1ra-563/14 — art.264 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 al.1 CP
- Temei legal
- art.264 al.1 CP
1ra-563/14 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-563/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme
în componență:
Președinte Elena Covalenco,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
Iurie Bejenaru,
cu participarea:
procurorului Dumitru Graur,
avocatului Victor Panțîru,
a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, declarate de avocatul
Victor Panțîru și de inculpatul
Goncearu Constantin Ion, născut la
23 iunie 1979 în s. Caracui, r-nul Hîncești, domiciliat în
mun. Chișinău, str. Sarmizegetuza, 18/3, ap. 405,
cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 30 mai – 26 septembrie 2013,
în instanța de apel: 24 octombrie – 03 decembrie 2013
în instanța de recurs: 04 februarie – 15 aprilie 2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocatul a solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat.
Procurorul a optat pentru respingerea recursurilor.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
1
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 septembrie
2013, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură
penală, inculpatul Goncearu Constantin a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal, la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, adică 2250 lei, cu
privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 2 ani.
În fapt, instanța de fond a constatat că la 21 februarie 2013, ora 18:15,
inculpatul Goncearu Constantin, conducînd automobilul de model „Dacia Logan"
cu n/î CPN 662, TAXI 14022 în mun. Chișinău, pe str. Vadul-lui-Vodă, din
direcția str. Măria Drăgan spre str. Meșterul Manole, în momentul deplasării prin
regiunea blocului cu nr. 80, (policlinica nr. 10), manifestînd imprudență la trafic și
ignorînd cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și anume pct. 45. 1), nu a
ținut cont de faptul că se deplasează pe lîngă transport public staționat care debarca
și îmbarca cetățeni și că are un cîmp de vizibilitate redus a traseului, că pe
porțiunea de drum pe care o traversa este amplasată trecere de pietoni, imediat
după aceasta stație auto, însemnată în modul corespunzător, adică fără a ține cont
de faptul că este un loc cu o fluență sporită a populației, nu a manifestat prudență
sporită la trafic, nu a asigurat securitatea la trafic, a continuat deplasarea fără a
reduce viteza sau chiar a se opri și, în rezultat, a comis tamponarea pietonului
Valeriu Buștiuc, care se deplasa pe partea carosabilă de la dreapta la stînga relativ
deplasării unității de transport, la o distanță de aproximativ de 7-10 m după
trecerea pentru pietoni, sau imediat după stația auto, cauzînd-i vătămări corporale
medii.
Instanța a reținut că, în ședința de judecată inculpatul a acceptat probele
prezentate de procuror și acumulate în faza de urmărire penală, fiind de acord cu
ele și neavînd careva obiecții asupra lor, menționând că vina o recunoaște pe deplin
și se căiește de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat.
Partea vătămată a declarat că nu are pretenții față de inculpat și nu dorește să
fie recunoscut în calitate de parte civilă.
Instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,
ca încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență
vătămări medii a integrității corporale.
La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,
de personalitatea inculpatului, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, care estre
caracterizat pozitiv, anterior nu a fost judecat, și-a recunoscut vina și se căiește de
cele comise, dispune de un loc permanent de trai, concluzionînd că corectarea și
reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, aplicîndu-i o pedeapsă
neprivativă de libertate, sub formă de amendă cu aplicarea pedepsei complimentare
sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Circumstanțe prevăzute la art. 53 Cod penal, ce ar impune liberarea de
răspundere penală a inculpatului, nu au fost constatate.
2
Avocatul Victor Panțîru a declarat apel, solicitînd casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie
încetat, cu atragerea inculpatului la răspundere contravențională.
Apelantul a invocat că instanța era obligată nu doar să constate condițiile
aplicării art. 55 Cod penal, dar și să le aplice. Sub aspectul necesității atragerii la
răspundere penală a inculpatului, instanța nu și-a motivat decizia.
Astfel, instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa penală - sub
aspectul necesității atragerii la răspunderea penală.
Instanța l-a privat pe inculpat de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe o perioadă de 2 ani, însă acesta activează în calitate de șofer al unei companii de
TAXI, prin care asigură existența familiei sale.
Instanța nu a luat în considerare că inculpatul s-a autodenunțat, a contribuit
activ la descoperirea infracțiunii.
3.1. A declarat apel și procurorul, în care a cerut casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie
aplicată amendă în mărime de 225 unități convenționale, cu privarea de dreptul de
a conduce mijlocul de transport pe un termen de 2 ani.
Apelantul a specificat că instanța a menționat la modul general necesitatea
aplicării pedepsei neprivative de libertate, cu aplicarea pedepsei complementare,
fără a motiva soluția în temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal.
Totodată instanța nu a motivat aplicarea pedepsei sub formă de amendă în
mărime de 112,5 unități convenționale, această pedeapsa fiind sub limita prevăzută
de art. 64 alin. (3) Cod penal.
Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, ambele
apeluri au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a determinat măsura de
pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont că acesta a recunoscut vina, s-a căit
sincer, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, pedeapsa fiindu-i fixată în
limitele legii.
Cu referire la argumentul apărării privind aplicarea art. 55 Cod penal,
instanța a statuat că inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar fiindu-i aplicătă
o pedeapsă penală, deoarece acțiunile lui sunt dăunătoare pentru un cerc mai larg
de persoane, astfel inculpatul fără a fi pedepsit penal nu va putea a înțelege
inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea pedepsei penale va
duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de acesta și
alte persoane a acestui gen de infracțiuni.
Astfel, instanța de fond întemeiat a aplicat în privința ultimului pedeapsa
complementară, deoarece doar prin privarea acestuia de dreptul de a conduce
mijloace de transport, scopul preventiv și educativ pedepsei va fi realizat.
Nu și-a găsit aplicabilitate prevederile art. 79 Cod penal, nefiind cumulate
circumstanțele excepționale, iar cele invocate urmează a fi tratate drept atenuante
și care au fost luate în calcul la stabilirea pedepsei de către instanța de fond.
Argumentul acuzării referitor la aplicarea prevederilor art. 65 Cod penal
urmează a fi respins, or în prevederile art. 264 alin. (1) este prevăzută pedeapsa
complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport doar dacă
3
inculpatul ar fi condus mijlocul de transport în stare de ebrietate, iar aplicarea art.
65 Cod penal în asemenea circumstanțe atenuante nu este rațională.
Avocatul Victor Panțîru și inculpatul au declarat recursuri ordinare, în
care solicită casarea hotărîrilor atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat, cu tragerea ultimului la răspundere
contravențională.
Recurenții au menționat că inculpatul a comis pentru prima dată o
infracțiune, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit la descoperirea infracțiunii.
Din interpretarea literală a sancțiunei art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa
complimentară se aplică la discreția instanței în cazul aplicării pedepsei principale
sub formă de închisoare, fiind prezentă construcția „cu sau fără”.
Instanțele de judecată erau obligate să ajungă la concluzia, că față de
inculpat era și este oportun aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, or, din
circumstanțele cauzei reiese că inculpatul a conștientizat pericolul acțiunilor și
faptul atragerii acestuia la răspunderea penală poate avea în sine un efect negativ.
Instanța de fond, contrar art. 7 Cod penal, nu a individualizat corect
pedeapsa penală, privîndu-l pe inculpat de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe o perioadă de 2 ani, nu a luat în considerare că acesta activează în
calitate de șofer al unei companii de TAXI, prin care asigură existența familiei
sale.
În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și
10) Cod de procedură penală.
Judecînd recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În această consecuvitate și cu privire la argumentele invocate în recursuri că
pedeapsa principală este una inechitabilă (pct. 5 din decizie) se atestă că împrejurările
menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în
pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe corect
au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa
principală aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de
procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art.
61 alin. (1) și art. 75 Cod penal, conform căror pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit
infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Persoanei
recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă
în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului
4
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Deci, pedeapsa principală a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale.
Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse
în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de
apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de
apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl
propune avocatul și inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei
instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427
Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este
lipsită de orice temei legal.
Totodată, se constată că instanțele de fond și de apel au comis o eroare de
drept în cazul aplicării față de inculpat a pedepsei complimentare sub forma
privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.
Or, potrivit sancțiunii prescrise în art. 264 alin. (10 Cod penal, pedeapsa
complementară cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de pînă la 2 ani se aplică doar în cazul stabilirii pedepsei principale
cu închisoare de pînă la 3 ani.
Însă, în cauza de pe rol, inculpatul a fost pedepsit la amendă în mărime de
112,5 unități convenționale, ce constituie 2250 lei.
Prin urmare, instanțele neîntemeiat au aplicat față de inculpat și pedeapsa
complementară nominalizată.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de
recurs admite recursul, casează parțial hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță
o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)
pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, se impune soluția casării hotărîrilor
contestate în partea privind aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în sensul vizat.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
5
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Victor Panțîru și de
inculpatul Goncearu Constantin, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 03 decembrie 2013, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.
Goncearu Constantin Ion se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, ce constituie 2250
lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
În rest, hotărîrile contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014, ora
09.50.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
Iurie Bejenaru
6
Dosarul nr. 1ra-563/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
D I S P O Z I T I V
15 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme
în componență:
Președinte Elena Covalenco,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
Iurie Bejenaru,
cu participarea:
procurorului Dumitru Graur,
avocatului Victor Panțîru,
a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, declarate de avocatul
Victor Panțîru și de inculpatul
Goncearu Constantin Ion, născut la
23 iunie 1979 în s. Caracui, r-nul Hîncești, domiciliat în
mun. Chișinău, str. Sarmizegetuza, 18/3, ap. 405,
cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Victor Panțîru și de
inculpatul Goncearu Constantin, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 26 septembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 03 decembrie 2013, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre.
Goncearu Constantin Ion se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal la amendă în mărime de 112,5 unități convenționale, ce constituie 2250
lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
În rest, hotărîrile contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 06 mai 2014, ora
09.50.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
Iurie Bejenaru
7