1ra-661/14 — art.264 alin.3,90 Cod penal

1ra-661/14 — art.264 alin.3,90 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-661/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2013, declarat de

inculpatul

Chiriac Alexandru Mihail, născut la

26 septembrie 1984, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Voluntarilor 12, ap. 66, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 iulie – 07 noiembrie 2013,

în instanța de apel: 28 noiembrie – 10 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 26 februarie – 02 aprilie 2014;

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală,

inculpatul Chiriac Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), 90

Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ivanov Vasile a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă

instanța civilă.

Alexandru, conducând automobilul de model „Mercedes 200 E”, cu n/î CNH 752, se

deplasa pe str. Alba Iulia din direcția str. O. Ghibu spre str. L. Deleanu, mun.

Chișinău. Ajungând la trecerea dirijată pentru pietoni de la intersecția str. Alba Iulia

cu str. L. Deleanu, conducătorul auto Chiriac Alexandru, nu a ținut permanent seama

de împrejurări, nu a manifestat prudența sporită la trafic, nu a apreciat corect situația

reală pe drum, în care se află autoturismul în momentul respectiv, încâlcind

1

prevederile pct. 58), alin. (3) din Regulamentul circulației rutiere, care prevede că la

apariția semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea

vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de

deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului, precum și

cerințele pct. 45 alin. (l) din același Regulament, care prevede că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

situația rutieră, nu a ținut cont de situația rutieră, nu s-a asigurat de lipsa de lipsa

obstacolelor pe sectoarele drumului, nu a manifestat prudența sporită și ca urmare a

acestor acțiuni neglijente a tamponat pietonul Ivanov Vasile, care traversa strada pe

marcajul rutier a trecerii dirijate pentru pietoni de la stânga la dreapta relativ

deplasării vehiculului, cauzîndu-i vătămări corporale grave.

Instanța a reținut că, în ședința de judecată inculpatul a acceptat probele

prezentate de procuror și acumulate în faza de urmărire penală, fiind de acord cu ele

și neavînd careva obiecții asupra lor, menționând că vina o recunoaște pe deplin și se

căiește de cele comise.

Instanța a calificat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o persoană care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

gravă, că s-a căit sincer de cele comise, că circumstanțe agravante lipsesc și a

concluzionat oportun a aplica inculpatului pedeapsă cu închisoarea conform

prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite și fixarea unui termen probă,

concluzionînd că asemenea pedeapsă va fi suficientă pentru atingerea scopului

pedepsei penale.

La fel, instanța a statuat că acțiunea civilă despre încasarea prejudiciului moral

30.000 lei și prejudiciul material 26.470 lei poate fi admisă doar în principiu urmînd

ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă,

deoarece nu au fost prezentate probe suficiente și pertinente, potrivit cărora ar putea

fi stabilită exact suma despăgubirilor.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, fiind admisă integral acțiunea civilă.

Apelantul a invocat că pedeapsa numită de instanța de fond este contrară

prevederilor art. 16, 61, 65 și 75 Cod penal, adică este prea blîndă, în condițiile în

care prin fapta sa inculpatul a afectat grav sănătatea persoanei, săvîrșind aceasta prin

încălcarea unor reglementări rutiere elementare, între care „regula trecerii pietonale”.

3.1 A declarat apel și partea vătămată, în care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai aspră, cu admiterea acțiunii civile și încasarea prejudiciului

solicitat.

2

Apelantul a indicat că instanța de fond n-a luat în considerație că inculpatul i-a

cauzat pagube materiale și psihice. A suportat trei intervenții chirurgicale. Inculpatul

i-a acordat doar patru mii lei. Necesită în continuare de tratament și de cheltuieli

suplimentare. Pînă la data de 25.11.2013 a suportat cheltuieli în sumă de 42.0221ei.

decembrie 2013, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre.

Chiriac Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), 90 Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de probă de 3 ani.

De la Chiriac Alexandru s-a încasat în beneficiul părții vătămate Ivanov Vasile

prejudiciul moral în sumă de 30.000 lei și cheltuielile de judecată pentru acordarea

asistenței juridice în sumă de 5000 lei, iar acțiunea civilă privind paguba materială a

fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor

cuvenite să decidă instanța civilă.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, nu are antecedente penale, că a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer

de cele comise, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, dar că inculpatul prin

acțiunile sale a atentat la una din valorile primordial apărate de legea penală -

integritatea fizică a persoanei, punând în pericol viața unei persoane și a concluzionat

că în saemenea circumstanțe pedeapsa aplicată de prima instanță nu este ecitabilă

celor săvîrșite de inculpat.

Totodată, la stabilirea mărimii compensației pentru prejudiciu moral, instanța

de apel a luat în considerare caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice

cauzate părții vătămate, care a avut intervenții medicale, îngrijiri spitalicești,

incomodități în deplasări.

menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a specificat că instanța de apel neîntemeiat a majorat sancțiunile

aplicate de către instanța de fond și nu a motivat această soluție.

În partea motivată a deciziei, instanța de apel a indicat că nu au fost prezentate

suficiente probe în susținerea cuantumului acțiunii civile, totuși a reținut că

acțiunea civilă urmează fi admisă în principiu și a găsit întemeiate cerințele formulate

de Ivanov Vasile privind repararea prejudiciului moral în sumă de 30.000 lei.

În acesta ordine de idei, instanța de apel urma să admită în principiu acțiunea

civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor atît materiale cît și morale să se

expună instanța de judecată în cadrul unui proces civil.

Mai mult, motivarea soluției contrazice dispozitivului deciziei. În partea

motivantă este indicat că instanța de apel găsește întemeiate cerințele formulate de

Ivanov Vasile, însă în dispozitivul deciziei este indicat că se admite acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Iavanov Vasile.

În partea motivantă a soluției este indicat că Chiriac A., fiind la volanul

automobilului de model Mercedes 200E, cu n/î CNH 752 l-a tamponat pe pietonul

3

Ivanov Vasile. Însa, inculpatul se deplasa cu automobilul de model Mercedes 200E

cu n/î CIM 696, ce se confirmă prin certificatul de înmatriculare a automobilului.

Deci, soluția instanței de apel se bazează pe un cadru constatator care nu are

legătură cu cazul penal privind învinuirea luiChiriac Alexandru.

În aceste circumstanțe instanța de apel a admis o eroare gravă, care afectează

soluția sa.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, cînd motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și cînd

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Conform art. 6

pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar, că

instanța de apel neîntemeiat a majorat sancțiunile aplicate de către instanța de

fond și nu a motivat această soluție (pct. 5 din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, luînd în considerare că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, nu are

antecedente penale, că a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, că

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, dar că inculpatul prin acțiunile sale a

atentat la una din valorile primordial apărate de legea penală - integritatea fizică a

persoanei, punând în pericol viața unei persoane și a concluzionat că în saemenea

circumstanțe pedeapsa aplicată de prima instanță nu este ecitabilă celor săvîrșite de

inculpat, adică ținînd cont de prevederile art. 61, 75 și 90 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

4

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Totodată, argumentul reclamantului că instanța de apel s-a contrazis, deoarece

a indicat că nu au fost prezentate suficiente probe în susținerea cuantumului

acțiunii civile dar a încasat prejudiciului moral în sumă de 30.000 lei, este

neîntemeiat. Or, din conținutul deciziei contestate rezultă în mod clar și concludent

că instanța de apel, a concluzionat în descriptiv că lipsesc probe suficiente în

susținerea cuantumului despăgubirilor materiale, că la stabilirea mărimii

compensației pentru prejudiciu moral se ia în considerare caracterul și gravitatea

suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate, care a avut intervenții medicale,

îngrijiri spitalicești, incomodități în deplasări și, în consecutivitatea legală, bazată pe

prevederile art. 219, 225 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, a

dispus în dispozitiv încasarea în beneficiul părții vătămate doar a prejudiciul moral în

sumă de 30.000 lei, iar acțiunea civilă privind paguba materială a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă

instanța civilă (pct. 4 din decizie).

Mai mult, potrivit argumentelor invocate recursul este întemeiat pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei și

în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei și în latura civilă în alt sens decît cel pe care

îl propune inculpatul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei

legal.

Pe lîngă aceasta potrivit conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Se atestă, însă că recurentul nu a atacat în genere cu apel sentința, și astfel,

argumnetul specificat în recursul ordinar că instanța de fond incorect a indicat în fapt

numărul de înmatriculare a automobilului pe care îl conducea - CNH 752 în loc de

CIM 696, iar instanța de apel nu a reacționat asupra acestei circumstanțe, la fel nu are

suport legal (pct. 2 - 5 din decizie).

Cu referire la argumentul recurentului că în dispozitivul deciziei contestate este

indicat numele părții vătămate - Iavanov, în loc de Ivanov, se reține că în descriptivul

deciziei este indicat în toate cazurile numele părții vătămate ca Ivanov.

5

Prin urmare, în sensul vizat instanța de apel a comis o eroare materială care

urmează a fi corectată în temeiul prevederilor art. 249 Cod de procedură penală, dar

care nu este de natura unei eroari grave de fapt, care ar fi afectat temeinicia soluției

adoptate de instanță.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că motivarea

soluției nu contrazice dispozitivul hotărîrii, că instanța nu a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Chiriac Alexandru

Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

decembrie 2013, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, semnată la 11 aprilie 2014, pronunțată la 30 aprilie

2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-661/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2013, declarat de

inculpatul

Chiriac Alexandru Mihail, născut la

26 septembrie 1984, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Voluntarilor 12, ap. 66, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Chiriac Alexandru

Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

decembrie 2013, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 30 aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7