1ra-1640/2014 — art.264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1640/2014 — art.264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1640/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul,

Zmeu Alexandru, în numele inculpatului, succesorul părții vătămate, Golovanic Oleg,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014,

în cauza penală în privința lui

Moțoc Viorel Gheorghe, născut la 03 octombrie 1970,

originar din or. Drochia, domiciliat mun. Chișinău, com. Băcioi,

str. Ion Druță, 37.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Moțoc Viorel Gheorghe, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 1 an, fiind obligat în termenul de probă fixat să nu-și schimbe

domiciliul, fără acordul organului care supraveghează executarea pedepsei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către Golovanic Oleg și s-a încasat în

beneficiul lui de la Moțoc Viorel prejudiciul moral în sumă de 40 000 lei.

timp ce conducea automobilul de model Honda Jazz cu n/î IL AS 970, deplasându-se

pe bd. Dacia mun. Chișinău, din direcția str. Aeroportului spre str. Băcioii Noi și

ajungând în regiunea blocului nr. 60/9, la trecerea semnalizată pentru pietoni, intrând

în zona de acțiune a indicatoarelor de informare și orientare 5.50.1-5.50.2 „Trecere

nedirijată pentru pietoni” și marcajului rutier 1.14.1 anexa nr. 4 a Regulamentului

Circulației Rutiere, n-a manifestat atenție sporită la circulație, n-a ținut permanent

seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și

nivelul de organizare a traficul rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, n-a apreciat corect situația

1

rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, n-a luat în considerație

starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el

împotriva accidentelor și consecințelor acestora pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a adaptat o viteză corespunzătoare condițiilor de drum care ar garanta

securitatea circulației și nu a cedat trecerea pietonului, având posibilitatea reală de a-l

observa, prin care fapt a încălcat cerințele pct. 3, pct. 4, pct. 11 lit. f) și pct. 45 al

Regulamentului Circulației Rutiere și cerințele art. 22 alin. (4) al Legii nr. 131-XVI din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier și ca urmare a comis tamponarea

pietonulu, Golovanic Vera, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta, relativ

deplasării unității de transport, nemijlocit pe trecerea de pietoni, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 94-1306 din 29.08.2013 - vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat.

Acțiunile lui Moțoc V., au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. De

asemenea a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de către succesorul

părții vătămate.

În motivarea apelului său procurorul a considerat că la emiterea sentinței

instanța de judecată a dat o apreciere corectă probelor prezentate de acuzare, însă

pedeapsa aplicată inculpatului este blândă în coraport cu consecințele survenite în

urma comiterii infracțiunii. Infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce s-a soldat cu

decesul unei persoane, săvârșite de către inculpat, atentează la relațiile sociale ce

vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor

circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este mijloc

de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a însuși șoferului, dar și a

altor participanți la trafic. Astfel, instanța de judecată urma să țină cont de prevederile

art. 61 Cod penal, conform căruia pedeapsa are drept scop corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea acestuia și concomitent să

stabilească și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de

conducere a mijloacelor de transport, ținînd cont de faptul că inculpatul s-a folosit de

aceste drepturi la săvîrșirea infracțiunii.

a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin care,

Moțoc V., a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

stabilită inculpatului, cu aplicarea art. 90 Cod penal este prea blândă și nu corespunde

2

cerințelor art. 61 Cod penal și anume nu va fi eficace, deoarece echitatea socială,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cît și a altor persoane care săvârșesc asemenea infracțiuni vor putea fi

atinse doar cu stabilirea unei pedepse privative de libertate reală. Instanța de apel a

menționat că, inculpatul a dat dovadă de o imprudență totală la respectarea

Regulamentului Circulației Rutiere, cînd a tamponat mortal pietonul în deplină zi, la

trecerea semnalizată pentru pietoni, astfel a pus în pericol mai multe persoane.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de faptul că inculpatul nu a luat toate

măsurile necesare de recuperare a întreg prejudiciului moral încasat prin sentință.

6.1 Avocatul, Zmeu Alexandru, în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței. În motivarea recursului său invocă, că:

- instanța de fond, just a stabilit pedeapsa inculpatului, cu aplicarea art. 90 Cod

penal, iar instanța de apel nu a luat în considerație comportamentul inculpatului

după săvîrșirea infracțiunii, care din start s-a căit sincer de cele comise și a propus

succesorului părții vătămate ajutor material, solicitînd permisiunea acestuia de a

vizita victima la spital, fapt ce dovedește neindiferența de fapta prejudiciabilă comisă;

- atît instanța de fond, cît și cea de apel nu au stabilit circumstanțe agravante în

prezenta cauză;

- motivul casării sentinței, menționat de către instanța de apel, precum că

inculpatul nu a întreprins toate măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului

moral încasat, nu este just, deoarece inculpatul pînă la examinarea cauzei în ordine de

apel integral a achitat prejudiciul moral încasat de către instanța de fond;

- instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de toate circumstanțele care

au provocat comiterea faptei prejudiciabile, de personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, este căsătorit, are la întreținere 2 copii minori, este angajat în

cîmpul muncii, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru. La fel nu s-a

ținut cont de circumstanțele atenuante – recunoașterea vinei, căința sinceră,

recuperarea daunei morale stabilită de către prima instanță, precum și de faptul că

inculpatul anterior nu a fost judecat;

- consideră că inculpatul, nu prezintă pericol pentru societate și în cazul dat

întrunește toate condițiile legale pentru a fi aplicate pevederile art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei.

6.2 Succesorul părții vătămate, Golovanic Oleg, care a solicitat casarea acesteia și

menținerea sentinței. În motivarea recursului invocă că:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată, iar pedeapsa aplicată inculpatului

este prea aspră;

- consideră că inculpatul nu merită pedeapsa cu executare reală în închisoare,

deoarece din start acesta a dat dovadă de responsabilitate și umanism, propunîndu-i

și oferindu-i ajutor material și moral. Inculpatul s-a căit sincer de cele săvîrșite și a

cerut scuze;

- consideră că instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante

în cauză și personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, este căsătorit,

3

are la întreținere copii minori, este angajat în cîmpul muncii, iar sentința pronunțată

de prima instanță este una echitabilă.

penală, au depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate:

7.1 Procurorul, prin care solicită respingerea acestora ca inadmisibile,

considerînd că instanța de apel corect a admis apelul, statuînd că pedeapsa stabilită

inculpatului, cu aplicarea art. 90 Cod penal, de către instanța de fond este una prea

blîndă și nu corespunde cerințelor art. 61 Cod penal deoarece.

7.2 Avocatul, Zmeu Alexandru, în numele inculpatului, prin care a susținut

recursul succesorului părții vătămate și a solicitat admiterea acestuia.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Reieșind din dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Din sumarul recursurilor rezultă că autorii acestora sînt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel prin care s-a casat sentința și în

partea pedepsei a fost exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, astfel

considerînd-o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei, invocînd

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Lecturînd textul deciziei recurate, în viziunea instanței de apel, pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu

corespunde cerințelor art. 61 Cod penal, deoarece în rezultatul săvîrșirii faptei

imputate a survenit decesul pietonului tamponat, precum și faptul că inculpatul nu a

întreprins toate măsurile necesare pentru recuperarea integrală a prejudiciului moral

încasat prin sentință.

Analizînd decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluția instanței de apel este

neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de norma art. 75

Cod penal, care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a

prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile generale

de individualizare a pedepsei sînt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de

care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana

a fost condamnată. În același rînd, după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul

în care nu sunt careva impedimente.

4

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor

care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea

altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la individualizarea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei.

Totodată, din conținutul părții descriptive a sentinței, Colegiul atestă că la

stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, ce se clasifică ca gravă, săvîrșită din imprudență, de persoana inculpatului,

care se caracterizează pozitiv, este căsătorit, are la întreținere 2 copii minori, este

angajat în cîmpul muncii, anterior nu a fost condamnat, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru. Instanța de fond a luat în considerație și

circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei, cooperarea cu organul de urmărire

penală, căința sinceră. La fel, de către instanța de fond a fost considerat ca

circumstanță atenuantă și faptul că inculpatul a dat dovadă de comportament receptiv

față de victimă și rudele acestuia.

Instanța de recurs reține și faptul că, în prezenta speță nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, precum și faptul că inculpatul la etapa urmăririi penale a

transmis succesorului părții vătămate suma de 22 000 lei, în contul prejudiciului

cauzat în urma săvîrșirii infracțiunii imputate.

Avînd ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, prima instanță a

conchis că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de probă

și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În acest context, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, care prevede că dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

5

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu împiedică

de a fi aplicate și în cazul persoanelor care au săvîrșit infracțiuni grave.

Colegiul penal, relevă că instanța de fond a efectuat o analiză amplă a

personalității inculpatului, ținînd cont și de conduita lui înaintea săvîrșirii faptei,

după săvîrșirea acesteia și în timpul judecății. În acest mod, în viziunea instanței de

recurs, prima instanță corect a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea reală a acesteia, deoarece din circumstanțele speței rezultă că inculpatul

prin comportamentul său în vederea remedierii consecințelor prejudiciabile ale

infracțiunii săvîrșite, a manifestat suficientă responsabilitate și regret, conștientizând

asupra celor comise.

Referitor la argumentarea instanței de apel în hotărîrea sa, precum că inculpatul

nu a întreprins toate măsurile necesare pentru a recupera întreg prejudiciul moral

încasat prin sentință, fapt ce a determinat adoptarea soluției de stabilire a pedepsei

penale cu executare reală, Colegiul penal, o consideră neîntemeiată, deoarece potrivit

procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, succesorul părții

vătămate a declarat că suma încasată prin sentință i-a fost achitată și nu are pretenții

față de inculpat (f.d. 152), fapt confirmat și prin recipisele anexate la lucrările

dosarului (f.d. 177-181). Iar concluzia instanței de apel, precum că pedeapsa aplicată

de către instanța de fond, cu aplicarea art. 90 Cod penal, este prea blîndă din motiv că

inculpatul din imprudență a lovit mortal un pieton în deplină zi, în opinia instanței de

recurs este insuficientă și care de fapt exprimă o constatare a laturii obiective și

subiective a infracțiunii imputate, nu expune și desfășoară opera de individualizare a

pedepsei inculpatului în raport cu soluția adoptată.

În continuare, alte circumstanțe ce ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat

prin aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, nu au fost stabilite.

Semnificativ este și acel fapt, că însu-și succesorul părții vătămate prin recursul

său și-a exprimat dezacordul cu hotărîrea instanței de apel, solicitînd aplicarea

pedepsei neprivative inculpatului, fiind remarcat de comportamentul omenesc al

acestuia, manifestat prin compasiune și acordarea ajutorului material, care a achitat

integral prejudiciul moral încasat prin hotărîrea primei instanțe.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că pedeapsa

stabilită inculpatului, de către instanța de fond corespunde prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege,

hotărîrea dată fiind legală și întemeiată, iar scopul pedepsei penale va fi atins nu

numai prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar și prin pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

Prin urmare, Colegiul constată, că instanța de apel greșit a admis apelul

procurorului și prin pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului la

pedeapsă cu executare reală în închisoare, a comis o eroare de drept prevăzută de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, adică pedeapsa stabilită a fost

6

individualizată contrar prevederilor legale și în lipsa a careva motive clare și legale pe

care se întemeiază soluția.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs, este în drept de a admite recursul, de a casa

parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul

a fost greșit admis.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiul la care se referă recurenții, este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce determină de a

admite recursurile, casînd decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul, Zmeu Alexandru, în

numele inculpatului, succesorul părții vătămate, Golovanic Oleg, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, în cauza penală în

privința lui Moțoc Viorel Gheorghe, cu menținerea sentinței Judecătoriei Botanica

din 14 decembrie 2013, prin care acesta a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a-i suspenda executarea pedepsei principale

pe un termen de 1 (unu) an, obligîndu-l în termenul de probă să nu-și schimbe

domiciliul fără acordul organului, care supraveghează executarea pedepsei.

Dispozițiile în partea admiterii acțiunii civile înaintate de către Golovanic Oleg, se

mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7