1ra-394/2016 — art. 264 al. 3 lit. a CP

1ra-394/2016 — art. 264 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-394/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Diaconu Iurie

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Mazarenco Grigorii în numele părții vătămate Chiperi Marius, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2015, în cauza penală privindu-l pe

Chiliverdi Marcel Tudor, născut la 08 iulie 1990, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, str. Deleanu, nr. 3, ap. 29.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Chiliverdi Marcel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Chiliverdi

Marcel în beneficiul lui Marius Chiperi suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, în rest cererea a fost respinsă.

14.10.2014 în jurul orelor 12:00, conducînd automobilul de model „Audi A6” cu n/î

C RV 188, se deplasa pe str. O. Ghibu din direcția str. N. Costin spre str. Alba Iulia

mun. Chișinău. În timpul deplasării, Chiliverdi Marcel nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile

rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină

cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45 alin. 1), 2) a

Regulamentului Circulației /Rutiere conform căruia „Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: a)starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c)starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d)situația rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar

1

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, și ca urmare a comis tamponarea cu

cet. Chiperi Marius Vasile, care se afla în spatele autoturismului propriu de model

„Wolkswaghen Passat" cu n/î CRV 549, staționat regulamentar la marginea

carosabilului. În rezultatul accidentului rutier cet. Chiperi Marius, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 81/D din 23.01.2015 i-au fost cauzate

leziunii corporale grave.

3.1. Avocatul Ruslan Dodica în numele inculpatului Chiliverdi Marcel, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței, în partea aplicării pedepsei inculpatului

Chiliverdi Marcel, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și

art. 90 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de 1 an.

În susținerea apelului, avocatul inculpatului R. Dodica a invocat următoarele:

- sentința dată în latura penală ce ține de individualizarea pedepsei aplicate și

în latura civilă ce ține de mărimea daunei morale încasate, fiind ilegală și

neîntemeiată, care urmează a fi casată parțial;

- instanța a ignorant prevederile art. 75 din Cod penal, în care este stipulat că la

stabilirea termenului de pedeapsă și modului de executare a acesteia, la influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanța urma să tină

cont si de condițiile de viață a familiei inculpatului;

- soluția instanței de judecată în latura civilă fiind exagerată.

3.2. Avocatul Mazarenco Grigorii în numele părții vătămate Chiperi Marius, prin care

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea acțiunii civile, cu emiterea

unei hotărîri prin care aceasta să fie admisă integral.

În susținerea apelului, avocatul părții vătămate G. Mazarenco a invocat

următoarele:

- hotărîrea nominalizată fiind eronată în partea acțiunii civilă, nefondată, lipsită

de suport normativ si faptic, rezultată din aprecierea subiectivă și incompletă a

probelor și a legislației în vigoare, urmînd a fi casată;

- a considerat că suma de 600 000, 00 lei solicitată ca compensare a prejudiciului

moral este una rezonabilă, luând în considerare temeiul apariției obligației prin

imobilizarea viageră a acestuia. Astfel, avînd și celelalte organe distruse, în orice

moment poate să se înrăutățească starea lor și să ducă la deces. Ca argument servesc

pozele foto anexate la dosar precum și raportul de expertiză medico-legală;

- a considerat că persoana în cauză prezintă un pericol pentru societate, luînd

în considerație ca este deja al 5-lea dosar penal și infracțiunile comise devin tot mai

grave, astfel, solicitînd menținerea pedepsei aplicate in prima instanță;

- a menționat că la moment partea vătămată nu a beneficiat de careva

compensații directe din partea inculpatului, și nici nu dispune de resurse financiare

necesare pentru a urma cursul de reabilitare, fiind imobilizat;

- la stabilirea indemnizației bănești instanța de judecată trebuie să țină cont de

gradul de vinovăție a autorului prejudiciului. Acest criteriu va avea o aplicare

2

limitată în materia respectivă, deoarece neglijează regulile și principiile răspunderii

delictuale. Potrivit acestui criteriu, persoana care a suportat un prejudiciu moral

minim va primi o despăgubire considerabilă, dacă autorul a comis fapta cu vinovăție

gravă, în timp ce altă persoană va primi o despăgubire mică, deși, a suferit un

prejudiciu moral mare, dacă autorul a comis fapta cu o vinovăție mai ușoară. Astfel,

statutul și mediul social din care persoana vătămată face parte, influențează

prejudiciul moral suferit.

2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Mazarenco Grigorii

în numele părții vătămate Chiperi Marius.

Admis parțial apelul declarat de avocatul Dodica Ruslan în interesele

inculpatului și casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și în această parte

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Chiliverdi Marcel Tudor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoarea a fost suspendată pe un termen de probă de 3 ani.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite de Chiliverdi Marcel încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Vinovăția inculpatului M. Chiliverdi în comiterea faptei infracționale imputate,

și-a găsit deplină confirmare în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești,

inclusiv și prin materialele dosarului penal în cauză elucidate, care au fost analizate

și verificate în instanța de apel și anume:

- declarațiile inculpatului Cheliverdi Marcel;

- ordonanța de începere a urmăririi penale din 04.12.2014 (f.d. 1);

-raport pe numele IP Buiucani conform căruia la data de 14.10.2014 aproximativ la ora

12:09 min. , cet. Chiliverdi Marcel fiind la volanul automobilului de model “Audi A6” l-a

tamponat pe pietonul Chiperi Marius care se afla în preajma automobilului de model

“Volkswagen Passat” care staționa pe marginea carosabilului str. O. Ghibu, cauzîndu-i

ultimului leziuni corporale sub formă de fractură deschisă a gambei drepte (f.d. 6);

- proces verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 14.10.2014 (f.d. 7-14);

- raport de expertiză medico-legală nr.81/D din 23.01.2015 (f.d. 30-32);

- proces verbal de audiere a martorului Iurie Neamțu din 10.12.2014 (f.d. 41);

- proces verbal de audiere a martorului Vremeș Nicolai din 15.12.2014 (f.d. 43);

- forma nr. 246, revendicare, (f.d. 52);

- ordonanța privind încetarea urmăririi penale din 15 decembrie 2008, în privința lui

Chiliverdi Marcel (f.d. 56);

3

- ordonanța privind încetarea urmăririi penale din 18 martie 2014, în privința lui

Chiliverdi Marcel (f.d. 61-62);

- sentința Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2007, prin care Chiliverdi Marcel a fost

liberat de răspundere penală pe art.362 alin.(2) Cod penal (f.d. 66);

- cererea cu privire la admiterea acțiunii civile în cadrul procesului penal depusă de

către avocatul Mazarenco Grigorii, prin care este stipulat că acțiunile inculpatului au fost

comise cu intenție din motivul răzbunării în urma unui conflict (f.d. 106);

- cererea motivată a avocatului Mazarenco Grigorii privind prejudiciul moral (f.d.

117);

- fototabele (f.d. 120-129).

Instanța de apel a menționat că conform prevederilor legale, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată și

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană, care

pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai

instanța de judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului

moral prin echivalent bănesc, conducîndu-se de noțiunea reparării rezonabile, de

personalitatea părții vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții

vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale.

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a stabilit

mărimea prejudiciului moral, ținînd eoni de suferințele psihice și fizice care i-au fost

provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului, de

faptul că infracțiunea a fost comisă din imprudență.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a considerat că,

reieșind din gravitatea infracțiunii incriminate, gradul prejudiciabil al faptei

săvîrșite și persoana inculpatului Chiliverdi Marcel, atitudinea acestuia pînă și după

comiterea infracțiunii, reparării benevole a pagubei morale și fizice pricinuite

victimei Chiperi Marcel, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă prea aspră.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, inculpatul a conștientizat

urmările faptei sale, și-a recunoscut vina și a întreprins măsuri în vederea cercetării

rapide și juste a cauzei, infracțiunea este comisă din imprudență, acesta este tînăr,

recent a înființat o familie, în care se educă un copil de pînă la un an, soția sa și

copilul sunt doar la întreținerea făptuitorului, neavînd alte surse de venit pentru

existență, astfel acesta a căutat și a achitat bani în cuantum de 1000 Euro pentru

necesitățile legate de tratamentul victimei recuperînd parțial prejudicial cauzat,

fiind de acord și în continuare să contribuie la restabilirea victimei prin achitarea

cuantumului prejudiciului moral stabilit de instanță și demonstrînd că nu este o

persoană social periculoasă.

4

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea

inculpatului Chiliverdi Marcel, luînd în considerație în special politica penală a

statelor europene potrivit căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des

la pedepse alternative detențiunii cînd este cazul, instanța de apel a ajuns la

concluzia aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate.

Mazarenco Grigorii în numele părții vătămate Chiperi Marius, prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărîri prin care să fie menținută

sentința în latura penală și dispunerea încasării din contul inculpatului M.

Chiliverdi în beneficiul părții vătămate M. Chiperi a sumei de 600 000 lei cu titlu de

prejudiciul moral.

Avocatul părții vătămate G. Mazarenco și-a întemeiat recursul său pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, invocînd

următoarele argumente:

- instanța de apel nu a motivat decizia sa în raport cu cererea de apel depusă,

care este suportul faptic și juridic a acestei decizii, fiind doar de acord cu hotărîrea

instanței de fond, astfel, considerînd că nu au fost examinate obiectiv probele

anexate la dosar prin care se confirmă circumstanțele în care a fost comis accidentul,

situația post-accident, și respectiv într-un mod subiectiv și fără cercetare multi-

aspectuală a respins ca neîntemeiat apelul depus de avocatul G. Mazarenco;

- la determinarea mărimii prejudiciului moral instanțele de fond au dat o

apreciere critică situației victimei, a suferințelor fizice și psihice suportate, a situației

de sănătate instabilă a acesteia și a intervențiilor ce le suportă și în prezent;

- menționează că se poate de pus la îndoială imprudența acestuia la comiterea

infracțiunii, cînd declarațiile martorilor sunt contradictorii în ceea ce privește

frînarea automobilului inculpatului și faptul că înainte de accident a avut loc un

incident între inculpat și victimă, iar din declarațiile martorilor rezultă o situație de

răzbunare în urma faptului că Marius a ieșit puțin pe banda de separare în timpul

efectuării manevrei spre dreapta, situație care l-a pe inculpat ca să se pornească

după el înapoi. Astfel, Marius oprindu-se pentru a lua pompa de aer din portbagajul

mașinii, a fost ajuns din urmă și în urma unei manevre de speriere a victimei a fost

prins între ambele mașini;

- referitor la persoana inculpatului se constată la vîrsta sa permanent este în

conflict cu legea , în sentință fiind enumerate o serie de componențe de infracțiuni

săvîrșite cu intenție;

- instanța de apel a analizat prin cumul doar circumstanțele atenuante practic

inexistente și fără o contradictorialitate procesuală și a emis o decizie prin care a

dispus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

vătămate G. Mazarenco au depus:

5

- procurorul, prin care solicită admiterea recursului declarat, casarea deciziei

instanței de apel, menținerea sentinței în partea stabilirii pedepsei și încasarea din

contul inculpatului M. Chiliverdi a sumei de 600 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

- avocatul Ruslan Dodica în numele condamnatului Chiliverdi Marcel, prin care

solicită recursului ordinar ca inadmisbil argumentînd că la individualizarea

pedepsei instanța de apel a luat în considerație că fapta infracțională incriminată lui

Chiliverdi Marcel, a fost comisă din imprudență. Conștientzînd urmările

prejudiciabile ale faptei sale inculpatul s-a recunoscut integral vinovat la toate

etapele de cercetare a cauzei, a întreprins măsuri în vederea cercetării rapide și juste

a pricinii. Demonstrînd atitudinea grijuliei față de victimă a căutat și a achitat de la

bun început pentru necesități de tratament a părții vătămate 20 000 lei, recuperînd

parțial prejudicial cauzat și demonstrînd că nu este o persoană social periculoasă a

cărei corectare și reeducare poate fi atinsă doar prin executarea reală a pedepsei

închisorii. A acceptat să achite suma de 200 mii lei drept daună morală stabilită de

instanța de fond, iar pedeapsa aplicată de instanța de apel este una rațională,

echitabilă faptelor, care v-a avea efect asupra corectării și reeducării inculpatului.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială sau totală a

hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit

admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Drept temei pentru recurs, recurentul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 10)s și 12) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de apel în

cazul cînd nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, precum și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă, Colegiul menționează că, referitor la temeiului de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, acesta se invocă numai în cazul cînd

faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării

avocatul recurent aduce critici hotărîrii contestate în partea stabilirii pedepsei,

nefiind de acord cu aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod

penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui

M. Chiliverdi pe termen de probă.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile

necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei, totuși instanța de apel urma să efectueze o analiză mult mai complexă și

6

minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în acest sens comportamentul

său în viața socială, înainte și după săvîrșirea infracțiunii și numai în măsura în care

s-ar fi dovedit că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de

împrejurări și că, pentru corectarea lui, nu este necesară executarea efectivă a

pedepsei, or, doar în aceste cazuri este incidentă instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului,

determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra incorectitudinii aplicării

suspendării executării pedepsei în privința lui Chiliverdi Marcel. Aceasta se

statuează avînd în vedere că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care atentează

la valoarea primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei.

Astfel, instanța de recurs consideră important de a menționa că din declarațiile

părții vătămate M. Chiperi și a martorului Iu. Neamțu rezultă că înainte de accident

a avut loc un incident între inculpat, și anume, partea vătămată în timpul deplasării

cu mașina a ieșit puțin de pe banda de separare în timpul efectuării manevrei spre

dreapta în timp ce inculpatul cu automobilul său se deplasa în întimpinarea

acestuia, situație care l-a provocat pe inculpat ca să se pornească după el înapoi.

Astfel, partea vătămată oprindu-se pentru a lua pompa de aer din portbagajul

mașinii a fost ajuns din urmă și în urma unei manevre de speriere a părții vătămate

l-a prins pe ultimul între ambele mașini.

În baza celor expuse supra, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele

recursului declarat și constată că concluzia instanței de apel, precum că corijarea

inculpatului este posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal –

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una greșită,

neîntemeiată și din aceste considerente va menține hotărîrea primei instanțe,

deoarece apelul a fost greșit admis, nefiind considerat faptul că, prin această soluție

se înrăutățește situația inculpatului.

Subsidiar la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel

și-a motivat greșit soluția de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd o

poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod

penal. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă

instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

7

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Luînd ca bază aceste prevederi și soluționînd chestiunea cu privire la vinovăția

inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se

stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a

acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă, că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

penală și cînd alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se

stabilește avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul

de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță corect și

echitabil i-a stabilit lui Scripcari Ivan, pedeapsa în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,

sub formă de închisoare sub limita minimă prevăzută de sancțiunea acestui articol,

cu reducerea pedepsei aplicate, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat just de către prima instanță, fiind stabilit inculpatului termenul de

pedeapsă prevăzut de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar

sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în

privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

8

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța

de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea

nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire

la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite.

Analizînd condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a ținut seama de

circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate în cumul nu permit

instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă în

privința inculpatului de către instanța de apel, nu este în acord cu principiul

proporționalității avînd în vedere fapta comisă și urmările grave produse.

Mai mult, Colegiul lărgit specifică că, așa cum rezultă din textul deciziei

instanței de apel, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate inculpatului menționînd că dînsul se poate corecta fără

a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs

drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

În situația expusă, reieșind din cele relevate Colegiul penal lărgit statuează

asupra faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanța a

admis eroarea de drept prevăzută de pct. 10) al alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și a individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că în privința lui Chiliverdi Marcel

care a fost condamnat de către prima instanță în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal la 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

sentința primei instanțe urmează a fi menținută, deoarece apelul a fost greșit admis.

9

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că menținerea

hotărîrii primei instanțe, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.

a) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației

inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și

nici nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

Din considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul

declarat urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis.

Referitor la dezacordul avocatului părții vătămate, Gr. Mazarenco, cu privire

la cuantumul prejudiciului moral stabilit de către instanțele inferioare, instanța de

recurs consideră că, acestea , ținînd cont de suferințele psihice și fizice care i-au fost

provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului,

precum și de prevederile art. 1418, 1422-1423 Cod civil, corect au dispus încasarea

în beneficiul părții vătămate a sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

considerînd că această compensare va aduce satisfacție părții vătămate.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar, declarat de către avocatul Mozarenco Grigorii în

numele părții vătămate Chiperi Marius, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Chiliverdi Marcel Tudor,cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun,.

Chișinău din 08 iulie 2015, prin care acesta a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis și cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani,

menținînd și celelalte dispoziții ale sentinței.

Termenul executării pedepsei cu închisoare, lui Chiliverdi Marcel Tudor, a

calcula din momentul reținerii acestuia, cu încluderea în acest termen, perioada

aflării sub arest de la 08 iulie 2015 pînă la 19 octombrie 2015.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 12 mai 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

10