1ra-1400-2014 — art.264 alin.3 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.3 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-1400-2014 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1400/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 octombrie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Nicolae Gordilă,
Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014 de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și avocatul Vasile Ciuperca,
în numele inculpatului
Cosovan Iurii Constantin, născut la 04 iulie 1961, originar
din s.Cioara, r-nul Hîncești, domiciliat în mun.Chișinău,
str.Grădinarilor 58, ap.32.
Termenul examinării cauzei:
06.03.2014 - 16.04.2014 - prima instanță,
19.05.2014 - 02.06.2014 - instanța de apel,
28.07.2014 - 29.10.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 16 aprilie 2014, Cosovan Iurii
a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, fără privarea de
dreptul de a conduce mijloacele de transport. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus
suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probă de 1an.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Cosovan Iurii, la 05 noiembrie 2013, aproximativ la ora
19.47, conducînd automobilul de model „Opel Combo”, cu n/î OR BG 834, și deplasîndu-se
pe str.Vadul lui Vodă spre str.Maria Dragan, mun.Chișinău, încălcînd cerințele art.45 pct.1),
2) și art.11 lit.j) din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevăd că „conducătorul trebuie să
conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de
starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar
permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile
încărcăturii; situația rutieră, precum în cazul în care limita vizibilității apar obstacole care pot
fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune
în pericol siguranța traficului”, de asemenea ”înainte de plecare și în timpul deplasării, este
obligat, să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată”, însă
nu a manifestat prudența sporită la trafic, în rezultat, tamponînd pietonul Mironov Grigore,
care traversa partea carosabilă de la stînga spre dreapta relativ deplasării automobilului, pe
trecerea pietonală, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.159/1991 D
din 28.01.2014, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care au dus la decesul
acestuia.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia și
stabilirea pedepsei inculpatului de 3 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce
1
mijloace de transport de un termen de 3 ani, motivînd că instanța la stabilirea pedepsei nu a
ținut cont de gravitatea infracțiunii și urmările provocate în urma accidentului rutier, iar
pedeapsa stabilită este inechitabilă și nu va atige scopul pedepsei penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014, a fost
admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Iu.Cosovan, recunoscut vinovat de
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.3641
alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3ani.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
închisorii pe un termen de probă de 1 an. În rest sentința a fost menținută.
În motivarea soluției date instanța a indicat că, analizînd concluziile primei instanțe,
prin prisma criteriilor generale de individualizare, a constatat că la stabilirea cuantumului
pedepsei principale și la nestabilirea celei complimentare obligatorii față de inculpatul
Iu.Cosovan nu s-a dat deplină eficiență prevederilor art.75, 61 Cod penal, ceea ce echivalează
cu eroarea de drept.
Instanța a menționat că, categoria și termenul de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este
în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod penal,
precum și efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal. Examinînd cauza penală în
procedura specială prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază, în
schimbul recunoașterii vinei și a examinării cauzei în termeni restrînși, de reducerea cu 1/3 a
limitelor pedepsei cu închisoarea, contribuind la descoperirea infracțiunii.
De asemenea, luînd în considerație faptul că infracțiunea comisă de inculpat,
potrivit.16 Cod penal, se atribuie la categoria celor grave, ținînd cont de persoana
inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit în cele comise, are la întreținere trei copii, dintre
care unul este minor, anterior nu a fost judecat, pînă la examinarea cauzei a restituit benevol
prejudiciul material și moral, că victima se afla în stare de ebrietate alcoolică avansată, careva
circumstanțe agravante lipsesc, instanța a conchis că inculpatul nu este periculos pentru
societate, iar scopul pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea pedepsei închisorii cu
suspendarea ei condiționată de un termen de probă de 3 ani. Totodată, reieșind din faptul că
tamponarea victimei a avut loc pe trecerea de pietoni, inculpatul încălcînd grav prevederile
Regulamentului Circulației Rutiere, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor
persoane, instanța de apel a conchis că, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,
precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor
persoane, va fi atinsă doar prin aplicarea pedepsei complementare obligatorii - privarea de
dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul V.Bolduratu
și avocatul V.Ciuperca în numele inculpatului Iu.Cosovan, care au solicitat:
- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de
procedură penală, casarea parțială a deciziei instanței de apel, și anume în partea stabilirii
pedepsei inculpatului cu aplicarea art.90 Cod penal, pe motiv că instanța, ignorînd prevederile
art.61, 75-77 Cod penal, pripit și neîntemeiat a ajuns la concluzia aplicării în privința acestuia
a normei date, neținînd cont de gravitatea infracțiunii, de urmările grave - decesul victimei,
iar pedeapsa fixată cu suspendarea executării ei nu va atinge scopul pedepsei penale,
restabilirea echității sociale, corijarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni; inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa închisorii cu
executarea ei reală, care este una echitabilă;
2
- avocatul V.Ciuperca în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de
art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, casarea acesteia cu menținerea sentinței, pe
motiv că instanța de apel neîntemeiat a casat sentința în partea neaplicării pedepsei
complementare, privîndu-l pe inculpat de dreptul de a conduce mijloace de transport,
deoarece în speță sînt prezente mai multe circumstanțe excepționale ce permit aplicarea unei
pedepse mai blînde.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora
din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul constată că temeiurile la care se referă recurenții, nu sînt aplicabile din punct
de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel.
După cum rezultă din textul recursurilor ordinare, recurenții sînt de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, procurorul criticînd hotărîrea instanței de apel numai referitor la suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui Iu.Cosovan pe termen de probă,
iar avocatul – referitor la aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a
conduce mijloacele de transport.
Motivele recurenților, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și
greșit a aplicat în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, și incorect l-a privat pe
acesta de dreptul de a conduce mijloacele de transport, Colegiul penal le consideră
neîntemeiate.
La acest capitol, Colegiul remarcă că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice
o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia aceasta se declară
vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții
generale a Codului penal, în special, a prevederilor art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea
pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție
și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.
Analizînd textul sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că instanțele de
fond, cu trimitere la art.7, 61, 75-76 Cod penal, corect au stabilit inculpatului pedeapsa
închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei, reieșind din gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a
recunoscut vina, s-a căit în cele comise, are la întreținere trei copii, dintre care unul este
minor, pînă la examinarea cauzei a restituit benevol prejudiciul material și moral, că victima
se afla în stare de ebrietate alcoolică avansată, de lipsa circumstanțelor agravante, fiind în
drept de a aplica prevederile art.90 Cod penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă în
termeni în care se poate obține corectarea și reeducarea lui. Careva interdicții pentru
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite de 3 ani închisoare,
prevăzute de art.90 alin.(4) Cod penal nu au fost constatate și nici invocate de recurent.
3
La fel, instanța de apel, luînd în considerație faptul că tamponarea victimei a avut loc
pe trecerea de pietoni, inculpatul încălcînd grav regulile circulației rutiere, corect a conchis că
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane, va fi atinsă doar prin aplicarea
pedepsei complementare obligatorii - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de
transport, considerînd greșită soluția primei instanțe în partea dată.
Astfel, Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a
dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă corect
individualizată, care este în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a
fost condamnat.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de
drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală la care fac referință
recurenții, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, fiind aplicată inculpatului
pedeapsa individualizată conform prevederilor legale.
De asemenea, Colegiul constată că nici temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) al art.427
Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat de
procuror, dat fiind faptul că acesta poate fi aplicat numai în cazul cînd instanța nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor din apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, pe cînd instanța de apel, respectînd prevederile art.414 alin.(5) Cod
de procedură penală, și-a argumentat hotărîrea, care cuprinde motivele ce au stat la baza
soluției adoptate, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel. În fapt, decizia
instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și
întemeiată.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursurilor ordinare declarate de procuror și avocatul V.Ciuperca în numele inculpatului, și,
potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și avocatul Ciuperca Vasile în numele
inculpatului Cosovan Iurii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
02 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Cosovan Iurii, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
4