1ra-1380/14 — art.264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.1 CP
- Temei legal
- art.264 alin.1 CP
1ra-1380/14 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1380/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,
a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul
ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15
aprilie 2014, declarat de avocatul Costru Tatiana, în numele inculpatului
Briceag Denis Valentin, născut la
01 ianuarie 1986, originar și locuitor al mun. Chișinău,
str. Putnei 27/1, ap. 409, cetățean al R. Moldova, fără
antecedente penale.
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 13 septembrie 2013– 27decembrie 2013,
instanța de apel: 20 februarie – 15 aprilie 2014,
instanța de recurs: 28 iulie – 11 noiembrie 2014.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 decembrie 2013,
Briceag Denis a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în
mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei, cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.
Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.
În fapt, instanța de fond a constatat că la 25 martie 2013, orele 13.00,
inculpatul Briceag D., conducând automobilul de model „Mercedes 208", n/î C HU
640, ajungînd în regiunea intersecției dirijate str. Grenoble cu str. I. Suruceanu,
mun. Chișinău, ignorînd prevederile pct. 20, 7), pct. 58, 3), pct. 47. 1) din
1
Regulamentul Circulației Rutiere, nu a cedat la trecerea de pietoni și a comis
tamponarea pietonului Zobolotnaia L., cauzîndu-i vătămări corporale medii.
Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că cu 30
metri până la intersecție a văzut clar cum s-a schimbat culoarea semaforului din
roșie în verde. Dar, brusc de după un microbuz, a ieșit în cale un pieton. A frânat
ca să evite tamponarea dar nu a reușit.
Însă, aceasta a fost dovedită prin totalitatea de probe administrate și cercetate
în ședința de judecată.
Instanța de judecată a stabilit cu certitudine că partea vătămată, în momentul
în care se aprinsese culoarea verde a semaforului pentru automobilul condus de
inculpat, era deja antrenată în trecerea străzii.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvîrșit o
infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale,
este căsătorit, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite și a conchis că este
oportun aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă.
La fel, instanța a rezumat că stabilirea cuantumului prejudiciului necesită
administrarea de noi probe, deaceia acțiunea civilă urmează a fi admisă în
principiu, urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se pronunțe instanța civilă.
Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în
baza art. 264 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 ani, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.
Apelantul a indicat că instanța de judecată a menționat la general necesitatea
aplicării pedepsei neprivative de libertate, cu aplicarea pedepsei complementare,
dar fără a o motiva și fără a face referire la art. 65 Cod penal.
Din interpretarea literară directă a acestui articol rezultă că pedeapsa
complementară se aplică la discreția instanței în cazul aplicării pedepsei principale
sub formă de închisoare fiind prezentă construcția „cu sau fără".
La aplicarea pedepsei complimentare, urmează a se ține cont de prevederile
art. 5 alin. (3) Cod penal.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie
2014, apelul a fost admis, casată sentința în partea aplicării pedepsei și pronunțată
o nouă hotărîre.
Lui Briceg Denis i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 264 alin. (1), 90 Cod
penal de 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă
de 2 ani.
În rest sentința a fost menținută.
Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a conștientizat faptul că prin
acțiunile sale a adus urmări grave părții vătămate în urma accidentului rutier.
Inculpatul a admis o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului
Circulației Rutiere, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor
participanți la trafic.
2
Inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, vina în comiterea
infracțiunii nu a recunoscut-o, anterior nu a fost judecat, a comis o infracțiune din
imprudență, după producerea accidentului și în perioada ulterioară a avut un
comportament decent în privința părții vătămate.
Instanța de fond justificat a admis în principiu acțiunea civilă a părții
vătămate, deoarece aceasta nu a prezentat probe veridice și pertinente care ar
justifica cuantumul prejudiciului cauzat.
Avocatul Costru Tatiana a declarat recurs ordinar în numele inculpatului,
în care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței instanței
de fond.
Recurentul a invocat că dezacordul procurorului cu soluția instanței de fond
în urma unui proces judiciar echitabil, desfășurat în strictă conformitate cu
prevederile legii procesuală penală și pe parcursul căruia s-au respectat toate
drepturile acestui subiect procesual, nu poate servi drept temei pentru casarea ei.
Procurorul s-a limitat doar la cererea casării sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei soluții noi de condamnare.
Potrivit alin. (5) art. 51 din Cod de procedură penală " procurorul este în
drept să declare apel sau recurs împotriva hotărârilor judecătorești pe care el le
consideră ilegale sau neîntemeiate". Această sintagma aleasă de legiuitor clar
manifestă faptul că apelul poate fi declarat sau atunci când o hotărâre este
"ilegală", sau atunci când această hotărâre este una "neîntemeiată". Conform
normei legale sus-menționate "ilegalitatea" și "netemeinicia" sunt două temeiuri
distincte, dintre care procurorul a preferat să invoce numai unul - "ilegalitatea",
"netemeinicia" sentinței nu fusese invocată.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),
Cod de procedură penală.
Judecînd recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu
cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, cînd dispozitivul hotărîrii este
expus neclar, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept
să judece și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația inculpatului.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Sub acest aspect, se reține că instanțele de fond și de apel au comis
următoarele erori de drept.
În primul rînd, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,
judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în
rechizitoriu. Potrivit art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
3
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă,
din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În
corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Potrivit art.
24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de
urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decît interesele legii. Conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură
penală, hotărîrea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Aceste prevederi legale nu au fost respectate de instanța de apel.
Astfel, potrivit descriptivului deciziei contestate instanța de apel:
a) și-a fondat soluția de înăsprire a pedepsei aplicate inculpatului pe
circumstanțe neinvocate de procuror în apel – or, ultimul nu a invocat în apelul
declarat nici o circumstanță în aspectul necesității agravării pedepsei, adică din
oficiu și în defavoarea inculpatului, că: „inculpatul nu a conștientizat faptul, că
prin acțiunile sale a adus urmări grave părții vătămate în urma accidentului rutier
...vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut ”, ceea ce este în contradicție cu
declarațiile inculpatului date în ședința instanței de apel, că - „vina o recunosc”, și
a consecințelor indicate în rechizitoriu – cauzînd părții vătămate vătămări
corporale medii. Astfel, instanța de apel nu a respectat principiul
contradictorialității în procesul penal și neîntemeiat a depășit limitele învinuirii
formulate ( f.d. 194, 208-209, pct. 2 și 4 din decizie);
b) nu a motivat în niciun fel aplicarea pedepsei închisorii în raport cu
pedepsele alternative, mai blînde, sub formă de amendă și muncă neremunerată în
folosul comunității, prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal ( f.d. 200, pct. 4 din
decizie);
c) a indicat în dispozitivul deciziei în mod divergent și neclar: „2 ani
închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis...cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani” (f.d.
210, 4 din decizie).
Prin urmare, circumstanțele enunțate denotă, în mod concludent, că
hotărîrea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,
dispozitivul hotărîrii fiind expus neclar, că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă
individualizată contrar prevederilor legale și că apelul procurorului a fost greșit
admis de către instanța de apel.
În al doilea rînd, sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal nu prevede
pedeapsa complimentară de felul privării de dreptul de a conduce mijloace de
transport în cazul aplicării pedepsei principale sub formă de amendă.
Rezultă că și instanța de fond a comis o eroare de drept în aspectul vizat,
deoarece a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară - cu privarea de dreptul de
a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, contrar prevederilor legale
(pct. 1 și 2 din decizie).
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) și c) Cod de procedură penală,
instanța de recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată în cazul în care
4
apelul a fost greșit admis, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se
agravează situația condamnatului, în cazul în care eroarea judiciară poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Astfel, erorile de drept nominalizate, comise de instanțele de fond și de
apel, impun soluția casării totale a deciziei contestate și parțiale a sentinței instanței
de fond, în partea privind aplicarea față de inculpatul Briceag Denis Valentin a
pedepsei complimentare – „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 1 (unu) an”, deoarece apelul procurorului a fost greșit
admis de către instanța de apel.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) și c), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
admite recursul ordinar declarat de avocatul Costru Tatiana, în numele
inculpatului Briceag Denis Valentin, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, pe motiv că apelul procurorului a fost
greșit admis.
Rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.
Casează parțial sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27
decembrie 2013, în partea privind aplicarea față de inculpatul Briceag Denis
Valentin a pedepsei complimentare – „cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an”.
Briceag Denis Valentin se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000
lei.
În rest, sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 decembrie 2013,
se menține.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Liliana Catan
Ion Guzun
5
Dosarul nr. 1ra-1380/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
D I S P O Z I T I V
11 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,
a judecat în ședință de judecată, fără citarea părților la proces, recursului
ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15
aprilie 2014, declarat de avocatul Costru Tatiana, în numele inculpatului
Briceag Denis Valentin, născut la
01 ianuarie 1986, originar și locuitor al mun.
Chișinău, str. Putnei 27/1, ap. 409, cetățean al R.
Moldova, fără antecedente penale.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
admite recursul ordinar declarat de avocatul Costru Tatiana, în numele
inculpatului Briceag Denis Valentin, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, pe motiv că apelul procurorului a fost
greșit admis.
Rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.
Casează parțial sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27
decembrie 2013, în partea privind aplicarea față de inculpatul Briceag Denis
Valentin a pedepsei complimentare – „cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an”.
6
Briceag Denis Valentin se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000
lei.
În rest, sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 decembrie 2013,
se menține.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată la 02 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Liliana Catan
Ion Guzun
7