1re-215/2014 — 264-1 alin.3 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 27 noiembrie 2013, Cioara Ion a fost condamnat în baza art.2641 alin.(3) Cod penal la amendă în mărime de 450 unități convenționale, ceea ce constituie 9000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Cioara Ion, la 12 decembrie 2012, aproximativ la ora 02.10, conducînd automobilul de model “Mercedes 410 D”, cu n/î C HM 488, deplasîndu-se prin curtea blocului locativ nr.1 din str.Ginta Latină, mun.Chișinău, a fost stopat pentru verificarea actelor pe automobil de către inspectorul RPS “Scut” al CGP mun.Chișinău, Galușca Petru. În procesul verificării actelor, inspectorul observînd că Cioara Ion prezintă semne evidente că se afla în stare de ebrietate, a solicitat la fața locului colaboratorii poliției rutiere. Ulterior, pentru confirmarea și aprecierea gradului stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus de către colaboratorul SPR al CGP mun.Chișinău, Chirilov Serghei, la medical-narcolog din cadrul IMPS Dispensarul Republican de Narcologie, unde a refuzat de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, precum și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, prin ce a încălcat prevederile pct.11 lit.j) din Regulamentul Circulației Rutiere potrivit căruia ,,Conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”.

Sentința a fost atacată cu recurs de către avocatul A.Bodrug în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, liberîndu-l de răspundere 1 penală cu tragerea la răspundere contravențională, deoarece instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut seama că dînsul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor acumulate în faza de urmărire penală, că are la întreținere doi copii minori, nu are antecedente penale, iar mijlocul de transport este unica sursă de întreținere a familiei sale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de avocatul A.Bodrug în numele inculpatului I.Cioara. Instanța de recurs și-a motivat soluția prin faptul că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a respectat cerințele art.75 Cod penal, ce stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum a ținut seama și de circumstanțele atenuante prezente în cauză, la care face referire recurentul, și anume - recunoașterea vinovăției, căința sinceră, examinarea cauzei penale în baza probelor acumulate în faza de urmărire penală, prezența la întreținere a doi copii minori, lipsa antecedentelor penale, și corect i-a aplicat pedeapsa penală sub formă de amendă la limita minimă stabilită de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, redusă cu ¼, la caz nestabilindu-se careva circumstanțe și temeiuri ce ar fi permis liberarea inculpatului de pedeapsă penală, cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, considerînd că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate, va fi atins doar prin executarea pedepsei cu amendă aplicată inculpatului de prima instanță, fiindcă măsura de constrîngere cu caracter administrativ nu va restabili echitatea socială, corectarea ultimului și prevenirea din partea acestuia, precum și a altor persoane, de noi infracțiuni. La fel, instanța a respins argumentul recurentului, precum că automobilul este unicul mijloc de întreținere a familiei, adică unica sursă de existență, pe motiv că nu au fost prezentate careva probe în acest sens, deoarece, reieșind din datele de anchetă a inculpatului, dînsul nu este încadrat în cîmpul muncii, iar la urmărirea penală a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice pînă a se urca la volanul automobilului, astfel că dînsul conștient a încălcat dispozițiile Regulamentului Circulației Rutiere, punîndu-și în pericol atît viața sa, cît și a altor participanți la trafic.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în anulare avocatul A.Bodrug în numele condamnatului care, invocînd ca temei art.453 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța nu a ținut cont de motivele de drept cu privire la individualizarea pedepsei invocate anterior în instanța de recurs ordinar, prin ce a încălcat prevederile art.417-418 Cod de procedură penală; instanța de recurs examinînd cauza nu a întocmit procesul-verbal al ședinței de judecată, prin ce a încălcat prevederile art.336, 417-418 Cod de procedură penală și incorect a menținut o hotărîre a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 08.11.2013, cu care I.Cioara nu are nici o tangență.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. După cum rezultă din textul recursului declarat, recurentul, ca temei al recursului în anulare invocă faptul că nu este de acord cu pedeapsa stabilită, solicitînd ca condamnatul 2 să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă în baza art.55 Cod penal, considerînd că instanța de recurs nu a ținut cont de motivele de drept cu privire la individualizarea pedepsei invocate anterior, prin ce a încălcat prevederile art.417-418 Cod de procedură penală. Colegiul penal consideră că acest temei nu constituie un viciu fundamental, care ar afecta hotărîrea atacată. Argumentul recurentului, precum că instanțele de fond nu au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, este unul lipsit de temei, deoarece după cum rezultă din actele cauzei, cauza a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală. Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de o reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amenda. Sancțiunea art.2641 alin.(3) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat I.Cioara, prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 550 la 650 unități convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani, astfel că pedeapsa aplicată de către instanțele de fond sub formă de amendă în mărime de 450 unități convenționale, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale, adică este redusă cu 1/4. Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui I.Cioara, atît prima instanță, cît și cea de apel, au ținut seama de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă, ținîndu-se seama de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect considerînd că pedeapsa sub formă de amendă este corespunzătoare faptei săvîrșite, soluție descrisă la pct.4.1 al prezentei decizii, pe care instanța de recurs și-o însușete pe deplin. Prin urmare, argumentul recurentului, precum că sentința nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă aceasta este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală. Argumentul recurentului, precum că atît prima instanță, cît și instanța de apel neîntemeiat nu au aplicat în privința lui I.Cioara prevederile art.55 Cod penal, liberîndu-l de răspundere penală, nu poate fi reținut, deoarece din textul hotărîrilor judecătorești rezultă că instanțele și-au motivat concluziile în acest sens, indicînd din care motive în privința acestuia nu pot fi aplicate prevederile normei penale sus menționate. Mai mult că, art.24 Cod penal expres prevede că, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Lipsit de temei este și argumentul recurentului, precum că la examinarea cauzei în instanța de recurs nu a fost întocmit proces-verbal, ceea ce contravine prevederilor art.336, 417-418 Cod de procedură penală. La acest capitol, Colegiul penal reține că infracțiunea pentru care a fost condamnat I.Cioara prevede ca pedeapsă principală amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității, adică o pedeapsă neprivativă de libertate și, potrivit art.16 Cod penal, face 3 parte din categoria infracțiunilor ușoare, astfel că pentru aceste categorii de infracțiuni, procedura de judecare se desfășoară conform prevederilor art.447-448 Cod de procedură penală, aceasta fiind o procedură mai restrînsă, la care nu se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, potrivit Părții speciale titlul II capitolul IV secțiunea 1, adică nu se întocmește proces-verbal. Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent referitor la faptul că prin decizia Curții de Apel Chișinău s-a menținut o sentință inexistentă a „Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 08 noiembrie 2013”, deoarece aceasta este o eroare materială, care poate fi corectată în conformitate cu prevederile art.248-250 Cod de procedură penală, fapt ce a și fost făcut de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău prin încheierea din 28 octombrie 2014. Prin urmare, Colegiul penal conchide că în cauză nu a fost constatat careva viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce ar fi afectat hotărîrea atacată. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul A.Bodrug în numele condamnatului, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4), art.453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bodrug Alexandru în numele condamnatului Cioara Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Cioara Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 4