1ra-563/14 — art.264 al.1 CP

1ra-563/14 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-563/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Victor Panțîru,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, declarate de avocatul

Victor Panțîru și de inculpatul

Goncearu Constantin Ion, născut la

23 iunie 1979 în s. Caracui, r-nul Hîncești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Sarmizegetuza, 18/3, ap. 405,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 30 mai – 26 septembrie 2013,

în instanța de apel: 24 octombrie – 03 decembrie 2013

în instanța de recurs: 04 februarie – 15 aprilie 2014.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocatul a solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursurilor.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

1

C O N S T A T Ă :

2013, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură

penală, inculpatul Goncearu Constantin a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, adică 2250 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 2 ani.

inculpatul Goncearu Constantin, conducînd automobilul de model „Dacia Logan"

cu n/î CPN 662, TAXI 14022 în mun. Chișinău, pe str. Vadul-lui-Vodă, din

direcția str. Măria Drăgan spre str. Meșterul Manole, în momentul deplasării prin

regiunea blocului cu nr. 80, (policlinica nr. 10), manifestînd imprudență la trafic și

ignorînd cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și anume pct. 45. 1), nu a

ținut cont de faptul că se deplasează pe lîngă transport public staționat care debarca

și îmbarca cetățeni și că are un cîmp de vizibilitate redus a traseului, că pe

porțiunea de drum pe care o traversa este amplasată trecere de pietoni, imediat

după aceasta stație auto, însemnată în modul corespunzător, adică fără a ține cont

de faptul că este un loc cu o fluență sporită a populației, nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a asigurat securitatea la trafic, a continuat deplasarea fără a

reduce viteza sau chiar a se opri și, în rezultat, a comis tamponarea pietonului

Valeriu Buștiuc, care se deplasa pe partea carosabilă de la dreapta la stînga relativ

deplasării unității de transport, la o distanță de aproximativ de 7-10 m după

trecerea pentru pietoni, sau imediat după stația auto, cauzînd-i vătămări corporale

medii.

Instanța a reținut că, în ședința de judecată inculpatul a acceptat probele

prezentate de procuror și acumulate în faza de urmărire penală, fiind de acord cu

ele și neavînd careva obiecții asupra lor, menționând că vina o recunoaște pe deplin

și se căiește de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat.

Partea vătămată a declarat că nu are pretenții față de inculpat și nu dorește să

fie recunoscut în calitate de parte civilă.

Instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

vătămări medii a integrității corporale.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de personalitatea inculpatului, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, care estre

caracterizat pozitiv, anterior nu a fost judecat, și-a recunoscut vina și se căiește de

cele comise, dispune de un loc permanent de trai, concluzionînd că corectarea și

reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, aplicîndu-i o pedeapsă

neprivativă de libertate, sub formă de amendă cu aplicarea pedepsei complimentare

sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Circumstanțe prevăzute la art. 53 Cod penal, ce ar impune liberarea de

răspundere penală a inculpatului, nu au fost constatate.

2

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie

încetat, cu atragerea inculpatului la răspundere contravențională.

Apelantul a invocat că instanța era obligată nu doar să constate condițiile

aplicării art. 55 Cod penal, dar și să le aplice. Sub aspectul necesității atragerii la

răspundere penală a inculpatului, instanța nu și-a motivat decizia.

Astfel, instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa penală - sub

aspectul necesității atragerii la răspunderea penală.

Instanța l-a privat pe inculpat de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe o perioadă de 2 ani, însă acesta activează în calitate de șofer al unei companii de

TAXI, prin care asigură existența familiei sale.

Instanța nu a luat în considerare că inculpatul s-a autodenunțat, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii.

3.1. A declarat apel și procurorul, în care a cerut casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată amendă în mărime de 225 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a conduce mijlocul de transport pe un termen de 2 ani.

Apelantul a specificat că instanța a menționat la modul general necesitatea

aplicării pedepsei neprivative de libertate, cu aplicarea pedepsei complementare,

fără a motiva soluția în temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal.

Totodată instanța nu a motivat aplicarea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 112,5 unități convenționale, această pedeapsa fiind sub limita prevăzută

de art. 64 alin. (3) Cod penal.

apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a determinat măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont că acesta a recunoscut vina, s-a căit

sincer, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, pedeapsa fiindu-i fixată în

limitele legii.

Cu referire la argumentul apărării privind aplicarea art. 55 Cod penal,

instanța a statuat că inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar fiindu-i aplicătă

o pedeapsă penală, deoarece acțiunile lui sunt dăunătoare pentru un cerc mai larg

de persoane, astfel inculpatul fără a fi pedepsit penal nu va putea a înțelege

inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea pedepsei penale va

duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de acesta și

alte persoane a acestui gen de infracțiuni.

Astfel, instanța de fond întemeiat a aplicat în privința ultimului pedeapsa

complementară, deoarece doar prin privarea acestuia de dreptul de a conduce

mijloace de transport, scopul preventiv și educativ pedepsei va fi realizat.

Nu și-a găsit aplicabilitate prevederile art. 79 Cod penal, nefiind cumulate

circumstanțele excepționale, iar cele invocate urmează a fi tratate drept atenuante

și care au fost luate în calcul la stabilirea pedepsei de către instanța de fond.

Argumentul acuzării referitor la aplicarea prevederilor art. 65 Cod penal

urmează a fi respins, or în prevederile art. 264 alin. (1) este prevăzută pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport doar dacă

3

inculpatul ar fi condus mijlocul de transport în stare de ebrietate, iar aplicarea art.

65 Cod penal în asemenea circumstanțe atenuante nu este rațională.

care solicită casarea hotărîrilor atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat, cu tragerea ultimului la răspundere

contravențională.

Recurenții au menționat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit la descoperirea infracțiunii.

Din interpretarea literală a sancțiunei art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

complimentară se aplică la discreția instanței în cazul aplicării pedepsei principale

sub formă de închisoare, fiind prezentă construcția „cu sau fără”.

Instanțele de judecată erau obligate să ajungă la concluzia, că față de

inculpat era și este oportun aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, or, din

circumstanțele cauzei reiese că inculpatul a conștientizat pericolul acțiunilor și

faptul atragerii acestuia la răspunderea penală poate avea în sine un efect negativ.

Instanța de fond, contrar art. 7 Cod penal, nu a individualizat corect

pedeapsa penală, privîndu-l pe inculpat de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe o perioadă de 2 ani, nu a luat în considerare că acesta activează în

calitate de șofer al unei companii de TAXI, prin care asigură existența familiei

sale.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această consecuvitate și cu privire la argumentele invocate în recursuri că

pedeapsa principală este una inechitabilă (pct. 5 din decizie) se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe corect

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

principală aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art.

61 alin. (1) și art. 75 Cod penal, conform căror pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

4

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Deci, pedeapsa principală a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl

propune avocatul și inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este

lipsită de orice temei legal.

Totodată, se constată că instanțele de fond și de apel au comis o eroare de

drept în cazul aplicării față de inculpat a pedepsei complimentare sub forma

privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Or, potrivit sancțiunii prescrise în art. 264 alin. (10 Cod penal, pedeapsa

complementară cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de pînă la 2 ani se aplică doar în cazul stabilirii pedepsei principale

cu închisoare de pînă la 3 ani.

Însă, în cauza de pe rol, inculpatul a fost pedepsit la amendă în mărime de

112,5 unități convenționale, ce constituie 2250 lei.

Prin urmare, instanțele neîntemeiat au aplicat față de inculpat și pedeapsa

complementară nominalizată.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, se impune soluția casării hotărîrilor

contestate în partea privind aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în sensul vizat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Victor Panțîru și de

inculpatul Goncearu Constantin, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2013, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.

Goncearu Constantin Ion se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, ce constituie 2250

lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În rest, hotărîrile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014, ora

09.50.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

6

Dosarul nr. 1ra-563/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

15 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Victor Panțîru,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, declarate de avocatul

Victor Panțîru și de inculpatul

Goncearu Constantin Ion, născut la

23 iunie 1979 în s. Caracui, r-nul Hîncești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Sarmizegetuza, 18/3, ap. 405,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Victor Panțîru și de

inculpatul Goncearu Constantin, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2013, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.

Goncearu Constantin Ion se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, ce constituie 2250

lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În rest, hotărîrile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014, ora

09.50.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

7