1ra-384/2015 — art.264 alin.1 Cod penal

1ra-384/2015 — art.264 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-384/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

05 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Zavtur Veaceslav, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 26 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Zavtur Veaceslav Simion,

născut la 28 aprilie 1969, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. E. Alistar, nr. 8.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

2014 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

Zavtur Veaceslav a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

moral și s-a dispus încasarea sumei în mărime de 10 000 lei, iar în partea

încasării prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Veaceslav la 16 iulie 2013, aproximativ la ora 10 15, conducînd automobilul de

1

model „Opel Corsa" cu n/î C ZJ 777 se deplasa pe un drum adiacent spre str.

Burebista, mun. Chișinău.

În timpul deplasării, ieșind pe str. Burebista conducătorul nu a

manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a

vehicolului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45 alin. 1) și 2) a

Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că, „conducătorul auto trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteza stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția si reacția;

dexteritatea în conducere, care i-ar permite sa prevadă situațiile periculoase; starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră, iar în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului" și pct. 39 alin. 2) care indică că, „în cazul în care vehicolul iese de pe

teritoriul adiacent drumului, conducătorul trebuie să cedeze trecerea pietonilor și

vehiculelor care circulă pe acest drum", iar ca urmare, virînd la stînga, a comis

tamponarea biciclistului Palade Iurie care se deplasa regulamentar pe banda

sa de deplasare pe str. Burebista din direcția bd. Dacia spre str.

Sarmizegetusa, mun. Chișinău.

În rezultatul tamponării, lui Palade I. i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1884/D din 13.08.2013, vătămare

corporală medie.

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de amendă.

În argumentarea apelului a indicat că la determinarea caracterului și

mărimii pedepsei, instanța nu a apreciat un șir de circumstanțe atenuante,

neargumentînd poziția sa referitor la aplicarea celei mai aspre pedepse, pe

cînd norma art. 264 alin. (1) Cod penal prevede și alte sancțiuni mai ușoare

sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității. Nu

înțelege în baza căror probe sau circumstanțe a fost aplicată pedeapsa

complementară. Mai mult că, aplicînd pedeapsa complementară instanța nu a

luat în considerație că el are experiență de a conduce mijloace de transport

mai mult de 25 de ani, perioadă în care nu a avut nici un accident rutier și nu

2

a fost tras la răspundere pentru încălcarea regulilor de circulație rutieră. De

asemenea, nu s-a luat în considerație că în genul lui de activitate este necesar

mijlocul de transport, iar necesitățile familiale sunt legate de exploatarea

automobilului, indicînd că are 3 copii minori care trebuie transportați la

școală, grădiniță, policlinică. Consideră că instanța nu a menționat după care

criterii a concluzionat că suma de 10 000 lei în calitate de prejudiciu moral

încasat în beneficiul părții vătămate, este una echitabilă.

decembrie 2014, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu

certitudine vinovăția lui Zavtur V. în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a

stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în

drept acțiunile acestuia, circumstanțe care nici nu se contestă.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată

legal și corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținînd cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și de gravitatea faptei penale,

urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului,

care are la întreținere patru copii, 3 din care sunt minori, recunoașterea vinei

și căința sinceră, de comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii,

că nu a recuperat prejudiciul cauzat, considerînd că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa

cu aplicarea art. 90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani, care va fi eficace și va atinge scopul

pedepsei.

Cît privește argumentele inculpatului că instanța de fond la stabilirea

pedepsei acestuia a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal, le-a considerat

ca nefondate.

La fel, instanța a conchis că nu pot fi reținute solicitările inculpatului

privind aplicarea în privința sa a unei pedepse sub formă de amendă,

deoarece în speță nu sunt temeiuri de a fi aplicată o astfel de pedeapsă,

infracțiunea fiind comisă din imprudență, sau, motivul infracțiunii fiind

nerespectarea obligațiilor ce-i revin șoferului care conduce mijlocul de

transport, sineîncrederea exagerată, care a pus în pericol viața și sănătatea

altor participanți la trafic și la etapa actuală mijloacele de transport prezintă

un grad sporit de pericol.

3

Prin urmare, în rezultatul accidentului rutier partea vătămată a suportat

vătămări corporale medii, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral și material, care

nu a fost recuperat de inculpat pînă la moment, iar comportamentul ultimului

denotă, că acesta nu a înțeles deplin consecințele infracțiuniii săvîrșite, nu a

acordat ajutorul necesar victimei pentru tratament.

Astfel, în circumstanțele nominalizate nu este temei de a considera că

pedeapsa aplicată lui Zavtur V. fiind prea aspră, prin urmare motivele

apelantului nu pot servi drept temei pentru schimbarea pedepsei acestuia.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a indicat că, suma încasată cu titlu

de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate este în stare să acopere

suferințele psihice ale ultimului, constituind o satisfacție echitabilă pentru

fapta comisă și consecințele acesteia. Totodată, prima instanță corect a decis ca

în partea încasării prejudiciului material acțiunea civilă, să fie admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile, deoarece este imposibil de a constata în ședința de

judecată a instanței de fond și apel, fără a fi prezentate careva probe în

susținerea pretențiilor înaintate.

inculpatul Zavtur V., care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită, casarea hotărîrilor contestate și

pronunțarea unei noi hotărîri sub formă de amendă, invocînd repetat aceleași

argumente care le-a menționat anterior în cererea de apel. Suplimentar a

indicat că după ce a recepționat decizia redactată a instanței de apel, dînsul a

achitat prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei părții vătămate Palade I.,

prejudiciu care a fost stabilit prin sentință.

Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpatul Zavtur V., solicitînd respingerea

recursului, ca inadmisibil, invocînd că măsura de pedeapsă stabilită

inculpatului este în limitele sancțiunii, iar instanța la aplicarea pedepsei a

ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, precum și de circumstanțele

atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal.

7.1. Referință a fost depusă și de partea vătămată Palade I. care a

solicitat ca recursul să fie respins, menționînd următoarele: în fața instanțelor

de judecată inculpatul recunoaște formal vinovăția, dar în realitate - nu, care

4

nu s-a căit sincer în cele comise, neconștientizînd greșeala pentru a nu o

repeta în viitor; în instanța de fond inculpatul a tergiversat 4 luni ședințele de

judecată. Consideră că inculpatul este o persoană mincinoasă și social

periculoasă, din experiența pe care a avut-o cu acesta.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpatul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, din care rezultă

că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată, că temeiul la care se referă autorul recursului,

nu este aplicabil din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

După cum rezultă din recurs, autorul recursului este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor sale în baza art. 264 alin. (1) Cod penal însă, critică hotărîrea

contestată în partea pedepsei, considerînd că instanțele judecătorești urmau să

aplice o pedeapsă mai blîndă și anume sub formă de amendă.

Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte.

La fel, legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Colegiul penal menționează că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute

vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

5

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale,

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite

de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse

sunt: minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte.

Astfel, lui Zavtur Veaceslav în baza art. 264 alin.(1) Cod penal i-a fost

stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1

an, adică în limitele prevăzute de lege.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Prin urmare argumentul recurentului că în privința sa urmează a fi

aplicată o pedeapsă mai blîndă, non privativă de libertate, deoarece

sancțiunea art. 264 alin.(1) Cod penal prevede și altă categorie de pedeapsă –

amenda sau muncă neremunerată în folosul comunității, Colegiul

menționează că, instanța de apel în decizia sa corect a reținut că la caz nu sunt

temeiuri de a fi aplicată o astfel de pedeapsă (amenda), or, consecințele

infracțiunii fiind nerespectarea obligațiilor ce-i revin șoferului care conduce

mijlocul de transport, sineîncrederea exagerată, care a pus în pericol viața și

sănătatea altor participanți la trafic și la etapa actuală mijloacele de transport

prezintă un grad sporit de pericol.

Mai mult ca atît, în urma accidentului rutier partea vătămată a suportat

vătămări corporale medii, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral și material,

care, după cum rezultă din recursul inculpatului și referința depusă de partea

vătămată Palade I., doar după pronunțarea deciziei motivate a instanței de

6

apel inculpatul a achitat suma încasată cu titlu de prejudiciu moral în mărime

de 10 000 lei.

Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa închisorii în aceste limite,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată lui Zavtur V. de

către instanța de fond și menținută de apel (2 ani închisoare, în temeiul art. 90

CP un an termen de probă), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel

încît acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde,

poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-

419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, iar

temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Zavtur V. nu

există și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Zavtur

Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Zavtur Veaceslav Simion,

cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 mai 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

7