1re-215/2014 — 264-1 alin.3 CP

Dosarul nr.1re-215/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014 de avocatul

Bodrug Alexandru în numele condamnatului

Cioara Ion Mihail, născut la 26 iunie 1981, originar și

domiciliat în mun.Chișinău, str.Ginta Latină 1, ap.19.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Ion a fost condamnat în baza art.2641 alin.(3) Cod penal la amendă în mărime de 450

unități convenționale, ceea ce constituie 9000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

procedură penală, a constatat că Cioara Ion, la 12 decembrie 2012, aproximativ la ora

02.10, conducînd automobilul de model “Mercedes 410 D”, cu n/î C HM 488,

deplasîndu-se prin curtea blocului locativ nr.1 din str.Ginta Latină, mun.Chișinău, a fost

stopat pentru verificarea actelor pe automobil de către inspectorul RPS “Scut” al CGP

mun.Chișinău, Galușca Petru. În procesul verificării actelor, inspectorul observînd că

Cioara Ion prezintă semne evidente că se afla în stare de ebrietate, a solicitat la fața

locului colaboratorii poliției rutiere. Ulterior, pentru confirmarea și aprecierea gradului

stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus de către colaboratorul SPR al CGP

mun.Chișinău, Chirilov Serghei, la medical-narcolog din cadrul IMPS Dispensarul

Republican de Narcologie, unde a refuzat de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și a naturii ei, precum și de la recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical, prin ce a încălcat prevederile pct.11 lit.j) din Regulamentul

Circulației Rutiere potrivit căruia ,,Conducătorul de vehicul înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat să se supună, la solicitarea agentului de circulație,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a

probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte

substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, liberîndu-l de răspundere

1

penală cu tragerea la răspundere contravențională, deoarece instanța la stabilirea pedepsei

nu a ținut seama că dînsul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat

examinarea cauzei penale în baza probelor acumulate în faza de urmărire penală, că are la

întreținere doi copii minori, nu are antecedente penale, iar mijlocul de transport este

unica sursă de întreținere a familiei sale.

fost respins, ca nefondat, recursul declarat de avocatul A.Bodrug în numele inculpatului

I.Cioara.

Instanța de recurs și-a motivat soluția prin faptul că, la stabilirea pedepsei

inculpatului, prima instanță a respectat cerințele art.75 Cod penal, ce stabilesc criteriile

generale de individualizare a pedepsei, precum a ținut seama și de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, la care face referire recurentul, și anume - recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, examinarea cauzei penale în baza probelor acumulate în faza

de urmărire penală, prezența la întreținere a doi copii minori, lipsa antecedentelor penale,

și corect i-a aplicat pedeapsa penală sub formă de amendă la limita minimă stabilită de

sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, redusă cu ¼, la caz

nestabilindu-se careva circumstanțe și temeiuri ce ar fi permis liberarea inculpatului de

pedeapsă penală, cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, considerînd că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate, va fi atins doar prin executarea pedepsei cu

amendă aplicată inculpatului de prima instanță, fiindcă măsura de constrîngere cu

caracter administrativ nu va restabili echitatea socială, corectarea ultimului și prevenirea

din partea acestuia, precum și a altor persoane, de noi infracțiuni.

La fel, instanța a respins argumentul recurentului, precum că automobilul este

unicul mijloc de întreținere a familiei, adică unica sursă de existență, pe motiv că nu au

fost prezentate careva probe în acest sens, deoarece, reieșind din datele de anchetă a

inculpatului, dînsul nu este încadrat în cîmpul muncii, iar la urmărirea penală a

recunoscut că a consumat băuturi alcoolice pînă a se urca la volanul automobilului, astfel

că dînsul conștient a încălcat dispozițiile Regulamentului Circulației Rutiere, punîndu-și

în pericol atît viața sa, cît și a altor participanți la trafic.

numele condamnatului care, invocînd ca temei art.453 Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța nu a ținut cont

de motivele de drept cu privire la individualizarea pedepsei invocate anterior în instanța

de recurs ordinar, prin ce a încălcat prevederile art.417-418 Cod de procedură penală;

instanța de recurs examinînd cauza nu a întocmit procesul-verbal al ședinței de judecată,

prin ce a încălcat prevederile art.336, 417-418 Cod de procedură penală și incorect a

menținut o hotărîre a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 08.11.2013, cu care I.Cioara

nu are nici o tangență.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise

la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

a afectat hotărîrea atacată.

După cum rezultă din textul recursului declarat, recurentul, ca temei al recursului în

anulare invocă faptul că nu este de acord cu pedeapsa stabilită, solicitînd ca condamnatul

2

să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă în baza art.55

Cod penal, considerînd că instanța de recurs nu a ținut cont de motivele de drept cu

privire la individualizarea pedepsei invocate anterior, prin ce a încălcat prevederile

art.417-418 Cod de procedură penală.

Colegiul penal consideră că acest temei nu constituie un viciu fundamental, care ar

afecta hotărîrea atacată.

Argumentul recurentului, precum că instanțele de fond nu au ținut seama de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, este unul lipsit de temei, deoarece după

cum rezultă din actele cauzei, cauza a fost examinată pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în cazul în care

inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul

beneficiază de o reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu amenda.

Sancțiunea art.2641 alin.(3) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat I.Cioara,

prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 550 la 650 unități

convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

la 3 la 5 ani, astfel că pedeapsa aplicată de către instanțele de fond sub formă de amendă

în mărime de 450 unități convenționale, se încadrează în limitele sancțiunii normei

penale, adică este redusă cu 1/4.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui I.Cioara, atît prima

instanță, cît și cea de apel, au ținut seama de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute

de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod

penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de

persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă, ținîndu-se seama de prevederile

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect considerînd că pedeapsa sub formă de

amendă este corespunzătoare faptei săvîrșite, soluție descrisă la pct.4.1 al prezentei

decizii, pe care instanța de recurs și-o însușete pe deplin.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că sentința nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă aceasta este bine argumentată,

motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Argumentul recurentului, precum că atît prima instanță, cît și instanța de apel

neîntemeiat nu au aplicat în privința lui I.Cioara prevederile art.55 Cod penal, liberîndu-l

de răspundere penală, nu poate fi reținut, deoarece din textul hotărîrilor judecătorești

rezultă că instanțele și-au motivat concluziile în acest sens, indicînd din care motive în

privința acestuia nu pot fi aplicate prevederile normei penale sus menționate. Mai mult

că, art.24 Cod penal expres prevede că, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de

ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală.

Lipsit de temei este și argumentul recurentului, precum că la examinarea cauzei în

instanța de recurs nu a fost întocmit proces-verbal, ceea ce contravine prevederilor

art.336, 417-418 Cod de procedură penală.

La acest capitol, Colegiul penal reține că infracțiunea pentru care a fost condamnat

I.Cioara prevede ca pedeapsă principală amendă sau muncă neremunerată în folosul

comunității, adică o pedeapsă neprivativă de libertate și, potrivit art.16 Cod penal, face

3

parte din categoria infracțiunilor ușoare, astfel că pentru aceste categorii de infracțiuni,

procedura de judecare se desfășoară conform prevederilor art.447-448 Cod de procedură

penală, aceasta fiind o procedură mai restrînsă, la care nu se aplică regulile generale

pentru judecarea cauzelor în primă instanță, potrivit Părții speciale titlul II capitolul IV

secțiunea 1, adică nu se întocmește proces-verbal.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent referitor la faptul că prin

decizia Curții de Apel Chișinău s-a menținut o sentință inexistentă a „Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău din 08 noiembrie 2013”, deoarece aceasta este o eroare materială,

care poate fi corectată în conformitate cu prevederile art.248-250 Cod de procedură

penală, fapt ce a și fost făcut de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău prin

încheierea din 28 octombrie 2014.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în cauză nu a fost constatat careva viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente ce ar fi afectat hotărîrea atacată.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în

anulare declarat de avocatul A.Bodrug în numele condamnatului, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bodrug Alexandru în

numele condamnatului Cioara Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Cioara Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4