1ra-1414/14 — art. 264 alin 3 lit a CP

1ra-1414/14 — art. 264 alin 3 lit a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1414/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Petru Moraru, Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu și de

avocatul Sergiu Coptu în numele părții vătămate Pencov Piotr împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2014, în cauza penală în

privința lui

Colpașnicov Alexandru Boris, născut la 13

noiembrie 1983, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Studenților, 13/1, ap. 44, cetățean al R.

Moldova

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 13.05.2010 - 07.06.2013;

Instanța de apel: 05.07.2013- 11.03.2014;

Instanța de recurs: 29.07.2014- 28.10.2014;

C O N S T A T Ă :

Colpașnicov Alexandru, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

cu aplicarea art. 78 Cod penal, la 4 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

aplicate, i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă, înaintată de către reprezentantul părții vătămate Pencov Oleg,

a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

2010, aproximativ la orele 11:30, inculpatul Colpașnicov Alexandru, conducînd

automobilul de model „Mercedes Benz 124”, cu n/î C IY 507, deplasîndu-se cu

spatele pe teritoriul adiacent drumului – curtea și calea de acces la blocul locativ nr.

105/1 din str. Calea Orheiului, mun. Chișinău, în adiacența centrului comercial și al

restaurantului, nu a manifestat prudență sporită la trafic, ignorînd prevederile art. art.

39 alin. (1), 41 alin (2), 46 lit. a) ale Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin

1

Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din 13 mai 2009, și ca urmare, din imprudență, a

comis tamponarea pietonului Pencov Piotr, căruia conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1069/D din 10 mai 2011, i-au fost cauzate vătămări corporale

grave.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

Colpașnicov Alexandru să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la

4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, deoarece instanța de fond,

incorect a aplicat prevederile art. 78 Cod penal, din motiv că, în cazul în care

pedeapsa complementară este obligatorie, înlăturarea ei poate avea loc doar în baza

art. 79 alin. (1) Cod penal.

3.1. Avocatul Sergiu Coptu în numele părții vătămate Pencov Piotr, a contestat

cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani și acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate să fie

admisă integral în latura încasării atît a prejudiciului moral cît și a celui material.

În argumentarea apelului, avocatul a menționat că, inculpatul vina în cele

incriminate nu a recunoscut și niciodată nu s-a căit în cele săvîrșite și prin nimic nu a

contribuit la stabilirea adevărului în cauză, mai mult, inculpatul nu i-a acordat nici un

ajutor material părții vătămate în urma accidentului.

au fost admise parțial apelul declarat de procuror și de avocatul Sergiu Coptu în

numele părții vătămate, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre prin care Colpașnicov Alexandru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

aplicate i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că instanța de fond în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Colpașnicov Alexandru în baza art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal, or, vinovăția și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, nici nu au

fost contestate.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima instanță

incorect a aplicat prevederile art. 78 Cod penal, deoarece în speță careva circumstanțe

atenuante nu au fost stabilite, infracțiunea face parte din categoria celor grave, mai

mult, înlăturarea pedepsei complementare sub aspectul art. 78 alin. (2) Cod penal,

este posibilă în cazul prezenței doar a circumstanțelor atenuante și în cazul cînd

pedeapsa complementară nu este prevăzută de sancțiunea articolului dat ca o

pedeapsă obligatorie (cu sau fără aplicarea pedepsei complementare).

2

Astfel, cînd pedeapsa complementară este obligatorie, înlăturarea ei poate avea

loc doar în baza art. 79 alin. (1) Cod penal, iar circumstanțe care ar face posibilă

aplicarea acestui articol, în speța dată nu au fost stabilite, or, circumstanțele la care a

făcut referire instanța de fond, sunt împrejurări obișnuite, care caracterizează

inculpatul, împrejurări de fapt care nici într-un mod nu micșorează esențial gravitatea

infracțiunii comise și consecințele acesteia.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, de către instanța de fond nu s-a ținut

cont că acțiunile ilegale săvîrșite de către Colpașnicov A. au atentat grav la relațiile

sociale referitoare la viața și sănătatea persoanei, respectiv circumstanțele invocate de

către prima instanță nu pot fi considerate ca circumstanțe atenuante, ce ar determina

aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal.

În final, instanța de apel cu referire la prevederile art. art. 61, 75 alin. (1) Cod

penal, a concluzionat că inculpatul a admis o încălcare gravă a prevederilor

Regulamentului circulației rutiere, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și

viața și sănătatea unei persoane care a fost nevoită să urmeze tratament suplimentar în

vederea reabilitării stării sănătății perturbate în rezultatul accidentului rutier.

4.3. Referitor la acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate

Pencov Oleg, instanța de apel ținînd cont de practica CțEDO privind modul de

încasare a prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă, Buletinul

CSJ a RM8-9/24, 2012), cît și de prevederile art. 1423 Cod civil, a considerat necesar

de a admite parțial acțiunea civilă și de a încasa de la inculpatul Colpașnicov A. în

beneficiul părții vătămate Pencov P., prejudiciul moral în sumă de 30.000 lei.

În acest context, instanța de apel a menționat că mărimea prejudiciului moral

nu depinde de mărimea prejudiciului material, or, partea vătămată Pencov P. a

suportat mari suferințe morale și dureri fizice, în urma provocării vătămărilor

corporale grave de către inculpat prin acțiuni infracționale.

a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Colpașnicov

Alexandru, recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie

stabilită o pedeapsă fără aplicarea art. 90 Cod penal.

În susținerea cerințelor sale, procurorul referindu-se la pct. 14 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” modificată prin Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 30 martie 2009, a invocat că instanța de

apel nu a ținut în deplină măsură cont de prevederile art. 414 Cod de procedură

penală.

Sub acest aspect, recurentul a menționat că instanțele de fond nu au

individualizat în mod echitabil pedeapsa, ignorînd prevederile art. 61, 75 Cod penal,

și anume, au trecut cu vederea că inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, producînd

consecințe negative pentru partea vătămată, nu a recunoscut vina, nu a recuperat

integral prejudiciul material și nu a contribuit activ la înlăturarea consecințelor

infracțiunii.

5.1. Avocatul Sergiu Coptu în numele părții vătămate Pencov Piotr, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitînd casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi

3

hotărîri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de către

reprezentantul legal al părții vătămate Pencov Oleg.

În argumentarea recursului, avocatul a invocat că instanța de apel în decizia

adoptată nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și motivarea

soluției în partea examinării acțiunii civile este expusă neclar.

În acest sens, recurentul cu referire la prevederile art. 1398 alin. (1), 1410 alin.

(1), 1418 alin. (1), 1422 alin. (1) Cod civil, a invocat că în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond, partea vătămată Pencov P., fiind reprezentat de fiul său Pencov O., a

depus acțiune civilă inițială în procesul penal, prin care a solicitat încasarea

prejudiciului material în sumă de 4.094, 17 lei conform bonurilor de plată anexate, a

prejudiciului moral ca o satisfacție echitabilă, echivalentă cu suma de 150.000 lei,

precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5.000 lei, totodată pe parcursul

examinării cauzei partea vătămată a mai suportat cheltuieli pentru tratament medical

conform bonurilor de plată anexate în sumă de 591,1 lei, astfel, prejudiciul material

constituie suma de 9.685, 27, iar cel moral constituie suma de 150.000 lei.

În viziunea recurentului, concluzia instanței de fond, menținută de instanța de

apel cu privire la admitere numai în principiu a acțiunii civile depuse de partea

vătămată Pencov P. în latura prejudiciului material, și neexpunerea în privința

cerințelor părții vătămate este neîntemeiată, deoarece faptul invocat de instanța de

fond precum că este necesar a atrage în proces anumite persoane, nu poate servi drept

temei pentru a nu admite acțiunea civilă și a nu dispune încasarea sumei prejudiciului

material și moral în întregime, care este confirmat prin probe.

Instanța de apel, nu s-a expus în privința motivului, reieșind din care, a admis

doar parțial cerința cu privire la încasarea prejudiciului moral în limita sumei de

30.000 lei, și de ce a respins restul sumei solicitate de a fi încasat cu titlu de

prejudiciu moral, deși instanța de apel urma să se expună asupra tuturor motivelor de

fapt și drept invocate în apel.

La compartimentul cerinței din acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului

material, recurentul referindu-se la calculele prezentate în instanța de fond, unde au

fost anexate toate chitanțele și bonurile de plată pentru tratamentul părții vătămate, a

invocat că instanța de apel la fel nu s-a expus, dacă admite sau nu această cerință,

deși era obligată să se expună și în privința acestui fapt, iar prin urmare a fost încălcat

dreptul părții vătămate la un proces echitabil.

Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din următoarele

considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

6.1. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. pct. 6), 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă, studiind lucrările cauzei, Colegiul

4

penal lărgit constată că, recursul înaintat de procuror nu cuprinde o careva motivare

ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor nominalizate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesual

penale, fiind legală și întemeiată.

Motivul procurorului, precum că instanța de apel a stabilit o pedeapsă prea

blîndă inculpatului, Colegiul penal lărgit îl consideră neîntemeiat, deoarece la

stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 75

Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a

prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului

Cod, a prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care

vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră poate fi

stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Aceste prevederi legale întocmai au fost respectate de instanța de apel la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința lui Colpașnicov Alexandru.

6.2. Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel rejudecînd cauza a ținut cont

pe deplin de prevederile art. 61, 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale,

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, luînd în considerație gradul

pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui vinovat și toate

circumstanțele cauzei care au permis aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal.

Avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii

penale, cît și al art. 61 alin. (2) Cod penal – pedeapsa penală are drept scop corectarea

inculpatului, iar executarea pedepsei nu urmează a cauza suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii

corectării și reeducării vinovatului, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

instanța de apel i-a stabilit inculpatului Colpașnicov Alexandru, pentru fapta săvîrșită,

o pedeapsă echitabilă.

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel, a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Sergiu Coptu în numele

părții vătămate Pencov Piotr.

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

5

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În sensul art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

La pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea

recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că, „... erorile de drept pot fi erori

de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

În fapt, decizia instanței de apel în latura examinării acțiunii civile corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

7.1. Analizând temeiurile expuse în pct. 5.1. al prezentei decizii, în raport cu

motivele invocate în recurs, Colegiul penal lărgit constată că nici unul dintre ele nu

și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

În acest context, instanța de recurs menționează că, argumentele invocate de

recurent în privința admiterii acțiunii civile cu încasarea prejudiciului moral în sumă

de 150.000 lei și celui material în sumă de 9.685, 27, enunțate la pct. 5.1. al prezentei

decizii, sunt neîntemeiate din următoarele considerente.

Conform art. 387 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

În cazuri excepționale cînd, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite

părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu,

acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

În acest sens, instanța de apel la examinarea acțiunii civile a respectat aceste

prevederi legale și reieșind din probele prezentate de către partea vătămată și civilă a

ajuns la concluzie justă, de a admite parțial în latura prejudiciului moral acțiunea

civilă, fiind încasat din contul inculpatului Colpașnicov A. în beneficiul părții

vătămate Pencov P. suma de 30.000 lei, iar în latura prejudiciului material de a

menține dispozițiile sentinței, lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să hotărască instanța civilă, soluția fiind întemeiat argumentată la pct. 4.3 al prezentei

decizii.

La fel, din textul recursului, se evidențiază că recurentul își motivează recursul

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, prezentate în susținerea

pretențiilor materiale, or motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele

formulate de recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind

ilegală.

6

7.2. Instanța de recurs, menționează că despăgubirile pentru prejudiciile

morale se disting de cele pentru prejudiciile materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare

suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil care au fost cauzate prin fapta

săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din

actele medicale și alte probe administrate în cauză.

Anume, în acest context, instanța de apel a evaluat corect dauna morală în

sumă de 30.000 lei, luîndu-se în considerare suferințele fizice ale victimei, gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Totodată în speță, sunt relevante și explicațiile de la pct. 13 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM din 30 octombrie 2009, nr. 9 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, din care rezultă că, „În materia

despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de casare care să îngăduie

instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile. Ca atare, în recurs nu se

poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite, stabilite de instanța de fond.”

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel, a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de avocatul

Sergiu Coptu în numele părții vătămate Piotr Pencov, urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu și de avocatul Sergiu

Coptu în numele părții vătămate Pencov Piotr împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2014, în cauza penală în privința lui

Colpașnicov Alexandru Boris, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 25 noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

7