1ra-370/2016 — art.264 alin.3 lit.b CP

Dosarul nr. 1ra-370/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nicolaev Ghenadie

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Moraru

Petru

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Ciobanu Sergiu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015,

în cauza penală privindu-l pe:

Ojoga Marin Ivan, născut la 19.03.1980

originar din mun. Chișinău, domiciliat în r-

nul Criuleni, sat. Pașcani.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 03.04.2015 – 03.07.2015;

Instanța de apel: 28.07.2015 – 06.10.2015;

Instanța de recurs: 28.12.2015 – 24.05.2016.

A CONSTATAT :

probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Ojoga Marin a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 4 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă, fiind dispusă

încasarea de la Ojoga Marin în beneficiul succesorului părții vătămate Grosu Ana

prejudiciul material în sumă de 40000 lei și prejudiciul moral în sumă de 80000 lei,

în rest, acțiunea civilă cu privire la încasarea prejudiciului material și moral a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

1

data de 07 ianuarie 2015, aproximativ la ora 04.00, conducînd automobilul de

model „Skoda Octavia”, cu n/î CR AW 669, pe traseul central, la intrare în satul

Pașcani, r-nul Criuleni, încălcînd prevederile pct. 45 alin. (1) lit. lit. a), b), c), d) și

alin. (2), pct. 47 alin. (1) li. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, unde este

stipulat, că conducătorul de vehicul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, să țină permanent seama de dexteritatea în conducere

ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, care s-a exprimat prin aceea că,

transporta în automobil două persoane, de situația rutieră care s-a exprimat prin

aceea că se deplasa pe un traseu central, carosabilul era lunecos, deoarece era

acoperit cu zăpadă și spațiul de vizibilitate era redus, deoarece era întuneric și în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța la trafic, conducătorul automobilului nu a redus viteza sau chiar

să oprească, reieșind din starea drumului, dar a continuat deplasarea, după care

automobilul a derapat și s-a rostogolit, în rezultatul cărui fapt pasagerul Grosu Șt.,

care se afla pe bancheta din față alături de șofer a primit vătămări corporale grave,

sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă, hemoragie în țesuturile moi ale

capului, fractura oaselor bolții și bazei craniului, hemoragie intracerebrală,

excoriații pe cap, plaga pavilionului urechii stîngi, care în scurt timp au dus la

decesul acestuia.

în partea stabilirii pedepsei inculpatului și aplicarea în privința acestuia a unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

În motivare apelului a invocat, că prima instanță la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75

Cod penal, inclusiv de influența pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului. La fel, instanța nu a indicat suficiente motive de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, care ar fi raționale ca Ojoga Marin să nu execute

pedeapsa închisorii.

2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, recunoscîndu-l pe Ojoga Marin vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului de toate circumstanțele

2

cauzei privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, că antecedentele penale ale acestuia sunt stinse, de

comportamentul acestuia de pînă la comiterea infracțiunii și după aceea.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a stabilit, că inculpatul a

recunoscut vina și a regretat cele săvîrșite căindu-se sincer, cauza în instanța de

fond a fost examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, astfel, în speță

fiind prezente mai multe circumstanțe atenuante, lipsind circumstanțe agravante.

Instanța de apel a conchis, că pedeapsa stabilită inculpatului este legală,

întemeiată și proporțională faptelor comise și circumstanțelor cauzei, fiind corect

individualizată.

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului, invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a menționat:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și

anume, nu a ținut cont de prevederile legale privind individualizarea pedepsei

precum și de consecințele infracțiunii, inculpatului fiindu-i stabilită o pedeapsă

care nu corespunde circumstanțelor cauzei.

penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

Starea de fapt și de drept privind calificarea juridică a faptei săvîrșite de

inculpat nu se critică.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată, că textul recursului înaintat de procuror nu cuprinde

o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în

3

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei atacate,

recurentul critică hotărîrea sub aspectul individualizări incorecte a pedepsei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar motivarea

acesteia nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o

eroare gravă de fapt, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod

de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, argumentele recurentului

privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul

temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

care stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la

judecarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept.

Cu referire la acest argument, Colegiul penal constată, că acesta nu conține

indicarea unor concrete erori de drept, iar circumstanțele menționate în motivarea

deciziei instanței de apel, denotă faptul, că instanțele judecătorești au constatat și

au apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod

penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, instanța de recurs menționează, că la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Totodată potrivit prevederilor art. 90 Cod penal la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Totodată potrivit prevederilor art. 364/1 al.(8) Cod de procedură penală

inculpatul, care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

4

Astfel, Colegiul penal atestă, că instanța de apel, verificînd corectitudinea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Ojoga M. s-a pronunțat argumentat

asupra motivelor invocate de către procuror în acest sens, concluzionînd corect că

pedeapsa a fost individualizată în conformitate cu legislația, fiind stabilită în

limitele și conform prevederilor legale.

Ca urmare, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la examinarea cauzei

n-a comis erorile de drept incovate și nu se constată careva temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror, astfel se impune respingerea

acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Nivelul Curții de Apel Chișinău, Ciobanu Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe Ojoga Marin Ivan cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

5