1ra-1275/2015 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1275/2015 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1275/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Onu Denis, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Onu Denis Constantin, născut la 15 iunie 1993, originar și

domiciliat mun. Chișinău str. Ciocîrliei 2.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Denis Constantin, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendat condiționat executarea pedepsei

pe un termen de probă de 1 an.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Șveț Galina, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

17.15., Onu D., care se deplasa la volanul autoturismului „Volkswagen Caddy”, cu

n/î DR AM 831 pe șos. Hîncești, din direcția str. P. Halipa spre str. Academiei, mun.

Chișinău, efectuînd manevra de virare la dreapta pe str. Docuceaev, a ignorat

prevederile: pct. 45 alin. (1), (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform

căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de starea psiho - fiziologică ce influențează atenția

și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația

rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului; pct. 40 alin. (2) lit. b) al Regulamentului Circulației

1

Rutiere, conform căruia înaintea virării la dreapta, conducătorul de vehicul trebuie

să cedeze trecerea bicicliștilor, conducătorilor de ciclomotoare care se deplasează pe

pista destinată lor, precum și pietonilor; pct. 39 alin. (1) al Regulamentului

Circulației Rutiere, care stipulează că înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau

altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic. Ca urmare, a tamponat pietonul Șveț Galina, care traversa

strada la trecerea dirijată pentru pietoni. În rezultatul accidentului rutier părții

vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale medii, confirmate prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 1752/D din 30 iulie 2013.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Onu D. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și

anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Gonța O., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. Conform art. 84

alin. (4) Cod penal, a cumula total pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 08 septembrie 2014, stabilindu-i pedeapsă definitivă 2 ani

închisoare, amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 90 Cod penal, a-

i suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- pedeapsa principală aplicată inculpatului sub formă de închisoare pe un

termen de 1 an, ce a fost suspendată conform art. 90 Cod penal pe un termen de

probă de 1 an, consideră că nu este motivată și este prea blîndă;

- prima instanță a neglijat prevederile art. art. 2, 7, 75 Cod penal și nu a luat în

considerație faptul că inculpatul a săvîrșit infracțiunea din lipsă totală de prudență și

manifestarea criminală prin neglijență față de obligațiunile ce-i revin la trafic, iar

aplicarea pedepsei prea blînde nu va atinge scopul de reeducare a făptuitorului și ar

putea comite alte infracțiuni analogice la trecerea unei perioade scurte de timp;

- aplicarea unei pedepse prea blînde cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen prea scurt în cazul dat nu își va atinge scopul de a preveni săvîrșirea altor

infracțiuni;

- în timpul examinării prezentei cauze penale inculpatul a mai săvîrșit o

infracțiune, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Strășeni din 08 septembrie

2014 la amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în latura penală, rejudecată cauza, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

2

care, Onu D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea în baza art.

90 Cod penal pe un termen de probă de 1 an. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la

pedeapsa numită, a fost adăugată complet pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 08 septembrie 2014, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă 1 an închisoare, cu amendă în mărime de 350

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 ani. Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 1 an. În rest

dispozițiile sentinței au fost menținute.

conformitate cu prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 Cod procedură penală,

verificând toate probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiecare

probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

prima instanță corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului în baza

art. 264 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, aplicînd o pedeapsă greșit individualizată în

raport cu prevederile legii penale ce reglementează pedeapsa, scopul acesteia și

individualizarea ei.

În viziunea instanței de apel, la aplicarea pedepsei, prima instanță nu a ținut

cont de faptul că inculpatul a mai săvîrșit o infracțiune, fiind condamnat prin

sentința Judecătoriei Strășeni din 08 septembrie 2014, la amendă în mărime de 350

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe

un termen de 3 ani.

De asemenea, instanța de apel a conchis că este rațional și oportun ca

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea, în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de 1 an, iar conform art. 84 alin.

(4) Cod penal, de adăugat complet pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 08 septembrie 2014, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal și a-i stabili

inculpatului pedeapsă definitivă 1 an închisoare, cu amendă în mărime de 350

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 ani. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea de

suspendat condiționat pe un termen de probă de 1 an și nu va fi executată, dacă

condamnatul în termenul de probă nu va comite o nouă infracțiune, iar prin

purtarea exemplară va confirma încrederea acordată.

Violeta în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă.

3

În motivarea recursului invocă că:

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură

penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță, astfel

instanța de apel urma să dea o nouă apreciere probelor și să argumenteze detaliat

soluția adoptată;

- instanța de apel nu a apreciat și nu a analizat în parte fiecare din criteriile

indicate în pct. 3 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31 mai

2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei

penale”, care ar sta la baza stabilirii unei pedepse echitabile;

- instanța de apel a ignorat faptul că deplasarea cu automobilul este un mijloc

principal în scopul executării muncii sale și care la rîndul său este unica sursă de

existență. De asemenea, inculpatul conduce automobilul de mai mulți ani și a comis

o infracțiunea din imprudență;

- instanța de apel aplicînd pedeapsa cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe termen de 2 ani (termenul maxim prevăzut de legea

menționată), urma să țină cont de faptul că prin sentința Judecătoriei Strășeni,

inculpatul era deja privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 3 ani. Acest termen este suficient de aspru în cazul în care sursele de

existență și de întreținere a familiei inculpatului se bazează pe deplasarea cu

automobilul;

- perioada privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de

5 ani este exagerat de îndelungată.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece în privința

inculpatului nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante excepționale ce ar

permite aplicarea față de acesta a unei pedepse mai blînde. Pedeapsa stabilită de

către instanța de fond este echitabilă faptelor infracționale săvîrșite și în

corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă că apărătorul inculpatului nu contestă starea

de fapt stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

4

acestuia, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste aspecte,

dar critică hotărîrea dată în partea pedepsei aplicate de instanța de apel și anume

consideră că nejustificat i-a fost aplicată o pedeapsă aspră, urmînd a-i fi aplicată o

pedeapsă mai blîndă.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Referitor la argumentul invocat de către apărătorul inculpatului precum că,

instanța de apel nu a apreciat și nu a analizat în parte fiecare din criteriile indicate în

pct. 3 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31 mai 2004 „Cu

privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale”, care

ar sta la baza stabilirii unei pedepse echitabile, Colegiul îl consideră nefondat. Astfel

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31 mai 2004 „Cu privire la

aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale” a fost

abrogată prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie

2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, iar

instanța de apel conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la

art. 75 alin. (1) Cod penal, a aplicat pedeapsa inculpatului luînd în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținînd cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Așadar, infracțiunea săvîrșită de inculpat este prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod

penal, infracțiune care conform art. 16 alin. (3) Cod penal se clasifică ca infracțiune

mai puțin gravă.

În prezenta cauză penală se atestă că circumstanțe atenuante și agravante nu au

fost stabilite, însă inculpatul anterior a mai săvîrșit o infracțiune, fiind condamnat

prin sentința Judecătoriei Strășeni din 08 septembrie 2014, în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal la amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În asemenea împrejurări, cu toate că infracțiunea săvîrșită de inculpat este una

mai puțin gravă, Colegiul penal, statuează că pedeapsa definitivă stabilită de

instanța de apel, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, 1 an închisoare, executarea

pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, cu amendă în

5

mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani, a fost individualizată corect și în așa fel încât

persoana vinovată să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate

încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Ce ține de argumentele recurentului precum că instanța de apel a ignorat faptul

că deplasarea cu automobilul este mijlocul principal în scopul executării muncii sale

și care la rîndul său este unica sursă de existență, precum și faptul că inculpatul

conduce automobilul de mai mulți ani și a comis o infracțiunea din imprudență,

instanța de recurs le apreciază critic, deoarece aceste declarații nu au fost probate, iar

conform materialelor cauzei se constată că inculpatul nu este angajat în cîmpul

muncii, mai mult ca atît ultimul a primit permisul de conducere la data de 09

noiembrie 2012 (f.d. 37), adică cu aproximativ 1 lună înaintea comiterii accidentului

rutier, ce a avut loc la data de 27 decembrie 2012.

Referitor la critica recurentului precum că, instanța de apel aplicînd pedeapsa

cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe termen de 2 ani

(termenul maxim prevăzut de legea menționată), urma să țină cont de faptul că prin

sentința Judecătoriei Strășeni, inculpatul era deja privat de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe un termen de 3 ani, care este un termen suficient de aspru,

Colegiul, o consideră nefondată. Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 08

septembrie 2014, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa complementară care

stabilește răspunderea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.

(1) Cod penal și anume privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe

un termen de 3 ani, pe cînd în cazul dat inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa

complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe termen

de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal. Astfel, faptul

că inculpatul deja era privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport în baza

altei sentințe, nu-l scutește de aplicarea pedepsei complementare în cazul dat, mai

mult ca atît că, în speța dată nu au fost constatate careva circumstanțe atenuante la

săvîrșirea infracțiunii ce ar permite aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal,

pentru înlăturarea acesteia.

Ce ține de argumentul avocatului precum că perioada privării de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani este exagerat de îndelungată,

Colegiul atestă că, instanța de apel a stabilit inculpatului pedeapsa complementară

definitivă prin cumul total al pedepselor complementare aplicate, privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, ținînd cont de

prevederile art. 65, 84 alin. (4) Cod penal, precum și de faptul că infracțiunea comisă

de inculpat, prezintă un pericol sporit pentru societate și în special pentru

participanții la trafic, el nefiind la prima abatere de lege, ceea ce denotă faptul, că

aplicarea unei pedepse complementare mai blînde nu-și va atinge scopul corectării și

prevenirii comiterii de noi infracțiuni.

Referitor la argumentul recurentului, precum că soluția instanței de apel

contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, conform căruia,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

6

pentru examinarea cauzelor în prima instanță, astfel instanța de apel urma să dea o

nouă apreciere a probelor și să argumenteze detaliat soluția adoptată, instanța de

recurs îl consideră nefondat, deoarece acuzatorul nu a invocat în apel careva

pretenții referitor la probele administrate, dar a criticat hotărîrea primei instanțe

doar în partea pedepsei și prin urmare era obligată să se expună asupra

argumentelor invocate în acest sens, cu toate acestea instanța de apel a reținut că

„încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de inculpatul Onu D. nu a fost contestată, astfel,

în conformitate cu prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 Cod procedură penală, verificând

toate probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiecare probă fiind apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel consideră că, instanța de

fond corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului Onu D. în baza art. 264

alin.(1) Cod penal”. De asemenea, analizând textul deciziei atacate, Colegiul constată

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, argumentînd detaliat soluția adoptată.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sîrbu V. în numele

inculpatului Onu D., ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sîrbu Violeta în

numele inculpatului Onu Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în cauza penală privindu-l pe Onu Denis

Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 noiembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7