1ra-1181/2014 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1181/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

aprilie 2014, în cauza penală în privința lui,

Verdeș Alexandru Ion, născut la 20 decembrie 1991,

originar și domiciliat mun. Chișinău com. Dobrogea str.

Salcîmilor, 7.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă:

în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

Verdeș Alexandru Ion, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

pe termen de probă de 1 an, obligîndu-l ca în termenul stabilit, să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent.

conducînd automobilul de model „Mercedes Vito”, cu n/î C PW 642, în mun.

Chișinău, se deplasa prin com. Sîngera, pe str. Chișinăului în direcția str.

Alexandru cel Bun. În timpul deplasării pe str. Chișinăului în apropierea str.

Alexandru cel Bun, inculpatul n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a

apreciat corect situația reală pe drum, în care se află vehiculul în momentul

respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 45 alin. 1), 2) al Regulamentul Circulației

Rutiere, care prevăd că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

1

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, condițiile rutiere, situația rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, precum și prevederile art. 46

al aceluiași Regulament care prevede că, conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar asigura

securitatea circulației sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: b)

microbuzele și autobuzele în staționare, semnalizate prin semnul distinctiv 5 (anexa nr.

6); c) vehiculele de rută oprite în stații, în urma căruia nu s-a isprăvit cu conducerea

vehiculului și a tamponat pietonul, Danilov Alexandru, care traversa strada de la

dreapta la stînga, relativ deplasării autovehiculului în cauză. În rezultatul

accidentului rutier pietonul, Danilov Alexandru, s-a ales cu lezarea traumatică a

splinei cu hemoragie intraabdominală, urmată de șoc hipovolemic, care prezintă

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale

grave.

Acțiunile inculpatului, au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal și anume: încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că instanța de fond a apreciat

corect probele administrate de organul de urmărire penală, însă nu a luat în

considerație gravitatea infracțiunii imputate și nu a stabilit o pedeapsă, ce ar duce

la corectarea și reeducarea inculpatului, mai ales că în prezent se comit cu

frecvență sporită infracțiuni similare în urma cărora pătimesc pietonii minori,

astfel, se majorează gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială.

2014, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în limitele fixate de

sancțiunea normei imputate, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, cu respectarea criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, luând în considerație toate circumstanțele concrete, cele atenuante,

caracterul și gravitatea infracțiunii comise, motivul și scopul infracțiunii comise,

personalitatea vinovatului, consecințele survenite, de asemenea a ținut cont de

2

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea altor

persoane precum și de faptul că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de apel nu a stabilit temeiuri de a admite apelul acuzatorului de stat,

de vreme ce pedeapsa stabilită sub formă de închisoare cu suspendarea executării

pedepsei corespunde limitei de 1/3 prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, iar în speță prevalează circumstanțele atenuante - inculpatul a

recunoscut vina, partea vătămată nu are careva pretenții și respectiv nu este

rezonabilă izolarea de societate a inculpatului.

În opinia instanței de apel semnificativ este și faptul, că partea vătămată de

asemenea a încălcat pct. 116 alin. 1) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere,

ieșind pe carosabil prin fața unități de transport, care staționa la oprire.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia, cu menținerea pedepsei închisorii stabilită prin sentință, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă, că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, a aplicat pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale;

- prin condamnarea inculpatului cu suspendare condiționată a executării

pedepsei, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea comiterii de noi

infracțiuni de către acesta, precum și de către alte persoane;

- consideră că instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare

a prevederilor art. 90 Cod penal, prin prisma art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și greșit a

concluzionat că corectarea inculpatului este posibilă fără izolarea de societate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, ce stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

3

soluției contrazice dispozitivului hotărîrii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului și critică hotărîrile adoptate numai referitor la aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare în privința

inculpatului, pe termen de probă.

Analizînd temeiurile pentru recurs invocate, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța nici unul din ele nu

și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de

apel a respectat prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală la judecarea

apelului.

Prin urmare, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așa dar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată, iar după caz, instanța este îndrept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Consultînd textul sentinței, instanța de recurs reține că prima instanță a ținut

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează

răspunderea, de persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestuia, prevăzute de art. 75 Cod penal.

Sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului și prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani

Inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsă 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, aplicîndu-i prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei, pe un termen de probă de 1 an.

Totodată, Colegiul penal reține că cauza penală dată a fost judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod

de procedură penală, inculpatul beneficiind de dreptul de a-i fi reduse cu o treime

limitele de pedeapsă stabilite de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

4

Prevederile alin. (1) art. 90 Cod penal, stipulează că dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (5) al aceleiași norme nu se

aplică în cazul persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum și în cazul recidivei.

Deci, din materialele cauzei se constată că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

gravă din imprudență, faptul că a recunoscut vina, s-a căit sincer, a restituit

prejudiciul material și moral, constituie conform art. 76 alin. (1) lit. e), f) Cod

penal, circumstanțe atenuante. De asemenea, Colegiul reține că careva

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, anterior inculpatul nu a fost

condamnat, dispune de loc permanent de trai și de muncă, a întreprins măsuri

pentru a transporta victima la spital, ceea ce denotă că a conștientizat despre cele

săvîrșite și a acționat pentru a înlătura urmările prejudiciabile.

Ținînd cont de aceste împrejurări și avînd în vedere prevederile art. 61 alin.

(2) Cod penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea

pedepsei reale cu închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis

de a menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal,

fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe termen de probă, deoarece

careva interdicții la aplicarea acestei norme nu sînt prezente.

În opinia Colegiului penal, sînt nefondate alegațiile recurentului, precum că

instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și nu

a argumentat motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată pe

termen de probă, deoarece reieșind din conținutul deciziei este evident că instanța

de apel a susținut întru totul concluziile instanței de fond, care s-a expus asupra

tuturor aspectelor individualizării pedepsei. Totodată decizia instanței de apel

cuprinde și concluzii întemeiate referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, ce va

contribui la corectarea acestuia și va avea un efect preventiv serios pentru el.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sînt temeiuri de casare

a soluției adoptate, fiindcă instanța s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției nu contrazice dispozitivului, care este expus

clar, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată potrivit legii.

Astfel, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, în cauza

penală în privința lui Verdeș Alexandru Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

6