1ra-832/2014 — art. 264 CP

Dosarul nr. 1ra-832/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2013, de către

inculpatul

Marunici Oleg Grigorii, născut la 27.07.1965 în Ucraina,

domiciliat: mun. Chișinău, str. Hristo Botev 19/6, ap.48,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond -26.06.2013 - 04.10.2013;

- Instanța de apel - 18.11. 2013- 02 .12.2013;

- Instanța de recurs -25.03.2014- 28.05.2014;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod Penal la 1 (unu) an închisoare, fără privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 CP executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Marunici Oleg Grigorii în beneficiul lui Gorceag Ion prejudiciul moral în sumă de

5000 (cinci mii) lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

27.04.2013, aproximativ ora 19.20 min., conducînd automobilul de model „Skoda

Octavia” cu numărul de înmatriculare C PB 806, se deplasa în mun. Chișinău pe str.

Igor Vieru din direcția bd. Mircea cel Bătrîn în direcția str. N.M. Spătaru și în timpul

deplasării, în apropierea casei de locuit cu nr. 16, nu a ținut permanent seama de

împrejurări, nu a manifestat prudență sporită la trafic prin ce a încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere și anume pct. 45. 1) „Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase...”,

1

pct.46. Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: ...a) copii...”, pct. 11

lit.f): „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat:

...f) să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată.”,

intrînd în zona de influență a indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.52.2 (stipulate în anexa

nr. 3 a RCR) „trecere pentru pietoni”, fără a ține cont că este o zonă prioritar

destinată trecerii pietonilor, zonă pietonală nedirijată, nu a asigurat securitatea

circulației rutiere, nu a redus viteza de deplasare și nu a prevăzut situația periculoasă,

iar în momentul cînd a observat un pieton minor care traversa carosabilul de la

dreapta spre stînga relativ deplasării unității de transport, nu a reușit să evite

tamponarea acestuia.

În rezultatul accidentului de circulație pietonul Ruslan Gorceag a.n. 2001, a

suportat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1056/D din 22.05.13,

vătămări corporale medii, manifestate prin fractură închisă în treimea medie a osului

fibular cu deplasarea fragmentelor și alte traumatisme.

Astfel, Oleg Marunici a comis încălcarea regulilor de securitate a circulației și

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a sănătății, adică

infracțiune prevăzută de art.264 alin. (1) Cod penal.

2.1. La stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederile art. 90 Cod penal, instanța

de fond a luat în calcul scopul pedepsei penale precum și totalitatea circumstanțelor

cauzei, personalitatea inculpatului și anume că, este angajat în cîmpul muncii,

activitate legată de conducerea mijlocului de transport, a comis o infracțiune din

imprudență, anterior nu a avut încălcări ale Regulamentului Circulației Rutiere, a

conștientizat pericolul faptei comise și nu prezintă pericol social.

stabilirii pedepsei complimentare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

în această parte, cu stabilirea pedepsei complimentare inculpatului - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În opinia acuzatorului instanța de fond urma să țină cont de prevederile art. 61

Cod penal, conform cărora pedeapsa are drept scop corectarea condamnatului,

precum și prevenirea de săvîrșire de noi infracțiuni din partea acestuia, și concomitent

conform prevederilor art. 65 Cod penal, să stabilească și pedeapsa complementară

sub formă de privarea de dreptul de conducere a mijloacelor de transport.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de reprezentantul legal al părții vătămate

minore Gorgeag Ion prin care a solicitat, casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei

complimentare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, cu

stabilirea pedepsei complimentare inculpatului - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani. De asemenea, a solicitat și admiterea

2

integrală a acțiunii civile înaintată de el cu încasarea de la Marunuci Oleg în

beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore a sumei de 10.000 lei cu

titlu de prejudiciu material și 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

decembrie 2013 a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatului Marunici Oleg Grigorii, condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, conform art.

90 Cod penal, pe un termen de probă de 1 (unu) an, i s-a stabilit și pedeapsa

complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă s-a admis parțial cu încasarea din contul lui Marunici Oleg

Grigorii în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore Gorgeag Ion a

prejudiciul moral în sumă de 7000 (șapte mii) lei.

Acțiunea civilă în ce privește încasarea prejudiciului material cauzat s-a admis

în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a constatat, că instanța de fond a

ajuns la concluzia că declarația personală prin înscrisul autentic, înaintată de către

inculpatul Marunici Oleg, a fost depusă cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală stabilind că este posibil de a fi admisă, cu examinarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Încadrarea juridică a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Marunici Oleg nu a fost

contestată.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpaților de prima instanță, instanța de apel a

considerat, că aceasta este una prea blîndă și la aplicarea ei nu s-a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, greșit individualizînd-o în raport cu

prevederile legii penale care reglementează pedeapsa și scopul acesteia.

Instanța de apel a reținut că, circumstanțe care agravează răspunderea, de către

instanța de judecată nu au fost stabilite. În calitate de circumstanțe atenuante se

indică lipsa antecidentelor penale, faptul recunoașterii vinovăției de inculpat precum

și căința sinceră în cele comise, cauza fiind examinată în baza art. 3641 alin.(8) Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a conchis că, sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, la

stabilirea pedepsei cu închisoarea prevede și pedeapsa complimentară - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, motiv pentru care Colegiul penal,

constată că pedeapsa complimentară urmează a fi aplicată.

Totodată instanța a constatat că, potrivit prevederilor art. 219 alin. (4) CPP, la

evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de

3

judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau

estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Astfel, în opinia instanței de apel, prejudiciul moral în sumă, doar de 5000 lei

încasat de la inculpat, este prea mic, ori inculpatul a tamponat un copil.

De aceia, instanța de apel a admis în principiu, acțiunea civilă înaintată de

reprezentantul legal al părții vătămate minore Gorceag Ion, dispunînd că asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunța instanța în ordine civilă.

inculpatul Marunci Oleg, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a

sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel eronat a

aplicat pedeapsa complimentară pe care o considera obligatorie, în timp ce conform

prevederilor legale aceasta este una facultativă.

Este eronată soluția instanței de apel privind admiterea în principiu a acțiunii

civile în partea ce ține de încasarea prejudiciului material, or prima instanță a admis

acțiune civilă parțial, reieșind din pretențiile înaintate de către partea vătămată.

Înaintînd acțiunea civilă, partea vătămată nu a solicitat încasarea prejudiciului

material, asemenea solicitare fiind înaintată doar în instanța de apel.

solicitat respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece temeiurile la

care face referire recurentul nu persistă în cauză.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurentul critică hotărîrea în partea

stabilirii pedepsei complimentare , cît și în latura civilă, solicitînd să fie menținută

sentința instanței de fond.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, cînd se constată că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal menționează, că temeiul pentru recurs invocat de recurent, nu

persistă în cauza dată. La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 6,7,61,75 Cod penal și anume caracterul și pericolul social al

infracțiunii comise, personalitatea inculpatului, care anterior n-a fost judecat, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, considerînd că corectarea inculpatului este

4

posibilă fără izolare de societate cu aplicarea unei pedepse condiționate pe un termen

de probă minimal și că prin stabilirea acestei pedepse va fi atins scopul pedepsei

penale, de asemenea aceasta corespunde gravității faptei prejudiciabile comise,

cirumstanțe agravante pe cauză nefiind stabilite.

Astfel, pedeapsa principală stabilită inculpatului, este una legală și întemeiată, instanța

corect venind la concluzia despre inoportunitatea privării de libertate a inculpatului reieșind

din circumstanțele cauzei.

Cît ține de pedeapsa complimentară aplicată inculpatului – privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de doi ani, Colegiul reține că,

conform sancțiunii alin.1) art.264 P RM, se prevede pedeapsa cu amendă în mărime

de pînă la 300 u.c. sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu ( sau fără) privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Din conținutul sancțiunii citate mai sus rezultă, că pedeapsa complimentară cu

(sau fără ) privarea de dreptul de conducere a mijloacelor de transport este aplicabilă

pentru cazul de stabilire a pedepsei cu închisoare, fiind una facultativă și aplicarea ei

este lăsată la discreția instanței, soluția instanței de apel fiind argumentată în acest

sens.

Referitor la acțiunea civilă, la care face trimitere recurentul, Colegiul

menționează că instanța de apel și-a argumentat poziția la acest capitol, or conform

art.219 alin.(1) Cod de procedură - acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată

la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în

legătură cu săvîrșirea acesteia.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral

instanța de apel conducîndu-se de art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, a luat în

considerație suferințele fizice ale victimelor, suferințele psihice provocate rudelor

etc.., iar conform art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală , dacă la soluționarea

acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare

necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare,

instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, ceia ce a și făcut,

de altfel instanța de apel, motivîndu-și detaliat soluția.

Astfel, Colegiul reține că, nu s-au depistat careva erori, deoarece, instanța de

apel s-a referit la acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate în

prima instanță, mai mult ca atît cuantumul pretențiilor invocate de reperezenatul

părții vătămate în instanța de fond și cea de apel diferă, ultimul fiind în scădere.

Un alt moment reținut de către instanța de recurs, este faptul că, instanța de apel

în dispozitivul deciziei nu se expune asupra apelului declarat de către reprezentantul

5

legal al părții vătămate minore Gorceag Ion, însă, aceasta s-a expus asupra apelului

declarat de către procuror, care a acționat și în interesele părții vătămate, astfel încît

soluția instanței de apel nu a afectat în nici un fel partea vătămată minoră, drepturile

ei fiind respectate prin admiterea apelului procurorului.

În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă și

motivată concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale

cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de

procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată,

ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Marunici Oleg,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie

2013, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6