1ra-1417/2014 — art. 264 CP

Dosarul nr. 1ra-1417/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Radu Cijicenco în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza penală în privința lui:

Boldeș Ludmila Dumitru, născută la 20

mai 1978, originar din or. Brest, domiciliată în

mun. Chișinău, str. Sihastrului 55,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 15.02.2013– 25.11.2013;

- instanța de apel: 27.01.2014- 10.02.2013;

- instanța de recurs: 29.07.2014- 08.10.2014;

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în procedura specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Boldeș Ludmila a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul inculpatei în

beneficiul părții vătămate Iliașenco Olga prejudiciului moral în sumă de 15 000

(cincisprezece mii) lei.

la 16 noiembrie 2012, aproximativ la ora 17.50, cu permis de conducere, deplasîndu-se

la volanul automobilului de model „Suzuki Vitara", cu n/î HN AJ 588, pe șoseaua

Hîncești din direcția str. Docuceaev spre str. Academiei, mun. Chișinău nu a manifestat

prudența sporită la trafic, ignorînd grav prevederile art. 11 lit. f) din Regulamentul

Circulației Rutiere care prevede, că „conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat, să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu

circulația nedirijată; înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

1

direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic și

cerințele art. 22, alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța

traficului rutier, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța

unor alți participanți la trafic”, și în rezultat a tamponat pietonul Iliașenco Olga, care

traversa carosabilul regulamentar pe marcajul trecerii pentru pietoni, de la stînga spre

dreapta relativ direcției de deplasare a automobilului nominalizat.

Conform raportului expertiză medico-legală nr. 3373/D din 18 decembrie 2012,

în rezultatul tamponării relatate, pietonului Iliașenco Olga i-a fost cauzată vătămare

corporală gravă, manifestată prin traumatism craniu-cerebral închis, manifesta prin

comoție cerebrală; fractură închisă cominutivă a extremității distale a femurului stâng și

plagă tăiată a antebrațului drept, 1/3 proximală.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4

(patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța de judecată la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii și urmările provocate în urma

accidentului rutier părții vătămate Ilașcenco Olga.

Astfel, la stabilirea pedepsei de către instanța de judecată a unei pedepse blînde

sub formă de pedeapsă condiționată pe un termen de unu ani și liberarea de pedeapsa

complimentară nu este echitabilă, deoarece poate produce o recidivă din partea

Ludmilei Boldeș, inculpata neconștientizînd faptul că, prin acțiunile sale a adus urmări

grave părții vătămate în urma accidentului rutier, iar numărul îngrijorător de mare al

accidentelor (cu sau fără victime) reflectă o problemă majoră legată de reprezentările,

percepția și poziționarea conducătorilor auto față de risc.

2014, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința instanței de fond și pronunțată

o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Boldeș Ludmila a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 1 (unu) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 (doi) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța

de fond întemeiat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, iar

argumentele apelantului în această parte nu pot fi preluate. Pedeapsă de 3 ani închisoare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an

aplicată inculpatei răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod

2

penal, reieșind din faptul că ea a comis o infracțiune din imprudență, ce se atribuie la

categoria celor grave; nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se

caracterizează pozitiv, are la întreținere și educație doi copii minori, unul fiind grav

bolnav; a recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii și a solicitat examinarea cauzei în termeni restrînși, a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune precum și nu au fost stabilite circumstanțe ce ar

agrava răspunderea.

Referitor la motivele apelantului ce țin de neaplicarea pedepsei complimentare

obligatorii, Colegiul penal a statuat că ele sunt fondate. Inculpata a comis infracțiunea

pe trecerea de pietoni încălcînd grav prevederile Regulamentului Circulației Rutiere,

prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic. Accidentul

rutier a avut drept consecință cauzarea de vătămări corporale grave.

Astfel că, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatei, precum și

prevenirea săvîrșirii de infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane în

condițiile în care a fost comisă infracțiunea, consecințele survenite și frecvența sporită a

săvîrșirii de infracțiuni similare ce majorează gradul prejudiciabil al acestora și

rezonanța lor socială, va fi atinsă doar prin aplicarea pedepsei complimentare obligatorii

- privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 (doi) ani.

Faptul că inculpata are un copil grav bolnav nu permite instanței de a nu aplica

pedeapsa complimentară obligatorie, or deplasarea la instituțiile medicale poate fi făcută

cu ajutorul și prin intermediul terțelor persoane.

inculpatei a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și

16) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei complimentare, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel a omis

prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal și nu a ținut cont la aplicarea pedepsei

complimentare de faptul, că în cazul dat există circumstanțe excepționale și anume că

inculpata are la întreținere un copil minor bolnav de leucemie și care are nevoie de

tratament permanent, în acest sens Boldeș Ludmila se deplasează la instituțiile medicale

cu transportul propriu și pentru asta are nevoie de permisul de conducere.

Prin urmare, circumstanța excepțională de a nu aplica pedeapsa complimentară

este în interesul copiilor minori, așa după cum a constatat prima instanță.

solicită respingerea, deoarece pedeapsa a fost aplicată conform prevederilor art. 61, 75

Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

3

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recursul este o cale de atac ordinară ce poate fi declarată doar pentru a repara

erorile de drept, fiind determinate limitativ. Aceasta înseamnă că alte temeiuri decît cele

prevăzute expres în art. 427 Cod de procedură penală, nu pot exista.

Erorile de drept pot fi: erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Din conținutul recursului declarat rezultă că recurentul invocă ca temei de drept

pct. 6), 10) și 16) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt referindu-

se doar la dezacordul său cu aprecierea circumstanțelor atenuante care nu au fost luate

în considerație la aplicarea pedepsei complimentare.

7.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În acest context, instanța de recurs precizează că, avocatul invocînd pct. 6) din

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu indică care anume eroare de la acest

punct a fost comisă de instanța de apel.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs, deoarece instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar

conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală,

astfel, argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece soluția

criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe anexate la materialele cauzei și

de prezența circumstanțelor atenuante cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se

aprecierea cuvenită.

7.2. Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În speță, instanța de recurs menționează că, instanțele de fond au aplicat pedeapsa

în privința inculpatei cu respectarea strictă a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care prevede că inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

4

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Potrivit legislației în vigoare, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost

constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei recurate.

Astfel, instanța de recurs respinge argumentul recurentului precum că la aplicarea

pedepsei complimentare nu s-a ținut cont de prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal,

deoarece instanța de apel corect ți-a motivat soluția și anume prin faptul că inculpata a

comis infracțiunea pe trecerea de pietoni încălcînd grav prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la

trafic, iar accidentul rutier a avut drept consecință cauzarea de vătămări corporale grave,

astfel că, corectarea lui Boldeș Ludmila și prevenirea săvîrșirii de infracțiuni din partea

altor persoane, consecințele survenite și frecvența sporită a săvîrșirii de infracțiuni

similare ce majorează gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială, va fi

atinsă doar prin aplicarea pedepsei complimentare obligatorii - privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 (doi) ani. Faptul că inculpata are un

copil grav bolnav nu permite instanței de a nu aplica pedeapsa complimentară

obligatorie, or, deplasarea la instituțiile medicale poate fi făcută cu ajutorul și prin

intermediul terțelor persoane.

7.3. Conform pct. 16) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care norma de drept aplicată în hotărîrea

atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție.

Acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent, mai mult ca atît, în motivarea recursului avocatul nu face o careva motivare ce

ar ține de eroarea invocată.

Astfel, Colegiul penal conchide că recursul declarat este unul declarativ, motivele

invocate nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală. Totodată, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel,

iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept, care au adus la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recursul ordinar

declarat de recurent, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente

recursul este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Radu Cijicenco în

numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

februarie 2014, în cauza penală în privința lui Boldeș Ludmila, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 05 noiembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

6