1ra-1694/2014 — art. 264 al. 3, 90 CP

Instanța de fond de la 03.12.2013 pînă la 10.02.2014;

Instanța de apel de la 11.03.2014 pînă la 30.04.2014;

Instanța de recurs de la 08.10.2014 pînă la 17.12.2014. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 10 februarie 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Mahu Anatolie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare, a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an, cu obligarea lui Mahu Anatolie Nicolae să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent care supraveghează executarea sentinței. Prin aceiași sentință acțiunea civilă a părții vătămate Tulea Cristina a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul inculpatului Mahu Anatolie Nicolae a prejudiciului moral în suma de 50 000 lei 2. Pentru pronunțarea sentinței, instanța de fond a constatat, că inculpatul Mahu Anatolie, la 18 septembrie 2013, aproximativ ora 21.30, fiind la volanul automobilului de model Dacia Logan, cu n/î UN BB 028, și deplasându-se în mun. Chișinău pe str. Grădina Botanică, din direcția str. Sarmisegetusa spre str. Salcîmilor, la intersecție cu str. Pădurii, nu a manifestat prudență sporită la trafic și neținând permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont flecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de conducere a vehiculului, neapreciind corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, neluând în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, 1 neadaptând o viteză corespunzătoare condițiilor de drum care iar garanta securitatea circulației și necedând trecerea transportului din sens opus, și fără să se asigure, efectuând manevra de virare la stânga, neglijând, astfel, prevederile pct.3, 4, 40 sub pct.(l), art. 45 din Regulamentul circulației rutiere, art.22 alin.(4) din Legea privind siguranța traficului rutier, a tamponat autovehiculul de model WV-Caddy, cu n/î K AY 326, condus de șoferul Cașu Sorin, care se deplasa din sens opus. În rezultatul accidentului rutier, pasagerelor automobilului de model Dacia Logan, Tulea Cristina și Marian Mariana, le-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2593/D din 25.10.2013 vătămare corporală gravă și respectiv, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2594/D din 28.10.2013, leziuni corporale sub formă de contuzie a țesuturilor moi a capului în regiunea temporo parietală dreaptă, care nu se supun aprecierii medico-legale. Potrivit pct.3, 4, 40 subct.10, 45 din Regulament, Mahu Anatolie era obligat să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice și prin acțiunile sale să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente; orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia; prealabil virării la stânga sau întoarcerii, Mahu Anatolie trebuia să cedeze trecerea vehiculelor ce se deplasează din sens opus și trebuia să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care, în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuia să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului. 3. Împotriva sentinței au contestat cu apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului fără aplicarea art. 90 Cod penal. Întru motivarea apelului acuzatorul de stat a indicat că instanța de fond neîntemeiat și ilegal a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, față de inculpatul Mahu Anatolie, avînd în vedere că acesta nu a restituit nici pînă în prezent prejudicial moral, cauzat părții vătămate prin infracțiune, astfel procurorul consideră că prin aplicarea pedepsei date nu va fi atins scopul legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, acesta nu va conștientiza pericolul real al acțiunilor sale. - avocatul Bria Constantin în numele inculpatului Mahu Anatolie, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei complementare, cu înlăturarea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport și micșorarea cuantumului prejudiciului moral pînă la 10 000 lei, motivînd prin faptul că Mahu Anatolie a recunoscut integral vina, se căiește sincer de cele comise, a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune, are un copil minor la întreținere, activează în calitate de șofer la serviciul de taxi, iar conducerea mijlocului de treansport fiind unica sursă de întreținere a sa și a familiei acestuia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și a fost admis parțial apelul avocatului 2 Bria Constantin în numele inculpatului Mahu Anatolie, casată sentința în latura civilă și încasat de la inculpatul Mahu Anatolie în beneficiul părții vătămate Tulea Cristina prejudiciul moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei. În rest sentința s-a menținut. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect și legal a constatat prezența în acțiunile inculpatului Mahu Anatolie, a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, lipsind careva motive întru casarea sentinței în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, mai mult ca atît că sentința instanței de fond nu a fost contestată în această latură, nici de către procuror, dar nici de către apărare. În contextul pedepsei aplicate, instanța de apel verificînd legalitatea, corectitudinea și situația echitabilă a pedepsei aplicate,a considerat că lipsesc careva circumstanțe de a stabili o sancțiune mai aspră, după cum solicită acuzatorul de stat, dar și lipsa temeiurilor de fapt și de drept de a exclude aplicarea sancțiunii complementare după cum pledează apărarea. Instanța de apel consideră nejustificată cerința avocatului privind excluderea sancțiunii complementare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, or, în cazul de față nu s-au constatat careva circumstanțe excepționale prevăzute de norma art. 79 Cod penal, care ar genera excluderea acesteia, iar mai mult ca atît sancțiunea normei de condamnare prevede obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Instanța de apel consideră justificată și întemeiată cerința avocatului Bria Constantin, privind micșorarea prejudiciului moral dispus spre încasare, în contul părții vătămate Tulea Cristina. Sub acest aspect, instanța de apel reiterează că instanța de fond just și echitabil a dispus admiterea acțiunii civile, însă în acest caz, cuantumul despăgubirilor morale, este unul exagerat și nejustificat.

Împotriva deciziei instanței de apel, procurorul a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Mahu Anatolie să fie exclus prevederile art. 90 Cod penal. Recurentul invocă că, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, avocatul Bria Constantin în numele inculpatului Mahu Anatolie, a scris referință privind opinia asupra recursului declarat de procuror prin care a menționat că, recursul ordinar urmează a fi respins invocînd că instanța de apel a analizat toate probele și just a ajuns la concluzia sa. Totodată, apărătorul a menționat că inculpatul a achitat deja prejudiciul moral în suma de 10 000 lei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 3 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că procurorul critică aprecierea probelor și nu indică anume asupra căror motive din apel instanța nu s-a pronunțat. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa. Referitor la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, pedeapsa a fost numită sub limita sancțiunilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și cele invocate în recurs. Astfel, sancțiunea articolului imputat și anume art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal prevede sancțiunea de închisoare de la 3 la 7 ani închisoare. Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din maximul pedepsei (de 4,8 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (2 ani) și vor constitui de la 2 ani la 4 ani 8 luni închisoare. Astfel, pedeapsa stabilită lui Bunduchi Ion de către instanța de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute. Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.75-77, 90 Cod penal și anume, poziția părții vătămate pe caz Tulea Cristina care nu are careva pretenții față de inculpat, fiindu-i restituit prejudiciul moral, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei penale, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, de poziția inculpatului care și-a recunoscut pe deplin vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, aplicându-i corect suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului cu stabilirea termenului de probă de 1 an. 4 Astfel, se reține că, recursul declarat de procuror, nu se întemeiază pe temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4), 434 Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Mahu Anatolie Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicarea integrală la 14 ianuarie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco 5