1ra-884/15 — art.264 alin.3 CP

Dosarul nr. 1ra-884/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015,

în cauza penală în privința lui

Mihai Vladimir Andrei, născut la

12.12.1968, originar din s. Trușeni,

domiciliat în mun. Chișinău, s. Trușeni, str.

Livezilor 10.

Termenii de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.09.2014-02.02.2015;

instanța de apel: 05.03.2015-09.04.2015;

instanța de recurs:18.06.2015-16.09.2015;

C O N S T A T Ă :

2015, cauza fiind examinată în baza art.364/1 Cod de procedură penală, Mihai

Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal la 3 (trei) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată pe un termen de probă de 4 ani (patru) ani.

Vladimir, la 09.05.2014, aproximativ ora 11.20, fiind la volanul automobilului de

model „Mercedes 313 , cu n/î C LY 482 și deplasîndu-se cu spatele în mun.

Chișinău, pe bd. Traian 23/1, încălcînd prevederile pct.41 alin.2, și pct.45 din

Regulamentul circulației rutiere, nemanifestînd prudență sporită la trafic, fără să

țină seama permanent de împrejurări și fară să aprecieze corect situația reală pe

drum, a tamponat pe Micunova Valentina, care traversa carosabilul prin spatele

automobilului în cauză.

1

În rezultatul accidentului rutier Valentinei Micunova i-au fost cauzate

vătămări corporale grave sănătății cu survenirea decesului.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu recunoașterea culpabilității

inculpatului Mihai Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis și privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În susținerea apelului acuzatorul de stat a invocat că la emiterea sentinței

instanța de judecată a dat o apreciere corectă probelor prezentate de către acuzare,

însă față de inculpatul Mihai Vladimir a fost aplicată o pedeapsă blîndă în coraport

cu gravitatea infracțiunii imputate, precum și consecințele survenite în rezultatul

acțiunilor infracționale și anume decesul părții vătămate în rezultatul leziunilor

primate.

Infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, ce s-a soldat cu decesul unei

persoane, săvîrșite de către inculpatul Mihai Vladimir, atentează la relațiile sociale

ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor

circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este

mijloc de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a însuși șoferului,

dar și a altor participanți la trafic.

2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței.

instanța de fond i-a stabilit inculpatului Mihai Vladimir o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal cu aplicarea

prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, cu respectarea criteriilor

generale de individualizare a pedepsei luînd în considerație toate circumstanțele

concrete, cele atenuante, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, motivul și

scopul infracțiunii comise, personalitatea vinovatului, consecințele survenite, de

asemenea a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și

din partea altor persoane precum și de faptul că executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Colegiul Penal a considerat, că concluziile instanței de fond cu privire la

stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7 Cod Penal, scopului și criteriilor

individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod Penal și nu există motive de

2

aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei

în ansamblu.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă reală cu închisoare, cu excluderea art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel la aplicarea pedepsei a

ignorat art. 75 Cod penal.

Totodată, recurentul a menționat că la stabilirea pedepsei urma să s-a ținut

cont de obiectul infracțiunii ce constituie relațiile sociale referitoare la securitatea

circulației, viața și sănătatea persoanei care sunt valori incomensurabile.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Colegiul penal reține că, recursul depus de procuror are ca temei de recurs

pct. 6) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului și

anume în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

făptuitorului însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal cît și faptul ignorării prevederilor art. 75 Cod penal

de către instanța de apel, iar temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu și-a

găsit confirmare la examinarea acestuia, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată, mai mult ca atît recurentul nu a invocat careva argumente concrete în

raport cu temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

iar solicitările acestuia de fapt se încadrează în temeiul prevăzut de art.427 alin. (1)

pct.10) Cod de procedură penală.

3

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în

baza căruia au fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța

și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvîrșite.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului, precum

că la individualizarea pedepsei inculpatului instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 75 Cod penal.

Norma nominalizată indică expres, că persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea

pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luînd în

considerație personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, dar

antecedentul penal este stins, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

se caracterizează pozitiv la serviciu și la domiciliu (f.d.109,112), a restituit

4

prejudiciul succesorului victimei, ultima neavînd careva pretenții materiale și

morale făță de inculpat (f. d. 110,111), are la întreținere părinții care au vîrsta

înaintată (f. d. 104-108), a recunoscut vina fiind de acord cu examinarea cauzei în

baza probelor administrate la faza urmării penale și se căiește sincer (f.d.103).

Totodată, Colegiu reține că criticile recurentului precum că la stabilirea

pedepsei de către instanțele de judecată nu s-a ținut cont de obiectul infracțiunii ce

constituie relațiile sociale referitoare la securitatea circulației, viața și sănătatea

persoanei care sunt valori incomensurabile, deasemenea nu și-au găsit confirmare,

deoarece inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complimentară – privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, ținîndu-se cont de flagelul

multitudinilor de accidente rutiere, cu consecințe tragice ce atentează la viața și

sănătatea persoanelor, pentru asigurarea caracterului educativ ale unei condamnări

și pentru a descuraja prin aplicarea pedepsei alegerea unui comportament nepăsător

față de viața și sănătatea oamenilor.

Prin urmare, criticele formulate de recurent au fost invocate și în apel, cărora

l-i s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie la pct. 5, iar decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art.

415- 417 Cod de procedură penală soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.

432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Mihai Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 septembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5