1ra-1170/2015 — art. 264 alin. 3 lit. a, 266 CP

1ra-1170/2015 — art. 264 alin. 3 lit. a, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1170/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Marițoi Denis și avocatul

Roșca Marcela în numele părții vătămate Gaina Evghenii, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Marițoi Denis Vladimir, născut la 02

octombrie 1984, originar și domiciliat mun.

Chișinău or. Durlești str. A. Mateevici, 34.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Denis Vladimir, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani;

- art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită

definitiv pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Conform, art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de către Gaina Evghenii, Nicoară Arcadie și Nicoară

Natalia a fost admisă în principiu, cu dreptul de adresare în ordine civilă.

orei 18:00, conducând automobilul de model ”Volkswagen Golf 3” cu n/î BL CY

437, se deplasa pe str. Ialoveni, mun. Chișinău, din direcția or. Durlești spre str.

Sfînta Vineri, ajungând în apropierea magazinului alimentar nr. 96/1, n-a

1

manifestat atenție sporită la circulație, n-a apreciat corect situația rutieră în care se

afla autovehiculul condus la momentul respectiv, n-a ținut cont de totalitatea

factorilor care caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare

a traficului rutier, de care trebuia să țină cont la determinarea vitezei, benzii de

circulație, precum și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat

cerințele art. 2 Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit cărora „în Republica

Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers”;

cerințele art. 3, potrivit cărora “Participanții la trafic sânt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și

indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși

pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”; cerințele art. 4, potrivit

cărora “Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept

să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”;

cerințele art. 45, potrivit căruia “Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”; cerințele art. 39 potrivit căruia “1) înaintea începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul

trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”; cerințele art. 42 potrivit cărora „1)

Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele

rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând

cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță

necesare”; cerințele art. 22 alin. 4) din Legea nr. 131- XVI din 07.06.2007 privind

siguranța traficului rutier, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să

manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu

pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic” și ca urmare, pierzând controlul

asupra conducerii automobilului, a ieșit pe banda de deplasare din sens opus, unde

a comis tamponarea automobilului de model Lada 21154 cu n/î C LZ 185, condus

de șoferul Gaina E., care se deplasa regulamentar din sens opus.

În rezultatul acestui accident rutier șoferului Gaina E. i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3260/D din 06.12.2011 - vătămări

corporale grave, pasagerei a/m de model Lada, Nicoară N. i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2989/D din 21.11.2011 - vătămări

corporale neînsemnate, pasagerului a/m de model Lada, Nicoară A. i-au fost

cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2990/D din 21.11.2011 -

vătămări corporale ușoare, iar pasagerului a/m de model VW Golf, Cîșlari V. i-au

fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5508 din 22.12.2011

2

- vătămări corporale ușoare.

Tot el, având scopul evitării răspunderii penale pentru fapta săvârșită, după

ce la 13 octombrie 2011, în jurul orei 18:00, conducând automobilul de model

“Volkswagen Golf 3” cu n/î BL CY 437, deplasându-se pe str. Ialoveni, mun.

Chișinău, din direcția or. Durlești spre str. Sfînta Vineri, ajungând în apropierea

magazinului alimentar, nr. 96/1, încâlcind cerințele art. art. 2, 3, 4, 39 alin. 1), 42

alin. 1), 45 ale Regulamentului Circulației Rutiere a comis tamponarea

automobilului de model Lada 21154 cu n/î C LZ 185, condus de șoferul Gaina E.,

care se deplasa regulamentar din sens opus, cauzându-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 3260/D din 06.12.2011- vătămări corporale grave, astfel,

provocând urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal, încâlcind cerințele art.

12 alin. (1), lit. a-g, potrivit cărora „1) Conducătorul de vehicul implicat într-un

accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul

semnalizîndu-1 în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau

subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a

obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu

excepția cazurilor prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct; c)

să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost

cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de

urgență - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată

unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la

unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau alt act,

precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul

accidentului; d) să elibereze carosabilul deplasând vehiculul pe acostament ori cât

mai aproape de bordura trotuarului, atunci când în urma accidentului nu sânt

persoane decedate și/sau traumatizate, iar prezența pe carosabil a vehiculului

implicat în accident face dificil sau blochează traficul rutier; e) să marcheze locul

inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă

se impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului ajutor,

transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau

pentru eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor,

precum și ocolirea locului accidentului; g) să anunțe despre accident politia și să

rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de politie”, a părăsit locul accidentului

rutier, deplasându-se într-o direcție necunoscută.

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul Marițoi D. să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; în

baza art. 266 Cod penal, la 2 ani închisoare. În baza art. 84 Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, a-i stabili definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

3

3.2 Avocatul Roșca (Mariț) M. în numele părții vătămate Gaina E., prin care a

solicitat casarea parțială a acesteia în partea pedepsei penale și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate cu încasarea prejudiciului material

în mărime de 326.932,69 lei și 16.000 euro, prejudiciu moral în sumă de 250.000 lei.

3.3 Avocatul Plămădeală P. în numele părților vătămate Nicoară A. și Nicoară

N., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea pedepsei penale și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate.

fost admise apelurile declarate de către procuror, avocații Roșca (Mariț) M și

Plămădeală P. în numele părților vătămate, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului i-a fost stabilită următoarea pedeapsă:

- în baza art. 266 Cod penal, a fost încetat procesul penal conform art. 391 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală din motivul intervenirii termenului prescripției

tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal;

- în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, 4 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani;

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către Gaina E. și avocatul Roșca

(Mariț) M., fiind încasat din contul inculpatului Marițoi D. în beneficiul părții

vătămate suma de 20.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

În rest sentința a fost menținută.

corect la recunoscut pe Marițoi D. vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 266 Cod penal și art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Totodată instanța de apel a

menționat că infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal a fost comisă la data de

13 octombrie 2011, iar conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani

pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Astfel, având în vedere circumstanțele

elucidate, instanța de apel a încetat procesul penal în privința inculpatului pe art.

266 Cod penal pe motivul expirării termenului de prescripție.

Referitor la pedeapsa neprivativă de libertate, aplicată în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, instanța de apel a considerat-o incorectă, deoarece conform art. 60

alin. (2) Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului nu-și va atinge scopul și anume,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, cât și din partea

altor persoane, reieșind din caracterul și metoda prin care a fost săvârșită

infracțiunea. Instanța de apel a atestat faptul că prevenirea de noi infracțiuni din

partea inculpatului în ce privește relațiile sociale a căror existență și desfășurare

normală sunt condiționate de ocrotirea securității și condițiilor de funcționare a

mijloacelor de transport, reeducarea ultimului fiind posibilă doar prin aplicarea

unei pedepse mai aspre decât suspendarea condiționată, adică aplicându-i acestuia

o pedeapsă reală cu închisoarea, cu executarea în penitenciar de tip deschis.

4

Instanța de apel a conchis, că conform art. 34 din CEDO care indică faptul că

subiecți ai reparării prejudiciului moral este inclusiv persoana fizică, care urmează

să beneficieze de satisfacția echitabilă, iar statul, urmează să ia măsurile necesare

pentru ca victima să beneficieze de o satisfacție echitabilă. Astfel, instanța de apel

analizând certificatele medicale ce atestă leziunile corporale ale părții vătămate

Gaina E., a constatat că acestuia i-a fost cauzat un prejudiciu enorm, manifestat prin

dureri și suferințe îndelungate provocate de rănile fizice survenite în urma

accidentului rutier, a stabilit rezonabil de a încasa din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Gaina E. ca recuperare a prejudiciului moral, suma de

20.000 lei, ceea ce constituie o sumă echitabilă.

Referitor la încasarea prejudiciului material, instanța de apel a menținut

concluzia primei instanțe, lăsând ca asupra cuantumului să se expună instanța

civilă, motivându-și soluția prin prisma art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală -

dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, apare necesitatea de a amâna judecarea cauzei pentru a se administra probe

suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

6.1. Avocatul Pavliuc G. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie stabilită

ultimului o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu admiterea în

principiu a acțiunii civile înaintată de către Gaina E. și avocatul acestuia Roșca

(Mariț) M. privind recuperarea prejudiciului moral, cu drept de adresare în ordine

civilă.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel urma să respingă apelul declarat de către avocatul

Plămădeală P. în numele lui Nicoară A. și Nicoară N. ca inadmisibil, deoarece

ultimele două nu au calități de părți vătămate, respectiv nu sunt părți în proces și

persoane care pot declara apel;

- avocatul Roșca (Mariț) M. a declarat apel peste termen și respectiv instanța

de apel urma să respingă apelul ca tardiv;

- la stabilirea pedepsei inculpatului nu a fost acordată deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 7) Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Roșca (Mariț) M. în numele părții vătămate Gaina E., prin care

solicită casarea acesteia în latura civilă cu dispunerea încasării prejudiciului

material în mărime de 326.932,69 lei, 1.600 euro și prejudiciul moral în mărime de

250.000 lei.

În motivarea recursului invocă, că argumentele instanței de apel ce sunt bazate

pe prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală nu pot fi reținute,

deoarece la soluționarea acțiunii civile nu era necesar de a stabili suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, precum și nu era necesitatea administrării de

probe suplimentare fiindcă la materialele cauzei au fost anexate absolut toate

5

bonurile, chitanțele și alte acte care demonstrează în totalitate corectitudinea

cerințelor înaintate față de inculpat.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 11), 12) Cod de procedură penală.

penală, asupra recursurilor invocate au depus referințe:

7.1. Avocatul Pavliuc G. în numele inculpatului privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocatul Roșca (Mariț) M. în numele părții vătămate,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece în speța dată

prima instanță corect și-a motivat soluțiile în latura civilă, fiind admise în principiu,

cu dreptul de a se adresa în ordine civilă.

7.2. Procurorul privind opinia sa asupra recursului declarat de către avocatul

Pavliuc G. în numele inculpatului, solicitând respingerea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, al

avocatului Pavliuc G. în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat, iar al

avocatului Roșca (Mariț) M. în numele părții vătămate Gaina E. ca depus peste

termen din următoarele considerente.

8.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul, Pavliuc G., în numele

inculpatului, Marițoi D.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) Cod de

procedură penală, semnalând în același timp și temeiul pentru recurs prevăzut la

pct. 10) al aceluiași articol, care prevăd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv;

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar

critică decizia instanței de apel referitor la excluderea aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, mai invocând și admiterea apelului declarat de către avocatul

Plămădeală P. în numele lui Nicoară A. și Nicoară N., ce urma a fi respins pentru că

6

ultimii nu au calități de părți vătămate și respectiv nu sunt părți în proces și

persoane care pot declara apel, iar avocatul Roșca (Mariț) M. a declarat apel peste

termen și respectiv instanța de apel urma să respingă apelul ca tardiv.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent și prevăzut

la pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu este incident în prezenta cauză,

iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficientă

prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului

imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei

în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1)

art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a

pedepsei (art. 75 Cod penal), continuând operațiunea de individualizare cu privire

la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de

individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă

stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și

alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de recurs menționează că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare

de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de până la 4 ani, iar conform art. art. 16 alin. (4), 18 Cod penal, aceasta se

clasifică ca infracțiune gravă, săvârșită din imprudență.

7

În opinia instanței de recurs, la stabilirea pedepsei inculpatului a fost reținută

just prezența circumstanțelor atenuante – săvârșirea pentru prima dată a

infracțiunii, faptul că are un copil minor la întreținere, se caracterizează pozitiv,

totodată întemeiat ținându-se cont și de alte împrejurări precum ar fi – părăsirea

locului accidentului, nu a recuperat prejudiciul părților vătămate, a încercat să ducă

organul de urmărire penală și instanța de judecată în eroare, comunicând că nu el a

fost la volanul automobilului, iar circumstanțe excepționale în privința inculpatului

nu au fost stabilite.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel ținând cont de circumstanțele

stabilite, a conchis justificat că scopul corectării și reeducării inculpatului se va

atinge cu izolarea lui de societate, fiind posibil de a stabili executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis pe un termen de 5 ani, luând în considerație toate

circumstanțele cauzei.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficientă prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise,

ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

deoarece există un șir de împrejurări prezente la comiterea infracțiunii, ce

prevalează asupra circumstanțelor atenuante existente în speță, astfel rațional

instanța de apel a concluzionat aplicarea fără suspendare condiționată a pedepsei

cu închisoare prevăzută de sancțiunea normei penale imputată inculpatului.

Referitor la argumentul invocat de recurent și prevăzut de pct. 7) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, privind respingerea apelului declarat de către

avocatul Plămădeală P. în numele lui Nicoară A. și Nicoară N. ca inadmisibil,

deoarece ultimele două nu au calități de părți vătămate și respectiv nu sunt părți în

proces și persoane care pot declara apel, Colegiul îl reține ca neîntemeiat. Prin

urmare pe toată durata judecării cauzei atât în prima instanță cât și în instanța de

apel, avocatul Pavliuc G. și inculpatul nu au invocat acest motiv pentru a fi

examinat în cadrul cercetării judecătorești. Instanța de recurs menționează, că

conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală - temeiurile menționate la alin.(1)

pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel, mai mult ca atât, potrivit art. 59 alin. (1) Cod de procedură

penală - parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin

infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform

legii, cu acordul victimei, din această normă rezultă că Nicoară A. și Nicoară N. au

calitatea de părți vătămate cărora li-au fost produse vătămări corporale

neînsemnate și ușoare fiind recunoscute prin ordonanțe de către organul de

urmărire penală (f.d. 31 a – 32 a vol 1).

Instanța de recurs apreciază ca nejustificat și argumentul recurentului privind

declararea apelului de către avocatul Roșca (Mariț) M. peste termen. Având în

vedere că sentința a fost pronunțată public la data de 16 aprilie 2014, fiind

recepționată de către avocat și inculpat la aceiași dată, fapt confirmat prin recipisele

8

anexate la dosar (f.d. 189, 191 vol. 2), prin urmare în prezenta cauză, termenul de 15

zile a expirat la data de 02 mai 2014. Însă, deoarece data respectivă a fost declarată

zi liberă, conform Hotărârii Guvernului nr. 990 din 06 decembrie 2013, iar zilele de

03, 04 mai 2014 au fost zile de sâmbătă și duminică, prin urmare se atestă că cererea

de apel a fost declarată în termen, în conformitate cu art. 402 Cod de procedură

penală, la data de 05 mai 2014. Totodată, Colegiul remarcă, că apelul suplimentar

invocat nu constituie noi motive, dar este o concretizare a pretențiilor materiale și

morale, care în principiu au fost admise de către prima instanță lăsându-se să se

pronunțe instanța în ordinea civilă.

Colegiul penal menționează, că art. 427 are aliniate și subpuncte, care concret

stabilesc temeiurile pentru declararea recursului. Recurentul în recursul declarat în

partea dispozitivă a indicat alin. (1) p. 6) al articolului menționat, care prevede că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după

deliberare. Astfel, acest alineat conține 5 subpuncte care pot fi invocate în recurs,

însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii

înaintate și prin ce se confirmă aceste temeiuri. Însă, analizând textul deciziei

atacate, Colegiul constată, că temeiurile invocat de către recurent și prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Din

textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat toate probele

prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea

condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate. Astfel, toate

probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de

instanța de apel în partea individualizării pedepsei și laturii civile rezultă din

lucrările dosarului și concordă cu scopul pedepsei penale.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe

caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

8.2. Cu referire la recursul declarat de către avocatul, Roșca (Mariț) M., în numele

inculpatului, Gaina E.

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, în coraport cu

prevederile art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția

acestei norme procesuale sânt în drept să declare recurs ordinar. Astfel, apărătorul

inculpatului fiind în drept să declare recurs ordinar, atât în latura penală, cât și în

cea civilă.

9

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Așadar, în prezenta speță Colegiul reține că, prin scrisoarea de însoțire a Curții

de Apel Chișinău, copia deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 mai 2015, i-a fost expediată părții vătămate Gaina E., la data de 18

iunie 2015 (f.d. 55 vol. 3).

Apărătorul părții vătămate Gaina E. a declarat recurs ordinar la 23 iulie 2015 ,

fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Curții

Supreme de Justiție (f.d. 72 Vol. 3).

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal constată că, luând în considerație

faptul stabilirii datei depunerii recursului ordinar de către apărătorul Roșca (Mariț)

M., la 23 iulie 2015, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a

expirat la sfârșitul zilei de 17 iulie 2015.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30

zile pentru depunerea recursului ordinar a fost depășit, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Marițoi Denis Vladimir, pe motiv că recursul avocatului Pavliuc Ghenadie în

numele inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul avocatului Roșca Marcela

în numele părții vătămate Gaina Evghenii, este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 11 noiembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iuri

10