1ra-584/2014 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-584/2014 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-584/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către inculpatul

Moldovanu Victor Valerii și avocatul său, Tcacenco Liuba, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2013, în cauza penală în

privința lui,

Moldovanu Victor Valerii, născut la 10 aprilie 1989, originar

și domiciliat r-l Ungheni s. Buzduganii de Jos.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Victor Moldovanu, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Liuba Tcacenco, care a solicitat admiterea recursului.

Succesorul părții vătămate, Tatiana Fanariuc, care a solicitat respingerea recursului.

Avocatul, Stanislav Ciobanu, care a solicitat respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Moldovanu V.V. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe un termen

de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată pe un termen

de probă de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu încasarea de la Moldovanu V.V. în

beneficiul cet. Fanariuc Tatiana a prejudiciului moral în mărime de 15.000 lei, în

partea prejudiciului material acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

conducînd motocicleta de model MT-9, fără număr de înmatriculare și fără permis de

1

conducere, la intersecția str. Națională cu strada V.Alecsandri din or. Ungheni, avînd

ca pasager pe cet. Fanariuc Andrei Anatoli care nu avea cască de protecție pe cap,

manifestînd împrudență exprimată prin încredere exagerată în sine, dîndu-și seama

că acțiunile sale ar putea provoca consecințe social periculoase, dar fiind predominat

de ideea nechibzuită că ele vor putea fi evitate, contrar prevederilor cap.1I pct. 3) din

Regulamentul Circulației Rutiere, prin care participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic și să nu-i expună

pericolului, totodată încălcînd și cerințele pct. 10) subpct. l și 2 lit.a), b), pct. ll) lit. c) al

Regulamentului, deasemenea a încălcat și pct. 45 subpct. 1) lit. a), b), c), d) și subpct.

2) din același Regulament, care obligă pe persoana ce conduce un vehicul să posede

cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, mai mult de atît,

persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de

poliție, este obligat să înmîneze pentru control permisul de conducere perfectat pe

numele său, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus și

certificatul de înmatriculare a vehiculului, eliberat pe numele acestuia în modul

stabilit, ori certificatul de înmatriculare a vehiculului însoțit de un alt document ce

atestă dreptul la utilizarea lui. Mai este obligat să poarte pe cap cască de protecție

prinsă cu cataramă în timpul deplasării pe motocicletă și să se asigure că pasagerii

care au procedat la fel, de asemenea să conducă în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori, starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, particularitățile încărcăturii și

situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului. Astfel, manifestînd o sineîncredere în sine

exagerată, dexteritate în conducere și în nemijlocita apropiere a intersecției str.

Națională cu strada V.Alecsandri din or. Ungheni a efectuat cu motocicleta o manevră

periculoasă de depășire a automobilului de model „Volkswagen Transpo" cu n/î FL

AI 070 condus de către Ciolacu Pantelei Nicolae, care se afla la manevra de trecere de

pe str. Națională spre str. V.Alecsandri și care regulamentar a semnalizat intenția

manevrei sale, la care Moldovanu V.V. nu a reacționat, și prin aceasta a încălcat

flagrant subpct. l pct. 39) din Regulament, care prescrie „Înainte... reîncolonării

sau alte schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță...", încălcînd și pct. 51 lit. b) din același

Regulament prin care se indică, că înaintea depășirii, conducătorul vehiculului

trebuie să se asigure: că cel care îl precedă pe aceiași bandă nu a semnalizat intenția

de a depăși sau intenția de a preselecta spre stînga, astfel ieșind la depășire

periculoasă în intersecție nu s-a isprăvit cu conducerea motocicletei și s-a tamponat cu

roata din față în bordura trotuarului str. V.Alecsandri, apoi prin răsturnare a fost

proiectat într-un panou electric fixat pe peretele restaurantului „Prut". În timpul

2

răsturnării motocicletei, pasagerul Fanariuc A.A., care nu avea cască de protecție pe

cap, a fost aruncat de pe motocicletă și proiectat cu capul în jos pe trotuar, în

rezultatul acestui fapt a primit conform raportului de expertiză medico-legale nr.

103/1568 din 26.10.2011-14.12.2011, leziuni corporale grave periculoase pentru viață,

în urma cărora a decedat și care sînt în legătură directă cu cauza decesului.

Astfel, acțiunile lui Moldovanu V.V. au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod Penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moldovanu V.V. recunoscut vinovat

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să fie condamnat la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocînd aplicarea eronată a prevederilor

art. 90 Cod penal, ignorînd gravitatea infracțiunii comise, consecințele, personalitatea

inculpatului, acțiunile acestuia după comiterea infracțiunii, inculpatul fiind angajatul

MAI.

3.1 Sentința a fost contestată și de către succesorul părții vătămate Fanariuc

Tatiana, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Moldovanu V.V. să-i fie stabilită o pedeapsă privativă de libertate și cu încasarea

prejudiciului moral în mărime de 300.000 lei și material în mărime de 23.000 lei,

invocînd ignorarea criteriilor prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, iar micșorarea

sumei prejudiciului moral de la 300.000 lei la 15.000 lei o constituie nejustificată, luînd

în considerație suferințele psihice cauzate, consecințele survenite, atitudinea

indiferentă a inculpatului.

fost admise apelurile declarate, casată sentința parțial, inclusiv din alte motive decît

cele invocate, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Moldovanu V.V. s-a constatat vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu numirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial cu încasarea de la Moldovanu V.V. în

beneficiul succesorului părții vătămatei Fanariuc T. prejudiciului material în mărime

de 27.000 lei și prejudiciului moral în mărime de 50.000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond la judecarea cauzei prezente nu

a ținut cont de Recomandarea CSJ RM nr.29 "Privind judecarea cauzelor penale pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală (art. 364/1 CPP), deoarece nu a

aplicat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

3

De asemenea, instanța de apel a conchis că pedeapsa închisorii numită

inculpatului cu suspendarea condiționată a pedepsei nu este în corespundere cu

normele legale, în latura dată fiind temeiuri de intervenire din partea instanței de

apel, mai ales că inculpatul inițial nu a recunoscut vinovăția în cele comise, a ascuns

faptul că s-a aflat la volanul motocicletei, nu a încercat și nu a recuperat succesorului

victimei prejudiciul cauzat prin infracțiune.

La părerea instanței de apel pedeapsa lui Moldovanu V.V. este individualizată

contrar prevederilor legale enunțate, deoarece este inadecvată și inechitabilă în raport

cu gravitatea și consecințele infracțiunii comise, soldate cu decesul victimei.

Instanța de apel a constatat că, deși, inculpatul în cadrul judecării cauzei a

recunoscut vina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrare în

cadrul urmării penale, totodată nu a luat careva măsuri privind repararea benevolă a

pagubei pricinuite în urma acțiunilor sale infracționale, comportamentul chiar

postinfracțional al vinovatului nu a fost îndreptat spre restabilirea măcar pe cît

posibilă a situației care a existat pînă la săvîrșirea infracțiunii și spre înlăturarea

benevolă a consecințelor ei.

Instanța de apel a menționat și faptul că prezența pretențiilor succesorului

victimei accentuează suferințele suportate în urma decesului fiului, mai ales că

urmărirea pală a decurs un termen destul de mare.

La fel instanța de apel a apreciat că suma de 15.000 lei încasată de instanța de

fond în compensarea prejudiciului moral este mică în raport cu suferințele suportate

de succesorul victimei în urma decesului copilului și nu aduce satisfacție pentru

prejudiciul moral cauzat, ținînd cont de faptul că urmare a vinovăției imprudente a

inculpatului au fost cauzate suferințe de nedescris și ireparabile, fiind lezate

sentimentele de afecțiune, prejudiciul moral fiind evident și care necesită recuperare,

evaluat la părerea instanței de apel la suma de 50.000 lei.

La fel, instanța de apel a constat că în ședința instanței de apel în latura

prejudiciului material succesorul victimei a adus dovezi privind suportarea

cheltuielilor legate de înmormîntarea victimei în sumă totală de 27.000 lei, care nu este

o sumă exagerată, astfel temeiul și mărimea pagubei materiale solicitate de succesorul

victimei a fost dovedit în cadrul ședinței instanței de apel, cerințele succesorului

victimei fiind în corespundere cu normele legale prevăzute de art.219 Cod de

procedură penală.

Tcacenco Liuba, care inițial au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare sau remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată. Ulterior, prin supliment la recursul declarat, recurenții au

modificat cerințele, solicitînd casarea deciziei în latura penală sau menținerea

sentinței, invocînd faptul că instanța de apel la stabilirea pedepsei, excluzînd

prevederile art. 90 Cod penal, nu a luat în considerație următoarele circumstanțe:

infracțiunea este comisă din imprudență; inculpatul este pentru prima dată judecat,

4

este tînăr și poate fi corectat; este caracterizat pozitiv; pînă la arest a avut loc de

muncă și de trai permanent; a fost restituit prejudiciul cauzat integral.

inculpat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul urmează a fi respins din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Recurenții consideră hotărîrea atacată neîntemeiată numai în partea stabilirii

pedepsei, și anume excluderea eronată a prevederilor art. 90 Cod penal, astfel, în

privința calificării acțiunilor inculpatului Diaconu V.T. în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, instanța de recurs nu se va expune.

Invocînd doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în

procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea

infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de

judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta

ca infracțiune.

Conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei instanța de judecată

trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față

de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din

aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărîrii de către

instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea procesual penală pentru

căile de atac.

În acest context Colegiul constată corectitudinea concluziei instanței de apel la

stabilirea pedepsei inculpatului de către instanța de fond, care nu a acordat deplină

eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art.61 alin. (2) Cod

penal, cît și nu a ținut cont și nu s-a condus de criteriile generale de individualizare a

pedepsei stabilite în art.75 alin. (1) Cod penal, de scopul pedepsei penale de corectare

și reeducare a inculpatului, de circumstanțele reale ale cauzei și de persoana

inculpatului, greșit apreciind că scopul pedepsei penale în cazul concret poate fi atins

fără privare reală de libertate al inculpatului și numindu-i acestuia fără temei legal

pedeapsa cu aplicarea art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă.

De asemenea, Colegiul remarcă faptul că instanța de apel a constatat corect

precum instanța de fond, deși a examinat cauza penală prezentă în baza probelor

5

administrate în faza de urmărire penală, totodată nu a ținut cont de prevederile alin.

(8) art.3641 Cod de procedură penală, și nu a redus cu o treime pedeapsa numită

inculpatului.

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de pînă la 4 ani.

Astfel instanța de fond, deși a indicat în motivarea sentinței că ia în considerație

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, totodată contrar acestor

prevederi a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu privare de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 4 ani,

deși limita pedepsei închisorii reduse cu o treime din maximul prevăzut de sancțiune

de 7 ani constituie 4 ani și 8 luni, iar din minimul prevăzut de 3 ani constituie 2 ani.

De asemenea, instanța de fond a considerat echitabilă stabilirea în privința

inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare, însă cu suspendarea condiționată a

acesteia pe un termen de probă în limita și restricțiile prevăzute de art.90 Cod penal.

În opinia instanței de recurs instanța de apel întemeiat a conchis că, pedeapsa

închisorii numită inculpatului cu suspendarea condiționată a pedepsei nu este în

corespundere cu normele legale, în latura dată fiind temeiuri de intervenire din partea

instanței de apel, mai ales că inculpatul inițial nu a recunoscut vinovăția în cele

comise, a ascuns faptul că s-a aflat la volanul motocicletei, nu a încercat și nu a

recuperat succesorului victimei prejudiciul cauzat prin infracțiune, la etapă

examinării în apel.

Astfel, Colegiul în acord cu instanța de apel a concluzionat că motivarea instanței

de fond în ce privește necesitatea condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei contravine materialelor cauzei, nefiind respectate criteriile de

individualizare a pedepsei, luînd în vedere că, deși, inculpatul a comis fapta

incriminată din imprudență, totodată a pus în pericol circulația rutieră, precum și

viața și sănătatea participanților la trafic, urmările infracțiunii fiind deosebit de grave,

soldate cu decesul unei persoane.

Instanța de apel în mod just a constatat că pedeapsa lui Moldovanu V.V. este

individualizată contrar prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, deoarece este inadecvată

și inechitabilă în raport cu gravitatea și consecințele infracțiunii comise, soldate cu

decesul victimei, inculpatul prin infracțiunea săvârșită a atentat la una din valorile

primordiale apărate de legea penală - viața persoanei. Astfel, în raport cu criteriile de

individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social crescut al faptei

săvârșite de inculpat, care chiar dacă se atribuie la categoria celor comise din

imprudență, care face parte din categoria celor grave, a avut drept consecință decesul

unei persoane, modul cum a fost comisă infracțiunea prin conducerea defectuoasă a

mijlocului de transport, precum și de datele și elementele ce caracterizează persoana

inculpatului, care inițial nu a contribuit la aflarea adevărului, fapt ce a dus la

tergiversarea urmăririi penale, la fel nu a acordat sprijin succesorului victimei,

6

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei a considerat-o

neadecvată.

Instanța de apel a constatat că, deși, inculpatul în cadrul judecării cauzei a

recunoscut vina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrare în

cadrul urmării penale, totodată nu a luat careva măsuri privind repararea benevolă a

pagubei pricinuite în urma acțiunilor sale infracționale, comportamentul chiar

postinfracțional al vinovatului nu a fost îndreptat spre restabilirea măcar pe cît

posibilă a situației care a existat pînă la săvîrșirea infracțiunii și spre înlăturarea

benevolă a consecințelor ei. Aici Colegiul remarcă faptul că, prejudiciul material și

moral cauzat de către inculpat și stabilit de către instanța de apel în mărime de 27.000

lei și 50.000 lei a fost restituit succesorului părții vătămate abea la etapa examinării

cauzei în instanța de recurs în scopul confirmării solicitării sale din recurs nu pentru

că a conștientizat consecințele faptei sale.

Ținând cont de cele enunțate mai sus, instanța de apel a considerat just că

inculpatul nu a conștientizat faptele comise și pericolul social al faptei, în urma

infracțiunii a decedat o persoană și inculpatul de fapt nu regretă fapta comisă, astfel

se apreciază că pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei

în temeiul art.90 Cod penal nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor

comise de inculpat și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va

contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale.

În viziunea instanței de recurs, instanța de apel a conchis întemeiat că, corectarea

inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de libertate.

La acest capitol, Colegiul reține că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

În circumstanțele stabilite a cauzei penale instanța de recurs consideră că

pedeapsa reală de privare de libertate, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, redusă cu o treime din limita maximă și stabilită la limita

de 3 ani închisoare, este efectivă pentru reeducarea și corijarea celui vinovat, va

restabili drepturile lezate în urma comiterii infracțiunii, iar privarea lui de dreptul de

a conduce mijloacele de transport pentru 4 ani va preveni săvîrșirea de către vinovat

noi fapte penale.

Totodată, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în art. 90 Cod penal sînt

prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

7

și anume se prevede că instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana vinovatului și socotind necesar poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei constă în faptul

că instanța de judecată, pronunță vinovatului o pedeapsă în formă de închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență sau trimiterea condamnatului într-o

unitate militară disciplinară, însă, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea (judecata) poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Astfel, Colegiul penal relevă că, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu

atrage obligativitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, în

același timp, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a procesului

penal, pentru a înlătura eroarea admisă la etapa anterioară.

Colegiul, notează că, potrivit art. 26 alin. (2) Cod de procedură penală,

judecătorul judecă materialele și cauzele penale conform legii și propriei convingeri

bazate pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă.

Așa dar, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură de a înfăptui nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplină libertate de a o efectua în

vederea realizării acestei operațiuni.

În prezenta cauză, se atestă că inculpatul a fost condamnat pentru săvîrșirea unei

infracțiuni, care conform art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică ca gravă. În cazul în

care persoanele adulte au săvîrșit infracțiuni grave Colegiul notează, că instanțele de

judecată trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă, fapt prevăzut și în

pct. 17 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, nr. 8 din 11.11.2013, cu

privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale.

Concluziile instanței de apel de a exclude dispozițiile de aplicare a art. 90 Cod

penal, Colegiul le consideră întemeiate, prin neatingerea scopului pedepsei penale.

În consecință, Colegiul constată că, circumstanțele menționate de recurent și

anume: infracțiunea este comisă din imprudență; inculpatul este pentru prima dată

judecat, este tînăr și poate fi corectat; este caracterizat pozitiv; pînă la arest a avut loc

de muncă și de trai permanent; a fost restituit prejudiciul cauzat integral, pot fi puse

la baza aplicării art. 90 Cod penal, însă nu sunt suficiente pentru condamnarea cu

suspendarea condiționată a pedepsei.

În asemenea condiții Colegiul, consideră că, temeiurile la care se referă autorii

recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt

ce determină incontestabil concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii contestate.

8

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul Moldovanu

Victor Valerii și avocatul său, Tcacenco Liuba, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Moldovanu

Victor Valerii, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 03 iunie 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9