1ra-1771/2014 — art. 217, 264 CP

1ra-1771/2014 — art. 217, 264 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1771/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat

și avocatul acestuia, Scutelnic Constantin, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 17 aprilie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 iunie 2014, în cauza penală în privința lui:

Bolocan Emil Ion, născut la

21.09.1973, originar și domiciliat în s.

Țiganca, r-nul Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 11.03.2013-17.04.2014;

instanța de apel: 26.05.2014-12.06.2014;

instanța de recurs: 06.11.2014-17.12.2014;

C O N S T A T Ă :

Bolocan Emil a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 10 000

(zece mii) lei;

- în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 450 (patru sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce

constituie 9 000 (nouă mii) lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de

amendă în mărime de 650 (șase sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce

constituie 13 000 (treisprezece) mii lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

la 01 noiembrie 2012, aproximativ la ora 18.30, în timp ce se afla în automobilul de

1

model " Renault Clio ", cu n/î SV AL 372, pe str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău,

fiind suspectat de fapte ilegale în baza informației operative deținute, a fost stopat de

către colaboratorii DGSO a MAI care se aflau în serviciul de combatere a

criminalității pe teritoriul mun. Chișinău.

În cadrul efectuării cercetării automobilului de model „Renault Clio", cu n/î

SVAL 372, la Bolocan Emil au fost depistate și ridicate două pachețele din hîrtie cu

masă vegetală de culoare verde-închisă a cîte 3,12 gr. și 7,18 gr., în total 10,30 gr. S-a

stabilit că substanța indicată reprezintă marijuana - substanță narcotică, produsă

artizanal din plante de canabis, cu masa totală (în formă uscată) de 10,30 grame.

Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe, depistate în traficul ilegal, precum și cantitățile acestora aprobată prin

Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23.01.2006, aceste 10,30 gr., care fac

parte din categoria substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este

interzisă, constituie proporții mari.

Tot el, la 01.11.2012, aproximativ la ora 18.15, aflîndu-se la volanul

automobilului de model „Renault Clio" cu n/î SVAL 372, deplasîndu-se pe str. Calea

Basarabiei, mun. Chișinău, conform procesului-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului aflării în stare de ebrietate nr. 8884 din 01.12.2012 a DNR al

MS, fiind în stare de ebrietate provocată de stupefiante (cantitate de stupefiante

depistate sub formă de amfetamina în cantitate de 280 ng/ml și canabinoidă în

cantitate de 191 ng/ml), prin ce a încălcat prevederile art. 14 lit. a) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care prevede că „...conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe

contraindicate conducerii, ce se afla sub influența preparatelor medicamentoase, care

conduc la reducerea reacției...", ajungînd la intersecția str. Calea Basarabiei și str.

Tăbăcăriei Veche, a fost stopat de către colaboratorii de poliție.

Constantin Scutelnic în numele inculpatului prin care a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că sentința de condamnare este

una ilegală și neîntemeiată, deoarece la pronunțarea acesteia nu au fost stabilite corect

toate circumstanțele de fapt și de drept și nu au fost constatate toate împrejurările în

baza probelor acumulate. Mai mult ca atît, totalitatea probelor prezente la materialele

dosarului în cauză nu sunt suficiente pentru stabilirea și demonstrarea vinovăției lui

Bolocan Emil, iar acțiunile acestuia luate per ansamblu nu întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) și art. 2641 alin. (1) Cod

penal.

2014, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de

fond.

2

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a relatat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și corect a

încadrat juridic acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, după

semnele: conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate produsă de substanță narcotice, psihotrope sau de alte substanțe cu

efecte similare precum și conform art. 217 alin.(2) Cod penal, circulația ilegală a

substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, manifestată prin păstrarea în

proporții mari a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare.

Deși nu și-a recunoscut vina, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

incriminate a fost dovedită prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești

și verificate în cadrul instanței de apel și anume: parțial declarațiile inculpatului, a

martorilor Patrașcu Radu, Onoca Vasile, Dascăl Dumitru, Melnic Ivan și Conțevici

Oleg, a specialistului Trofaila Eugeniu, precum și prin materialele cauzei.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, obiectiv a

constatat vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și a numit o

pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă și personalitatea inculpatului.

În opinia Colegiului penal, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului

a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal alin. (1), conform cărora „Pedeapsa

penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor" și alin.

(2) „Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate".

Instanța de fond i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate de sancțiunea art. art. 217 alin.(2) și 2641 alin.(l) Cod penal, cu respectarea

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate

circumstanțele concrete, cele atenuante, caracterul și gravitatea infracțiunii comise,

motivul și scopul infracțiunii comise, personalitatea vinovatului, consecințele

survenite, de asemenea a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și din partea altor persoane precum și de faptul că executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

avocatul acestuia, Scutelnic Constantin, solicitînd casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

3

În motivarea recursului recurenții au invocat că, la materialele dosarului sunt

anexate acte procedurale întocmite de către procuror și anume: procesul-verbal de

audiere a învinuitului din 27.02.2013; acord de recunoaștere a vinovăției din

28.02.2013; declarația avocatului Cortac Nicolae; proces-verbal de informare despre

terminarea urmăririi penale și procesul-verbal de prezentare a materialelor de

urmărire penală, acte, care în opinia avocatului, au fost falsificate, deoarece

semnăturile de pe acestea nu aparțin avocatului din oficiu Cortac Nicolae, iar asupra

demersurilor prin care s-a solicitat dispunerea efectuării expertizei grafologice în

scopul depistării dacă semnăturile aparțin avocatului, precum și audierea acestuia în

cadrul ședinței de judecată, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus.

Astfel, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar sentința de

condamnare, care a fost menținută de către instanța de apel, are la bază acte de

procedură false.

Mai mult ca atît, totalitatea probelor prezente la materialele dosarului nu sunt

suficiente pentru stabilirea și demonstrarea vinovăției inculpatului.

5.1. Asupra recursului ordinar a depus referință procurorul, care a solicitat

respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate și

au fost obiect de judecare în instanța de apel.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs remarcă că recurenții nu invocă careva temei prevăzut în

art. 427 Cod de procedură, însă din conținutul recursului rezultă că se referă la pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiurile la care se referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or instanța de apel a verificat legalitatea și

4

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță conform

materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se

respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe

prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută

de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel

a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd detaliat

respingerea probelor ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpatului

în prezenta cauză.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare,

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în

cauză.

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor nu au

nici un suport legal, deoarece, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri; toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate

se interpretează în favoarea inculpatului.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța

de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează

cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare,

mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Referitor la argumentul recurenților invocat în recurs, precum că instanțele

ierarhic inferioare nu s-au expus asupra faptului că un șir de acte procedurale

întocmite de către procuror sunt falsificate, deoarece semnăturile de pe acestea nu

aparțin avocatului din oficiu Cortac Nicolae și asupra demersurilor prin care s-a

solicitat dispunerea efectuării expertizei grafologice în scopul depistării dacă

semnăturile aparțin acestuia, precum și audierea lui în cadrul ședinței de judecată,

Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiat și îl respinge, deoarece, conform

procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de fond, această solicitare nu a

fost invocată de către inculpat sau avocatul acestuia pe parcursul cercetării

judecătorești, fiind invocate abia la faza susținerilor verbale, iar în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel, acest demers a fost respins (conform procesului-verbal

din 12.06.2014, f. d. 215-218) și careva obiecții din partea părților în proces nu au

fost formulate asupra procesului-verbal. De aici reiese că, instanța de apel s-a expus

asupra demersului înaintat de avocat.

Totodată, instanța de recurs menționează că, prevederile art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală, garantează inculpatului dreptul de a invoca nulitatea relativă a

5

actelor procedurale, dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Această particularitate impune părțile să invoce excepția nulității relative în

mod operativ, într-o anumită perioadă. Neinvocarea nulității relative în termenul

prevăzut de lege atrage tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu

mai poate fi cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un

alt mijloc procesual.

Astfel, în cazul dat, de către inculpat sau avocatul acestuia, careva acte

procedurale nu au fost contestate la faza de urmărire penală, mai mult ca atît,

conform procesului-verbal din 30 septembrie 2015, de prezentare a materialelor de

urmărire penală, careva obiecții nu au fost invocate de către părți.

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

În acest context, Colegiul penal conchide că, motivul recursului invocat de

recurenți este unul declarativ, nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs și din

aceste considerente recursul este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul acestuia,

Scutelnic Constantin, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17

aprilie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie

2014, în cauza penală în privința inculpatului Bolocan Emil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 14 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6