1ra-1591/2014 — art. 264 alin. 3 lit. b, 90 Cod penal

1ra-1591/2014 — art. 264 alin. 3 lit. b, 90 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1591/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

judecînd în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iulie

2014, declarate de procuror, de avocatul Aliona Rusnac în numele succesorului

părții vătămate, Diana Muntean, în privința inculpatului

Osoian Cristian Vladimir, născut la

22 decembrie 1992, originar și locuitor al or. Fălești,

str. Ștefan cel Mare 4D, ap. 3, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 30 ianuarie – 24 martie 2014,

în instanța de apel: 24 aprilie – 02 iulie 2014,

în instanța de recurs: 28 august – 16 decembrie 2014.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Osoian Cristian a

fost condamnat art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un

termen de probă de 2 ani.

1

Acțiunea civilă înaintată de Diana Muntean, privind încasarea prejudiciului

moral de 500.000 lei și material de 172.517 lei, a fost admisă în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

ora 14.20, inculpatul Osoian C., aflîndu-se la volanul automobilului de model Seat

Inca, nr. de înmatriculare FLAN 407, și avîndu-l în calitate de pasager pe minorul

Alin Muntean pe bancheta din față, deplasîndu-se pe str. Ștefan cel Mare, mun.

Bălți cu viteză mărită, în apropierea imobilului nr. 125, nefiind atent la partea

carosabilă, neținînd cont de condițiile climaterice, de faptul că carosabilul era

umed, încălcînd grosolan cerințele art. 45 alin. 1 RCR RM, conform căruia

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

situația rutieră; art. 45 alin. 2 RCR RM conform căruia, în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; art. 47

alin. 1 RCR RM, conform căruia limitele maxime de viteză a vehiculelor pe

drumurile publice sunt în localități - 50 km/h; a pierdut controlul volanului ieșind

pe contrasens și ulterior pe acostamentul din stînga, unde s-a ciocnit în partea din

spate a autovehiculului de model Iveco Eurocargo 75E15, nr. de înmatriculare

AG10WHJ. În urma accidentului rutier produs, pasagerului automobilului de

model Seat Inca, minorului Muntean Alin i-au fost cauzate vătămări corporale

grave, soldate cu decesul lui pe loc.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și săvîrșirea faptei indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, fără a cerceta noi probe.

Inculpatul a relatat că nu ține minte împrejurările comiterii infracțiunii,

deoarece a primit personal o traumă cerebrală.

Succesorul părții vătămate, D. Muntean, a declarat că în urma acțiunilor

inculpatului i-a fost cauzat un prejudiciu material și moral. Familia inculpatului i-a

oferit 12.000 lei și vin pentru înmormîntarea fiului.

Instanța a statuat că totalitatea probelor analizate dovedesc pe deplin

vinovăția inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că infracțiunea comisă este una

gravă, că inculpatul nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, a

recunoscut vina, s-a căit sincer, a comis pentru prima dată o infracțiune, prin care

au fost provocate urmări grave, și a concluzionat de a aplica față de el prevederile

art. 364/1 Cod de procedură penală și art. 90 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

2

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de D. Muntean.

Apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont de gravitatea crimei comise de

inculpat, de urmările grave survenite în urma accidentului - decesul lui A.

Muntean, și a aplicat inculpatului o pedeapsă vădit neproporțională celor comise de

și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

Pedeapsa aplicată inculpatului nu-și va atinge scopul, iar suspendarea

condiționată a executării acesteia este neîntemeiată.

Corectarea inculpatului poate fi atinsă doar în cazul aplicării față de el a

pedepsei sub formă de închisoare, cu executare.

3.1 A declarat apel și avocatul Aliona Rusnac, în numele succesorului părții

vătămate, D. Muntean, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai

aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

Apelantul a indicat că instanța nu a ținut seama în deplină măsură de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise, de circumstanțele

săvîrșirii acesteia, fiindu-i stabilită inculpatului o pedeapsă prea blîndă. Totalitatea

circumstanțelor atenuante stabilite față de inculpat nu pot fi considerate ca

excepționale.

Inculpatul nu s-a apropiat de părinții victimei ca să-și ceară iertare. În acest

accident rutier a fost curmată viața unicului copil, care a fost sensul vieții

părinților.

Instanța nu a motivat de ce e necesar să fie lăsată spre soluționare în ordine

civilă acțiunea înaintată. La cerere au fost anexate un șir de certificate prin care se

confirmă toate cheltuielile suportate în legătură cu înmormîntarea fiului, dar aceste

nu au fost apreciate de instanță.

ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a aplicat inculpatului o

pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității

inculpatului, care nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv la locul de

trai, faptului conlucrării cu organul de urmărire penală pentru stabilirea adevărului

pe cauză.

În ședința instanței de apel a fost prezentată copia bonului de plată, conform

cărui inculpatul a achitat succesorului părții vătămate 10.000 lei.

Deci, inculpatului i-a fost numită pedeapsa în limitele prevăzute de

sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ținîndu-se cont și de prevederile art.

364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

Impedimente legale pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu sunt.

Pedeapsa întru totu corespunde rigorilor legale și temei pentru aplicarea unei

pedepse mai grave nu sunt.

Soluția dată este dictată și de faptul că, conform raportului de expertiză

medico-legală din 13.04.2013, în urma accidentului inculpatului i-au fost cauzate

vătămări corporale grave, iar conform certificatului eliberat de centrul medicilor de

familie Fălești, inculpatul este invalid de gradul II. La fel, conform raportului de

3

expertiză psihiatrico-legală staționară nr. 125sn-2013, experții suspectă la inculpat

tulburare organică de personalitate, tulburare psihoorganică și simulare.

Mai mult, conform procesului-verbal cu privire la contravenție din

26.02.2013, G. P. a fost sancționat pentru parcarea neregulamentară a camionul de

model Iveco Eurocargo 75E15, cu care a avut loc impactul automobilului condus

de inculpat.

Termenul suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea v-a disciplina

inculpatul în comportamentul său, v-a contribui la atingerea scopului pedepsei

penale.

La cererea de chemare în judecată, depusă de succesorul părții vătămate,

sunt anexate un șir de certificate de la SRL „Selgrina”, care nu sunt confirmate prin

bonuri de casă. De asemenea este prezentată o copie cu calcule, care nu poate fi

considerată ca înscris autentic, deoarece nu este indicat autorul acestor înscrisuri,

acestea nefiind contrasemnate.

În situația creată este dificil de a stabili cuantumul despăgubirilor materiale

cuvenite succesorului părții vătămate la momentul examinării cauzei.

La fel, urmează a fi soluționat într-un proces civil aparte și cuantumul

despăgubirilor morale ce urmează a fi încasate în beneficiul succesorului părții

vătămate.

adoptate și dispunerea condamnării inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis.

Recurentul a invocat că într-adevăr pe cauză există circumstanțele la care a

făcut referire instanța de apel, că inculpatul este caracterizat pozitiv, nu are

antecedente penale, s-a căit sincer. Însă, aceste circumstanțe sunt insuficiente

pentru stabilirea pedepsei în coraport cu împrejurările cauzei.

Or, circumstanțele invocate și reținute de instanțe nu îndreptățesc fapta

comisă de inculpat și nu pot genera aplicarea unei pedepse neechitabile, luînd în

considerație că în urma infracțiunii a decedat un minor, iar inculpatul niciodată nu

s-a apropiat de părinții îndurerați ca să ceară iertare. În rezultatul accidentului

rutier produs din vina inculpatului, a fost curmată viața unui copil, care a fost

sensul vieții părinților, fiind unicul lor copil.

În asemenea împrejurări, suspendarea condiționată a executării închisorii

aplicate inculpatului, indica la ineficiența legii penale în raport cu restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea ultimului, cît și a altor persoane, ceea ce conduce, în

final, la neatingerea scopului pedepsei penale.

Atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată, inculpatul a

avut un comportament desprețuitor față de victimă, așa cum nu și-a cerut scuze

pentru cele comise.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1 A declarat recurs ordinar și avocatul Aliona Rusnac, în numele

succesorului părții vătămate, D. Muntean, solicitînd casarea hotărîrilor menționate

4

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

Recurentul a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța nu a

ținut seama în deplină măsură de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, de circumstanțele săvîrșirii acesteia. Totalitatea

circumstanțelor atenuante stabilite față de inculpat nu sunt în deajuns pentru a-i

aplica o pedeapsă blîndă. Mai mult, ansamblul acestora nu pot fi considerate și ca

excepție de la normele sociale.

Pînă la moment, inculpatul nici o dată nu s-a apropiat de părinții îndurerați

ca să-și ceară iertare. În acest accident rutier a fost curmată viața unui copil care a

fost sensul vieții părinților, fiind unicul lor copil.

În hotărîrile adoptate instanțele nici nu au indicat că a fost înaintată o acțiune

civilă în cadrul dosarului penal, nu au motivat în genere de ce e necesar să fie

lăsată spre soluționare în ordine civilă acțiunea înaintată. La cerere au fost anexate

un șir de certificate prin care se confirmă toate cheltuielile suportate în legătură cu

înmormîntarea fiului, dar acestea nu au fost apreciate de instanțe.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rînd, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform 90 alin.

(1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în virtutea circumstanțelor cauzei și

persoanei celui vinovat, indicînd numai decît în hotărîre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei. În acest caz, instanța de judecată

dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Conform art. 219 alin. (1)

și (4) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată

la cererea persoanelor fizice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale și morale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în

legătură cu săvîrșirea acesteia. La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale

ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

5

victimei, pierderea speranței în viață, suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc. În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art.

1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate. Potrivit art. 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură

penală, o dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale cînd, pentru a stabili

exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei,

instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. În corespundere

cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit

art. 394 alin. (1) pct. 2), alin. (2) pct. 3) și alin. (5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe. La fel trebuie să conțină motivele pe care este întemeiată

hotărîrea instanței cu privire la acțiunea civilă. Instanța de judecată este obligată,

de asemenea, să motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond.

Or, indicînd în dispozitivul sentinței că: „în temeiul art. 90 Cod penal, a

suspenda executarea pedepsei pe un termen de probă de doi ani. Acțiunea civilă

înaintată de Diana Muntean, privind încasarea de la Osoian Cristian a

prejudiciului material în mărime de 172.517 lei și prejudiciului moral în mărime

de 500.000 lei a admite în principiu, însă a o lăsa spre examinare în procedură

civilă aparte”, în partea descriptivă a sentinței, instanța de fond:

a) nu a motivat în genere, în baza prevederilor de drept menționate,

oportunitatea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, suspendînd

neîntemeiat și necondiționat executarea atît a pedepsei principale cît și a celei

complimentare - soluție inexistentă în prescripțiile art. 90 Cod penal, fără a dispune

în dispozitivul sentinței prevederea obligatorie că - executarea pedepsei se

suspendă condiționat, dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu

va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat;

b) nu a apreciat separat fiecare probă, administrate în latura civilă, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a ținut cont că la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, anume instanța care

judecă cauza penală ia în considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea

6

speranței în viață, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.,

urmînd a fi soluționată cerința despăgubirilor morale în fond, lipsînd o posibilitate

legală de a admite acțiunea civilă în această parte doar în principiu - pentru a stabili

exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile de către altă instanță, cea civilă, și

nu a motivat absolut în niciun fel soluția de admitere în principiu a acțiunii civile în

întregime (f.d. 188, pct. 1 și 2 din decizie).

În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) , 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Verifică declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal. Se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu

au fost consemnate în procesul-verbal. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal, ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea

instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.435 CPP, întrucît o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, menținînd o sentință nemotivată și neîntemeiată în aspectul menționat

supra, potrivit descriptivului deciziei contestate:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, le-a repetat întocmai și nu a desființat sentința în latura civilă

și în partea suspendării necondiționate a pedepsei integrale aplicate inculpatului, cu

rejudecarea cauzei în aspectul vizat;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile declarate, inclusiv

cele reproduse în pct. 3 și 3.1 din prezenta decizie;

c) se observă că instanța de apel, în descriptivul deciziei adoptate, în raport

cu sentința primei instanțe, a invocat circumstanțe atenuante suplimentare.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont și estimat, la modul adecvat, că în

consecința faptei comise de inculpat a decedat un minor, fiind unicul copil în

familie, că inculpatul nu a reacționat în mod echitabil față de acțiunea civilă

7

înaintată de succesorul părții vătămate, că conform art.76 raportat la art.78 alin. (1)

Cod penal, prezența circumstanțelor atenuante oferă doar dreptul de a individualiza

pedeapsa principală. Circumstanțele atenuante, odată constate în cauză și puse la

baza stabilirii pedepsei principale, nu mai pot fi invocate și ca motivare de aplicare

a prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea executării condiționate a pedepsei

aplicate, aplicînd neîntemeiat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal în

raport cu situația de fapt existentă la data condamnării lui, inadecvat și

disproporțional în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și a

scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor persoane,

deoarece au adoptat hotărîri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază

soluția;

d) nu a verificat probele administrate în latura civilă prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și nu le-a apreciat separat și

în coroborare din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, nu a ținut cont că la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, anume instanța care judecă cauza penală ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea speranței în viață, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc., urmînd a fi soluționată cerința

despăgubirilor morale în fond, lipsînd o posibilitate legală de a admite acțiunea

civilă în această parte doar în principiu - pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile de către altă instanță, cea civilă (f.d. 221, 233, pct. 3 - 5.1 din

decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza în latura civilă și în partea suspendării executării pedepsei stabilite

inculpatului în condițiile legii, aplicînd neîntemeiat față de inculpat prevederile art.

90 Cod penal în raport cu situația de fapt existentă la data condamnării lui,

inadecvat și disproporțional în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite

și a scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor persoane,

deoarece au adoptat hotărîri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază

soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

8

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procuror, de avocatul Aliona

Rusnac în numele succesorului părții vătămate, Diana Muntean, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 iulie 2014, în privința

inculpatului Osoian Cristian Vladimir și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 13 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9