1ra-378/2016 — Art. 264 al. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Florești din 06 mai 2015, Grecu Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe un termen de probă de 4 ani. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Grecu Gheorghe, dispunînd de permis de conducere valabil pentru categoria de vehicul condus, cu nr. 136000947, eliberat la 07.08.2013 de către SEET Criuleni, la data de 13.08.2014, în jurul orei 19:10 min., conducînd automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î PZ 1336, ce aparține ÎCS „Strabag” SRL, unde activa în calitate de șofer, pe traseul M2 Chișinău- Soroca, în or. Ghindești, r-l Florești, a comis un accident rutier în următoarele circumstanțe: Astfel, deplasîndu-se cu o viteză nestabilită de către organul de urmărire penală, fără a ceda trecerea automobilului de model „Opel Kadett”, cu n/î OR BG 026, la volanul căruia se afla Veverița Mihail, care se deplasa regulamentar pe banda opusă de circulație, a început manevra de virare la stînga, pe un drum secundar al localității indicate mai sus și fără a ține cont de distanța dintre automobilul condus de el și automobilul de model „Opel Kadett”, condus de Veveriță Mihail s-a 1 tamponat în vehiculul dat, în urma cărui fapt ambele mijloace de transport au fost proiectate pe acostamentul carosabilului. În urma impactului, șoferului automobilului de model „Opel Kadett”, Mihail Veverița, i-au fost cauzate vătămări corporale care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 115/D din 29.08.2014, se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora Veverița Mihail a decedat, or, vătămările corporale primite în urma accidentului rutier avînd o legătură de cauzalitate directă cu instalarea decesului. Prin urmare, Grecu Gheorghe, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 40 alin. (1) ,,Înaintea virării la stînga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: lit. a) să se apropie din timp de axa drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stîngă a carosabilului cu circulația în sens unic; lit. b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens - opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor; alin. (3) ,,Virările trebuie executate astfel încît la ieșirea din intersecție vehiculul să nu ajungă pe banda de sens opus”; pct. 45 Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: lit. b) dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; lit. d) situația rutieră; pct. 56 alin. (2) în cazurile virării la stînga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și se vor deplasa înainte sau la dreapta”, încălcări care sunt în legătură directă cu comiterea accidentului rutier în cauză și consecințele survenite. Acțiunile lui Grecu Gheorghe au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, înălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura r. Florești, Ion Prodan, în care a solicitat casarea parțială a sentinței privitor la stabilirea pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a menține condamnarea lui Stolearov Mihail în baza art. 264 alin. (4) din Codul penal, aplicîndu-i o pedeapsă în temeiul sancțiunii acestei legi sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și admiterea în întregime a acțiunii civile înaintate de către succesorul părții vătămate Gudim Alina. 3.1. În susținerea apelului, procurorul a invocat că de către instanța de judecată în privința inculpatului Grecu Gheorghe, neîntemeiat a fost numită o pedeapsă prea blîndă. Apelantul a susținut că instanța nu a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise de către inculpat și de pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul, în consecință instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, adică, de scopul pedepsei și anume cel de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea de noi infracțiuni. Apelantul a considerat că prin adoptarea unei astfel de soluții instanța a creat un precedent judiciar neobiectiv în 2 cauzele privind condamnarea persoanelor pentru săvîrșirea infracțiunilor de acest gen.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, sentința adoptată fiind legală în latura încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, de altfel în această parte nefiind contestată de către părțile procesului penal. La fel, instanța de apel a ținut să menționeze, că instanța de fond constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpatul Grecu Gheorghe, prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a stabilit inculpatului o pedeapsă în limitele sancțiunii Legii aplicate, fiind luate în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 75 Cod penal, totodată, ținîndu-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatului fiind stabilită o pedeapsă echitabilă, cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probă de 4 ani, respectiva pedeapsă va duce la corectarea și reeducarea acestuia, luînd în considerație scopul pedepsei penale prevăzut în art. 61 Cod penal. Instanța de apel, la fel ca și instanța de fond a considerat că. Grecu Gheorghe nu prezintă pericol social și corectarea acestuia este posibilă și fără a fi izolat de societate, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu, prin care solicită casarea hotărîrilor judecătorești, pronunțarea unei hotărîri prin care a exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în rest sentința să fie menținută. În motivarea recursului a invocat că instanțele de fond nu au îndeplinit consecutivitatea și ordinea de individualizare a pedepsei, reieșind din pericolul social creat ca urmare a comiterii acestei infracțiuni, la fel, prin crearea unui prejudiciu moral ce nu a fost restituit, ceea ce constituie o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10 ) Cod de procedură penală.

Referință pe marginea recursului ordinar declarat de către procuror a depus avocatul Mihail Cergă în numele inculpatului Grecu Gheorghe prin care solicită a declara inadmisibil recursul, deoarece ambele instanțe judecătorești corect au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, invocînd și motivarea corespunzătoare, și anume, Grecu Gheorghe este o persoană care pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune, infracțiunea a fost una din imprudență, s-a căit de cele săvîrșite și a recunoscut vina integral, recuperînd atît paguba materială, cît cea și morală, ambilor succesori ai părții vătămate, aceștia necontestînd nici sentința, nici decizia.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele din dosarul cauzei, ținînd seama de opinia expusă în referință, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 3 Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la excluderea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia. Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), continuînd operațiunea de individualizare cu privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare. O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. 4 Instanța de recurs menționează că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani, iar conform art. 16 alin. (4), 18 Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă, săvîrșită din imprudență. Reieșind din partea motivatorie a hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, se menționează că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond au luat în considerație gradul infracțiunii comise, împrejurările în care a fost consumată infracțiunea, personalitatea inculpatului, dar și lipsa circumstanțelor agravante și constatarea circumstanțelor atenuante – comiterea infracțiunii pentru prima dată, recunoașterea vinovăției, căința sinceră manifestată de inculpat, se caracterizează pozitiv la locul de trai și a restituit parțial paguba materială succesorilor părții vătămate. În opinia instanței de recurs, instanța de apel ținînd cont de circumstanțele stabilite, a conchis justificat că scopul corectării și reeducării inculpatului se va atinge fără izolarea lui de societate, fiind posibil de a stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90 Cod penal, pe un termen de probă de 4 ani, luînd în considerație că ultimul anterior nu a fost judecat, dînd posibilitate reală inculpatului să-și dovedească corectarea prin comportament exemplar și muncă cinstită, nesăvîrșind o nouă infracțiune. Astfel, soluția adoptată este în deplină corespundere cu cerințele expuse la pct. 18) din Hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, unde se menționează că: „La adoptarea sentinței, individualizînd pedeapsa, instanța de judecată urmează să respecte prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin.(1), (2) CPP, conform cărora instanța de judecată este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală”. Referitor la modul de executare al pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs nu a stabilit vreun impediment de ordin legal, care nu ar permite instanțelor de fond să dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei. În același context, Colegiul penal conchide că prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpatul Gh. Grecu nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale, deoarece termenul de probă presupune nu altceva decît o șansă în plus, acordată inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în general, și a autorității legii penale – în principal. Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu trebuie privită ca fiind o soluție de achitare pentru inculpat, or, la o potențială încălcare a legislației penale se va lua în considerație, în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa stabilită prin sentința adoptată în speța vizată. 5 Mai mult ca atît, instanța de recurs remarcă faptul că, succesorul părții vătămate a solicitat instanțelor inferioare stabilirea unei pedepse mai blînde inculpatului, totodată acesta nu a avut careva pretenții față de ultimul. Astfel, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală, pronunțînd o hotărîre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar pe cale de consecință, temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror nu a fost atestat, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea recursului.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2015, în cauză penală privindu-l pe Grecu Gheorghe Chiril, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 aprilie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 6