1ra-431/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-431/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-431/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte NICOLAEV Ghenadie

judecători PITIC Mariana

DRUȚĂ Ion

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Stratan Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2016 în cauza penală privindu-l pe

OSOIAN Cristian Vladimir, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

30.01.2014 – 24.03.2014;

Instanța de apel:

1) 24.04.2014 – 02.07.2014;

2) 19.01.2015 – 25.11.2015;

3) 13.07.2016 – 19.10.2016;

Instanța de recurs:

1) 28.08.2014 – 16.12.2014;

2) 04.03.2016 – 21.06.2016;

3) 19.01.2017 – 16.02.2017.

C O N S T A T Ă:

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Osoian C. a fost condamnat

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Muntean D., privind

încasarea prejudiciului moral în cuantum de 500000 lei și a celui material în sumă de

172517 lei, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

decembrie 2012, aproximativ la ora 14.20, Osoian C., aflîndu-se la volanul automobilului

de model Seat Inca, n/î FL AN 407 și avîndu-l în calitate de pasager pe minorul XXX pe

1

bancheta din față, deplasîndu-se pe str. Ștefan cel Mare, mun. Bălți cu viteză mărită, în

apropierea imobilului nr. 125, nefiind atent la partea carosabilă, neținînd cont de

condițiile climaterice, de faptul că carosabilul era umed, încălcînd grosolan cerințele art.

45 alin. (1) RCR, conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori:

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; situația rutieră; art. 45 alin. (2) RCR, conform căruia, în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; art. 47 alin.

(1) RCR, conform căruia limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice

sunt în localități - 50 km/h; a pierdut controlul volanului ieșind pe contrasens și ulterior

pe acostamentul din stînga, unde s-a ciocnit în partea din spate a autovehiculului de

model Iveco Eurocargo 75E15, n/î AG10WHJ. În urma accidentului rutier produs,

pasagerului minor XXX i-au fost cauzate vătămări corporale grave, soldate cu decesul lui

pe loc.

În ședința de judecată, prin înscris autentic inculpatul a recunoscut vina și săvîrșirea

faptei indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, fără a cerceta noi probe.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane.

termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu

apeluri de către procuror și avocatul Rusnac A. în numele succesorului legal al părții

vătămate, Muntean D.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Osoian C. să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani

și cu admiterea acțiunii civile înaintate de Muntean D., invocînd în argumentare că

raportat la gravitatea infracțiunii comise de Osoian C. și avînd în vedere urmările grave

survenite în urma accidentului rutier - decesul pasagerului XXX, pedeapsa aplicată

inculpatului nu-și va atinge scopul, instanța neîntemeiat a dispus suspendarea

condiționată a executării acesteia.

3.2. Avocatul Rusnac A. acționînd în numele succesorului legal al părții vătămate,

Muntean D., prin care a solicitat casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei și în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

mai aspră sub formă de închisoare și să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată,

2

invocînd în argumentare că:

- prima instanță nu a luat în considerație motivele invocate de apărare, nu a apreciat

just probele, care confirmă că inculpatul merită o pedeapsă mai aspră decît cea stabilită

de instanța de fond;

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut seama în deplină măsură de caracterul și gradul

de pericolului social al infracțiunii comise, de circumstanțele săvîrșirii acesteia, fiindu-i

stabilită inculpatului o pedeapsă prea blîndă;

- prima instanță ilegal a lăsat spre soluționare în ordine civilă acțiunea civilă

înaintată, deoarece examinarea acesteia în ordine civilă va dura un timp mai îndelungat și

vor suporta încă un șir de cheltuieli suplimentare. Instanța în sentință nici nu a indicat că

a fost înaintată acțiune civilă în cadrul dosarului penal, nu a motivat nici printr-o frază de

ce e necesar să fie lăsată spre soluționare în ordine civilă.

respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

inculpatului o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social al

infracțiunii comise, personalității inculpatului, care nu are antecedente penale, este

caracterizat pozitiv la locul de trai, precum și faptului conlucrării cu organul de urmărire

penală în vederea stabilirii adevărului. La cererea de chemare în judecată depusă de

succesorul părții vătămate, sunt anexate un șir de certificate de la SRL „Selgrina”, care

nu sunt confirmate prin bonuri de casă. De asemenea, a fost prezentată o copie cu calcule,

care nu poate fi considerată ca înscris autentic, deoarece nu este indicat autorul acestor

înscrisuri, acestea nefiind contrasemnate. Instanța de apel a conchis că în aceste condiții

este dificil de a stabili cuantumul despăgubirilor materiale cuvenite succesorului părții

vătămate la momentul examinării cauzei. Din atare considerente, urmează a fi soluționată

acțiunea civilă într-un proces civil aparte, unde se va stabili cuantumul despăgubirilor

morale ce urmează a fi încasate în beneficiul succesorului părții vătămate.

avocatul Rusnac A., în numele succesorului părții vătămate, Muntean D.

6.1. Procuror, a invocat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală și a solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie considerat condamnat în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

6.2. Avocatul Rusnac A., a indicat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și a solicitat casarea hotărîrilor adoptate de instanțele ierarhic

inferioare și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

decembrie 2014, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

3

latura civilă și în partea suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului în condițiile

legii, aplicînd neîntemeiat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, în raport cu

situația de fapt existentă la data condamnării lui, inadecvat și disproporțional în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și a scopului pedepsei penale - restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea lui, cît și a altor persoane, adoptînd hotărîri care nu cuprind motive legale pe care

se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința Judecătoriei Bălți din 24 martie

2014, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Osoian C. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un

termen de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu încasarea de la Osoian C. în beneficiul

succesorului legal al părții vătămate, Muntean D., a prejudiciului material în mărime de

129617 lei și prejudiciul moral în mărime de 30000 lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

penală în privința lui Osoian C., prima instanță a verificat complet sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia justă

privind vinovăția inculpatului Osoian C. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel au fost verificate suplimentar

probele administrate la cauza penală, care confirmă vinovăția inculpatului.

Referitor la pedeapsă, care este una din laturile contestate atît de procuror, cît și de

avocatul succesorului legal al părții vătămate, instanța de apel a menționat, că instanța de

fond la stabilirea acesteia a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal.

Prima instanță a stabilit inculpatului Osoian C. o pedeapsă echitabilă faptei

infracționale comise, pedeapsa corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Instanța de apel a atestat, că pînă la începerea cercetării judecătorești, fiind asistat

de avocat, inculpatul Osoian C. a declarat personal, prin înscris autentic, că recunoaște

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

4

Instanța de apel a menționat că prima instanță a admis procedura simplificată de

judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform

art.364 1 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a motivat, conform

prevederilor legale, oportunitatea aplicării față de inculpat a dispozițiilor art. 90 Cod

penal, dispunînd greșit suspendarea atît a pedepsei principale, cît și a celei

complimentare.

Instanța de apel a găsit neîntemeiate argumentele apelanților în partea excluderii art.

90 Cod penal și a constatat că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei, menționînd că inculpatul și-a recunoscut

vina, a comis o infracțiune din imprudență, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

anterior nu a fost condamnat, că nu are observații din partea organelor administrative și

de drept, sincer se căiește de cele comise, manifestă dorința de a recupera prejudiciul

cauzat, că lipsesc circumstanțe agravante.

În același sens instanța de apel a reținut și faptul, că inculpatul Osoian C. la

momentul comiterii acțiunii avea o vîrstă tînără, personal a avut de suferit de pe urma

accidentului rutier și ca urmare s-a tratat un timp îndelungat, iar la data de 07.05.2015 a

fost încadrat în grad de dezabilitate accentuat, procentul păstrat al capacității de muncă

fiind de 40, fapt constatat prin certificatul de dezabilitate și capacitate de muncă a CN nr.

111058, eliberat de Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilități și Capacității de

Muncă, Consiliul Fălești, în baza raportului nr.649 din 07.05.2015.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în astfel de circumstanțe este neîntemeiată

solicitarea invocată în apelurile declarate referitor la stabilirea inculpatului a celei mai

aspre pedepse sub formă de închisoare cu executarea ei reală, cînd se prevăd și alte

categorii de pedeapsă, iar interdicții de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, nu s-au

constatat și că pedeapsa dată va asigura scopurile pedepsei, pedeapsa pe care instanța de

apel o consideră echitabilă faptei infracționale săvîrșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a

vinovatului. La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont și de prevederile art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală.

Cu referire la latura civilă, instanța de apel a conchis că există temei legal pentru

casarea sentinței atacate în latura civilă, cu încasarea de la inculpatul Osoian C. în

beneficiul succesorului legal al părții vătămate, Muntean D., a prejudiciului material în

sumă de 129617 lei și prejudiciului moral în sumă de 30000 lei. La fel, instanța de apel a

menționat că temeiul și volumul acțiunii civile în partea recuperării prejudiciului material

în sumă de 172517 lei, nu se dovedește deplin prin probele prezentate și administrate,

astfel mărimea pagubei materiale solicitate de succesorul victimei nu a fost dovedit nici

în cadrul ședinței instanței de apel, fiind prezentate materiale confirmatoare referitor la

prejudiciul material suportat în sumă de 151617 lei.

În aceste condiții, avînd în vedere, că inculpatul pînă la momentul judecării cauzei

în ordine de apel a recuperat prejudiciul în sumă de 22000 lei, fapt confirmat de avocatul

succesorului legal al părții vătămate în instanța de apel, instanța de apel a dispus de a fi

5

încasată din contul inculpatului Osoian C. în beneficiul succesorului părții vătămate,

Muntean D., suma de 129617 lei, în contul recuperării prejudiciului material suportat în

legătură cu înmormântarea fiului și efectuarea obiceiurilor rituale.

Totodată, instanța a conchis că prejudiciul moral solicitat în sumă de 500000 lei,

este exagerat de mari și ținînd cont de faptul că a dispus și încasarea prejudiciului

material prin infracțiune, a apreciat real prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei,

sumă care în viziunea instanței de apel este reală ca compensare a prejudiciului moral în

raport cu suferințele suportate de succesorul victimei în urma decesului copilului.

recursuri ordinare de către procuror și avocatul Rusnac A. în numele succesorului legal al

părții vătămate, Munteanu D.

11.1. Procurorul, indicînd temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a sentinței și a deciziei instanței

de apel din 25 noiembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Osoian C. să

fie considerat condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani și cu excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă;

- circumstanțele invocate de instanța de apel, deși persistă în cauză sunt insuficiente

pentru stabilirea pedepsei în raport cu împrejurările cauzei, fiindcă nu s-a ținut cont în

deplină măsură de consecința faptei comise de inculpat, a decedat un copil minor, care

era unicul copil în familie, că inculpatul nu a reacționat în mod echitabil la acțiunea civilă

înaintată de succesorul părții vătămate;

- atît în sentința primei instanțe, cît și în decizia instanței de apel este indicat că

impedimente legale pentru aplicarea art. 90 Cod penal, nu sunt, concluzii care sunt

incorecte, or stabilirea unei atare pedepse inculpatului ar indica la ineficiența legii penale

și ar duce la neatingerea scopului urmărit.

11.2. Avocatul Rusnac A. indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura

stabilirii pedepsei și în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă

de închisoare și să fie încasat din contul lui prejudiciul moral în mărime de 500000 lei,

invocînd că:

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale și s-a aplicat o pedeapsă prea blîndă inculpatului;

- în hotărîrile enunțate se invocă faptul că inculpatul s-a căit sincer în cele comise,

dar acesta de la momentul accidentului și în timpul procesului penal nu s-a apropiat de

părinții decedatului să își ceară iertare;

6

- instanța de apel a evaluat prejudiciul moral într-o sumă prea mică, or prin fapta

comisă, a fost cauzat părinților un prejudiciu moral enorm în urma decesului singurului

copil din familie;

- durerea și suferințele psihice le-au cauzat o traumă de ordin psihologic,

sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții și neputință, stare permanentă

de frică.

2016 s-a respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul și s-a admis

recursul ordinar declarat de către avocatul Rusnac A. în numele succesorului legal al

părții vătămate, Muntean D., cu casarea în partea încasării daunei morale a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015 și dispunerea rejudecării

cauzei în această parte de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

privind motivarea deciziei instanței de apel în partea menținerii suspendării condiționate

a executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Osoian C., conform art. 90 Cod penal,

precum și individualizarea pedepsei, sunt neîntemeiate și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a

conținutului sentinței și deciziei se constată că ambele instanțe ierarhic inferioare corect

și-au motivat soluția în această parte, iar la aplicarea pedepsei s-a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și de criteriile de individualizare a

pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, fiind luate corect în considerare,

gravitatea infracțiunii săvîrșite, care este gravă, că inculpatul nu are antecedente penale,

precum și prezența circumstanțelor atenuante căința sinceră și recunoașterea vinovăției.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocat în numele succesorului părții

vătămate, Muntean D. s-a menționat că, pentru a evita repetări inutile, în privința

criticilor recurentului în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, cu

aplicarea art. 90 Cod penal, s-a făcut trimitere la argumentele de rigoare oferite în pct. 12

a prezentei decizii, care sunt relevante și pentru dezacordul recurentului în această parte,

respingându-le ca vădit neîntemeiate.

Totodată, Colegiul penal lărgit a reținut că alegațiile recurentului cu privire la

motivarea deciziei instanței de apel în partea compensării prejudiciului moral se confirmă

în speța dată, fiind prezentă eroarea de drept ce se încadrează în temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, - „hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”.

Prin urmare, instanța a menționat că în partea stabilirii cuantumului prejudiciului

moral instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de circumstanțele speței, că în

rezultatul infracțiunii comise a survenit decesul unui copil, care era unicul copil în

familie, prin ce s-a provocat rudelor apropiate și în special a succesorului părții vătămate,

Muntean D., care era mama decedatului, suferințe psihice enorme, nefiind respectate

întocmai și prevederile art. 1423 Cod Civil, art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

care stipulează că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea

7

speranței în viață, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate, fără a lua în

seamă unificarea practicii judiciare privind satisfacția echitabilă, potrivit căreia, conform

jurisprudenței CtEDO, în cazul violării art. 2 a Convenției - dreptul la viață, de către

instanțele judecătorești pot fi acordate ca satisfacție morală sume în mărime de 6000 –

30000 Euro, echivalentul în lei moldovenești.

apelurile declarate au fost admise, cu casarea sentinței în latura civilă și cu pronunțarea

unei noi hotărîri în această parte, prin care s-a dispus admiterea parțială a acțiunii civile,

cu dispunerea încasării prejudiciului moral în sumă de 300000 lei din contul inculpatului

în beneficiul succesorului părții vătămate.

reieșind din prevederile legale incidente cauzei, în speța dată, răspunderea pentru daunele

morale o poartă inculpatul, iar acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral

înaintată de Muntean D. urmează a fi admisă, parțial.

Astfel, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate

succesorului părții vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului, prejudiciul cauzat

prin infracțiune și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea efectivă,

ținînd cont de aceste împrejurări și circumstanțele individuale ale cauzei, urmărind scopul

ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just

temei, instanța de apel a ajuns la concluzia că suma de 300.000 (trei sute mii) lei este o

despăgubire echitabilă pentru daunele morale cauzate succesorului părții vătămate.

declară recurs ordinar și solicită casarea deciziei instanței de apel din 19 octombrie 2016,

în partea încasării prejudiciului moral în cuantum de 300 000 lei, ca fiind neîntemeiat.

Recurentul menționează că la judecarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile normelor materiale, dar prin apreciere subiectivă a admis un cuantum

disproporționat de mare care va duce la o îmbogățire fără justă cauză a succesorului părții

vătămate Muntean D. Mai mult, instanța de judecată a considerat că prejudiciul moral

urmează a fi încasat doar de la inculpat însă nu a ținut cont de faptul că și șoferul

camionului, care era parcat neregulamentar poartă vina în comiterea accidentului vizat și

proporțional urma să fie încasat prejudiciul moral în dependență de vinovăția fiecărui.

Totodată instanța nu a ținut cont la încasarea prejudiciului moral de faptul că infracțiunea

imputată inculpatului este una din imprudență și respectiv ultimul nu a dorit consecințele

care au survenit.

Cel mai relevant este faptul că acțiune civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate nu este suficient de motivată în partea încasării cuantumului solicitat în partea

prejudiciului moral.

Mai mult, prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit ca rezultat al infracțiunii

se repară potrivit art. 1398 și 1410 Cod Civil iar, instanța de judecată nu și-a motivat

soluția prin prisma normelor date.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de

8

avocatul Stratan Ig. în numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind depus peste termen.

părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Din actele cauzei, se constată că avocatul Stratan Ig. declară la data de 21

decembrie 2016 recurs ordinar în numele inculpatului, prin care solicită adoptarea unei

hotărîri echitabile în privința lui Osoian C., în latura civilă.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Ca atare, termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală „în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.”

În același context, Colegiul penal mai evidențiază că, potrivit statuărilor din practica

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a notat că dacă termenul pentru

introducerea unei căi de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive

care nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrînge principiul

securității raporturilor juridice.

În speță, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 19 octombrie 2016,

avocatul Stratan Ig. și inculpatul Osoian C. au fost prezenți la ședința dată, care s-a

finalizat cu pronunțarea dispozitivului și anunțarea părților despre data pronunțării

deciziei motivate, stabilite pentru 16 noiembrie 2016. (f.d. 17-18, vol. III)

Însă, cunoscînd cu certitudine despre data pronunțării deciziei integrale, la ședința

din 16 noiembrie 2016 părțile nominalizate supra nu s-au prezentat pentru a lua act de

hotărîrea motivată.

Ulterior, potrivit scrisorii anexate la fila dosarului 27, vol. III, Curtea de Apel a

expediat în adresa părților copia deciziei motivate în privința lui Osoian C., pentru

informare.

În acest context, este important de a menționa că, la pronunțarea hotărîrii integrale

legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu s-au prezentat la

pronunțarea sentinței, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărîrii motivate la

data pronunțării, mai mult că hotărîrile se plasează pe portalul web al instanței de

judecată, astfel devenind publice pentru toți. Călăuzitoare în acest sens este și practica

9

judiciară, potrivit căreia s-a statuat că neprezentarea părților, care au fost legal citate la

ședința de judecată, dar care nu s-au prezentat, termenul de atac și pentru acestea oricum

se calculează din momentul pronunțării hotărîrii integrale.

Respectiv, urmează a se consemna că începutul termenului de atac cu recurs ordinar

a deciziei instanței de apel, pentru inculpat și avocatul acestuia Stratan Ig. a fost la data

de 17 noiembrie 2016 și a expirat la data de 19 decembrie 2016. Însă, potrivit ștampilei

de pe plic, avocatul Stratan Ig. a declarat recursul ordinar la Curtea Supremă de Justiție la

data de 21 decembrie 2016. (f.d.73, vol. III)

Pe cale de consecință, avînd în vedere cele consemnate supra, Colegiul penal reține

că în speța discutată, termenul de declarare a recursului a fost omis de către recurent, din

circumstanțe imputabile acestuia, iar argumentele invocate de dînsul în cererea de recurs

nu vor fi preluate pentru examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita calea

respectivă de atac.

Prin urmare, Colegiul penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului

ordinar depus de avocatul Stratan Ig. în numele inculpatului Osoian C., deoarece acesta

este declarat peste termen.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stratan Igor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 19

octombrie 2016 în cauza penală privindu-l pe Osoian Cristian Vladimir, deoarece este

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2017.

Președinte NICOLAEV Ghenadie

Judecător PITIC Mariana

Judecător DRUȚĂ Ion

10