2018 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-631/2018 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-631/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat și avocatul acestuia Tocan Rodion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Vieru Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or. Xxxxx,

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Vieru

Vasile Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod

penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

A fost încasat de la Vieru V. în beneficiul succesorului părții vătămate

Garbuzov S., paguba materială și morală în sumă de 642.054 lei.

A fost încasat de la Vieru V., cheltuielile judiciare în folosul statului în sumă de

1.579, 77 lei.

orei 11.15, pe traseul internațional M2, Chișinău - Soroca în direcția or. Soroca,

localitatea Codru Nou, r-nul Telenești, la km 72 + 800 m,

conducând automobilul de model „Mercedes E 220”, cu n/î XXXXX, a dat dovadă de

neatenție în trafic și încredere exagerată în sine, ignorând respectarea prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, care stipulează la pct. 10, subpct. 1), lit. b) că, persoana care conduce un

vehicul trebuie sa posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament,

1

precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul în

drum; pct. 11 lit. f), că, conducătorul de vehicul în timpul deplasării este obligat să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată, să cedeze

trecerea pietonilor care se află la marginea carosabilului și intenționează să se

angajeze în traversare, precum și celor care traversează drumul pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului; pct. 42 subpct. 4) intrarea pe banda

extremă stânga destinată circulației în sens opus este interzisă; pct. 45 subpct. 1)

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii și, d) situația rutieră; subpct.2) în cazul în care, în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; pct. 54, subpct. 1), lit. b) -

că, depășirea este interzisă pe trecerile pentru pietoni și în imediata apropiere înainte

de acestea; pct. 94, subpct.2) - că, conducătorii de vehicule trebuie să se deplaseze

astfel încât să nu creeze obstacole sau pericol pietonilor, ca urmare, le-a tamponat

frontal pe trecerea de pietoni pe Garbuzov Tatiana și minora Garbuzov Iuliana. În

urma impactului, conform raportului de expertiză medico-legală cu nr. 96 din

18.08.2016, lui Garbuzov Tatiana i-au fost cauzate vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, cu survenirea decesului. Conform raportului de expertiză

medico legală nr. 95 din 11.08.2016, minorei Garbuzov Iuliana i-au fost cauzate

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, cu survenirea decesului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Vieru V. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (5) Cod penal și

anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul a două persoane.

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit prima instanță, prin care inculpatului Vieru V., să i se aplice

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, în rest să fie menținută sentința.

În motivarea apelului a invocat:

- nu este de acord cu soluția instanței privind aplicarea în privința inculpatului

a art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată executarea pedepsei aplicate, pentru o

perioadă de probațiune de 4 ani;

- la numirea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și astfel, incorect a ajuns la concluzia privind

aplicarea în privința inculpatuui a prevederilor art. 90 Cod penal;

- infracțiunea săvârșită de Vieru V. s-a soldat cu decesul a 2 persoane, mai

mult, inculpatul a comis accidentul rutier la trecerea de pietoni, în timp ce alți

2

participanți la trafic au stopat pentru a ceda trecerea, astfel manifestând o sfidare

totală a regulilor de circulație, conform cărora, în zona trecerilor de pietoni,

conducătorul auto trebuie să cedeze trecerea pietonilor și să manifeste prudență

sporită;

- aplicarea unei pedepse privative de libertate ar fi pedeapsa care ar

corespunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut la art. 61 Cod

penal și care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de

drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, va restabili echitatea

socială și va fi proporțională cu consecințele infracțiunii.

3.2 Avocatul Tocan R., în numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea

apelului și emiterea unei decizii prin care, lui Vieru V. să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă.

În motivarea apelului a invocat:

- infracțiunea comisă de inculpat este una din imprudență, acesta a recunoscut

vina, cauza fiind examinată în procedură simplificată;

- pedeapsa ce i-a fost numită lui Vieru V. este una prea aspră,

iar instanțele la aplicarea pedepsei trebuie să i-a în considerare gravitatea infracțiunii

imputate, care legitimează detenția provizorie, caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei imputate și modul de comitere a infracțiunii;

- instanța urmează să i-a în considerație persoana inculpatului,

vârsta sa și faptul că, acesta nu are antecedente penale, are loc permanent de trai și

de muncă, precum și faptul că, acesta suferă de mai multe maladii și necesită

asistență medicală, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Tocan R. în numele

inculpatului și admis apelul declarat de către procuror, fiind casată parțial sentința,

în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, prin care lui Vieru V.

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 ani, în rest sentința a fost menținută.

instanță a conchis corect că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a considerat întemeiate alegațiile acuzării privitor la blândețea

pedepsei aplicate inculpatului or, deși infracțiunea a fost săvârșită cu imprudență

față de consecințe, acest fapt nu justifică aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate față de inculpat, precum nu justifică aplicarea unei asemenea pedepse nici

faptul că, inculpatul a săvârșit prima dată o infracțiune, că are la întreținere un copil

minor și părinții acestuia sau că se caracterizează pozitiv.

Instanța de apel nu a putut să nu rețină că, fapta prejudiciabilă a fost comisă pe

trecerea de pietoni și ca urmare a decedat o mamă cu copilul acesteia, context în care,

3

problema sancționării inculpatului trebuie pusă corect și obiectiv - nu cât valorează

viața cuiva, dar cât valorează suferința unui om ca urmare a pierderii persoanei

apropiate, pentru că, viața unui om nu poate fi estimată.

În speță, instanța de apel a reținut faptul, că inculpatul a contribuit și a acceptat

achitarea sumei de 642.054 lei cu titlu de pagubă materială și morală, circumstanță

care însă, nu justifică aplicarea față de acesta a unei sancțiuni neprivative de

libertate, deoarece au decedat mama și copilul acesteia.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod

penal este una gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal și

de noile limite de pedeapsă stabilite de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

de faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, precum și că, a

recuperat parțial prejudiciul cauzat, instanța de apel a considerat că, în privința

inculpatului Vieru V. este rațională aplicarea unei pedepse privative de libertate,

această pedeapsă fiind una de natură să stabilească echilibrul social perturbat prin

comiterea infracțiunii și să asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

În ceea ce privește cererea de apel declarată de către partea apărării, instanța de

apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului, precum că instanța de fond

urma să-i aplice inculpatului o pedeapsă mai blândă, solicitare pe care apelanții și-au

concretizat-o în ședința de apel, explicând că, ei de fapt, în cerere, s-au referit la

pedeapsa complementară or, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art.

264 alin. (5) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare

a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat decesul a două sau mai multor persoane - se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 5 ani. Prin sentință, inculpatul a fost privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pedeapsă

complementară pe care instanța de apel a apreciat-o fiind echitabilă în raport cu

fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat, dar mai ales în coraport cu consecințele

acesteia - decesul a două persoane.

Instanța de apel a explicat că, o atare pedeapsă urmează a fi aplicată anume ca

urmare a încercării de a descuraja comportamentul periculos al șoferilor și chiar

dacă, apărarea invocă imprudența lui Vieru V. ca formă a vinovăției, instanța de apel

a menționat că încrederea exagerată în sine se caracterizează prin faptul că, persoana

își dă seama că, în condițiile în care își desfășoară activitatea, această activitate

prezintă un anumit grad prejudiciabil, prevede urmările ei prejudiciabile, rezultat pe

care nu-l dorește și nici nu-l acceptă, dar consideră ușuratic că, prin felul în care

acționează îl va evita.

Astfel, pedeapsa principală sub formă de închisoare și pedeapsa

complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de până la 5 ani, în viziunea instanței de apel este una proporțională.

4

Instanța de apel a mai reținut și faptul că, deși partea apărării a invocat

existența mai multor circumstanțe atenuante legate de faptul, că inculpatul a reparat

parțial prejudiciul cauzat și intenționează să procedeze la fel în continuare, instanța

de apel a reținut, că prejudiciul respectiv a fost generat de comiterea de către

inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal și acesta urmează a fi

reparat în mod obligatoriu.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că, prima instanță a dispus

corect condamnarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită în

privința inculpatului, instanța de apel a ținut cont în cazul dat de caracterul

infracțiunii, care s-a manifestat printr-un grad prejudiciabil sporit și în astfel de

împrejurări, instanța de apel a considerat că în cazul aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, nu se vor atinge scopurile pedepsei penale - de

corectare, reeducare a inculpatului și de prevenire a altor infracțiuni din partea lui,

cât și a altor persoane.

avocatul acestuia Tocan R., prin care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- la judecarea cauzei în ordine de apel și stabilirea pedepsei, instanța urma să

țină cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei aplicate, instanța de apel nu a ținut cont și nu a dat

apreciere corespunzătoare, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspundere, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia;

- stabilirea de către instanța de apel a pedepsei privative de libertate lui Vieru

V., doar prin prisma gravității infracțiunii comise, fără celelalte circumstanțe

invocate în textul legii, reprezintă o aplicare eronată a legii penale, cu grave

consecințe pentru persoana supusă răspunderii penale, constituind un precedent

periculos pentru ordinea de drept, sau aplicarea pedepsei penale va fi corectă numai

cu condiția numirii acesteia în strictă corespundere cu criteriile generale prevăzute

de legislația penală;

- în speță, instanța de apel nu a indicat nimic despre personalitatea

făptuitorului, ignorând-o în totalitate, astfel numai în baza faptei săvârșite nu se

poate determina definitiv personalitatea vinovatului;

- instanța de apel nu a motivat în nici un fel respingerea aplicării dispozițiilor

art. 76 Cod penal, ce reglementează circumstanțele atenuante și efectul lor asupra

pedepsei penale aplicabile;

- instanța de apel s-a limitat la fraza că lipsesc temeiurile de aplicare a

prevederilor art. 79, 90 Cod penal, însă nu a motivat concluzia și în lipsa constatării

unor circumstanțe, ce ar permite de a considera plauzibil, că inculpatul nu va putea

fi reeducat și corectat, nefiind izolat de societate;

- prima instanță în motivarea pedepsei aplicate în privința lui Vieru V., legal și

motivat a stabilit incidența și aplicabilitatea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal,

la stabilirea măsurii de pedeapsă, având în vedere lipsa cărorva circumstanțe

5

agravante și prin constatarea existenței în cauza penală judecată a 5 circumstanțe

atenuante, aspect ce a rămas fără apreciere și analiză de către instanța de apel;

- instanța de apel a pus la baza concluziilor doar faptul, că inculpatul a comis o

infracțiune gravă care a cauzat două victime, drept o circumstanță considerată ca

agravantă a răspunderii penale, însă o așa circumstanță nu a fost invocată de către

procuror;

- lipsa de interes a instanței de apel de a da răspuns la argumentele apărării, a

constituit o limitare a dreptului inculpatului de acces la instanța judecătorească,

încălcând dreptul acestuia la un proces echitabil.

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece nu sunt indicate

concrete erori de drept, iar instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului, în conformitate cu

prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel și-a argumentat suficient soluția, a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

aplicare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Recurenții, invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414

alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorii nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă

recurenții își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanța de apel,

considerând că aceasta greșit a casat sentința, fără a lua în calcul circumstanțele

concrete ale cauzei, susținând o poziție eronată în ce privește neaplicarea art. 90 Cod

penal, în privința inculpatului.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța nici unul din ele

nu este incident cazurilor de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, din

care considerent instanța de recurs respinge argumentul recurenților, precum că nu

a fost dat răspuns la toate argumentele apărării, fiind limitat dreptului inculpatului

de acces la instanța judecătorească, încălcând dreptul acestuia la un proces echitabil.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel a motivat desfășurat hotărârea

adoptată privind casarea sentinței de aplicare în privința inculpatului a pedepsei

penale în baza art. 90 Cod penal, iar decizia instanței de apel corespunde

prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv alegațiile

invocate de recurenți privitor la prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu sânt incidente pentru desființarea

hotărârii instanței de apel și vor fi analizate sub aspectul prezenței temeiului pentru

recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs invocat de către inculpat și apărătorul acestuia, și prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea

pedepsei, și anume prin aplicarea inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

7

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța de recurs reține că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, iar cauza fost examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (5) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 6 la 10 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 5

ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, necătând la faptul că este o infracțiune

săvârșită din imprudență față de urmările prejudiciabile, aceasta se clasifică ca

infracțiune gravă.

Colegiul notează că, instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

Analizând însă, textul deciziei contestate Colegiul atestă, că la stabilirea

pedepsei lui Vieru V. instanța de apel, a ținut seama pe deplin de prevederile art. 61,

75 Cod penal, precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite ce face parte din

categoria celor grave, de faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv, a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune, are la întreținere un copil minor și părinții acestuia

și în cauză lipsesc careva circumstanțe agravante.

Prin urmare, această instanță, ținând cont și de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a)

Cod penal, în coraport cu dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală a stabilit

inculpatului pedeapsa cu închisoare prevăzută la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod, mai aproape de limita minimă, reducând o treime din

pedeapsă. De asemenea, instanța de recurs remarcă, că circumstanțele atenuante -

căința sinceră și recunoașterea vinei au atras incidența procedurii simplificate în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea inculpatului, iar circumstanțele

precum: săvârșirea pentru prima dată a infracțiunii și prezența unui copil minor la

întreținere, au avut ca efect aplicarea prevederilor art. 78 Cod penal, în cumul cu alte

circumstanțe reținute de către instanța de apel, din care considerent Colegiul penal

respinge critica recurentului, precum că nu a fost dat apreciere faptului, că în cauză

lipsesc careva circumstanțe agravante și există circumstanțe atenuante. În consecință,

circumstanțele atenuante sus menționate nu pot fi valorificate și ca circumstanțe

atenuante pentru aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleași situații

de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Așadar, Colegiul consideră, că instanța de apel just a conchis că nu sânt

suficiente împrejurări pentru a aplica o pedeapsă condiționată cu suspendare

conform art. 90 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât că fapta de care se face vinovat

inculpatul s-a soldat cu decesul unei mame și a unui copil minor, fapta prejudiciabilă

fiind comisă pe trecerea de pietoni, la fel Vieru V. a recuperat parțial prejudiciul

8

material și moral cauzat prin infracțiune. Astfel, în viziunea instanței de recurs, fapta

comisă de inculpat, prezintă un pericol sporit pentru societate și în special pentru

participanții la trafic.

Totodată, instanța de recurs respinge și alegațiile recurenților precum că

instanța de apel a considerat în calitate de circumstanță agravantă, împrejurarea ce

nu a fost invocată de procuror și anume că „inculpatul a comis o infracțiune gravă

care a cauzat două victime”. La acest capitol, Colegul penal reține, că faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă care a cauzat decesul a două persoane, nu a

fost reținut de către instanța de apel ca circumstanță agravantă, acestea constituind

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de care instanța de judecată just a

ținut cont la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Vieru V. și

anume gravitatea infracțiunii săvârșite și urmările prejudiciabile ale acesteia.

Totodată, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Așa dar, din conținutul normei enunțate,

rezultă că instanța de judecată poate dispune suspendare condiționată a executării

pedepsei, în caz că va considera necesar, adică din sensul acestei norme această

prevedere poartă un caracter facultativ și nu unul imperativ.

În altă ordine de idei, Colegiul penal consideră nefondată critica recurenților,

precum că în privința inculpatului, fiind prezente mai multe circumstanțe atenuante,

iar circumstanțe agravante nefiind stabilite, urmează a fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal, deoarece instanța de apel just a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite care se clasifică ca gravă și care reprezintă un grad sporit de pericol pentru

societate, ce s-a soldat cu decesul a două persoane. Având în vedere toate

împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că pedeapsa principală de 5 ani

închisoare, stabilită în sarcina inculpatului, cu reducere a 1/3 din limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală și modalitatea de executare a acesteia, a fost individualizată corect și în așa fel

încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja

pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

9

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul acestuia

Tocan Rodion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul

acestuia Tocan Rodion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Vieru Vasile Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10