1ra-1212/2014 — art.264 alin.1 Cod penal

1ra-1212/2014 — art.264 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1212/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

05 august 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Petru Moraru, Oleg

Sternioală,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Radu Sergiu în numele inculpatului Nacu Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014, în cauza

penală în privința lui

Nacu Vitalie Petru,

născut la 25 iunie 1973, originar din r-nul

Nisporeni, s. Grozești, domiciliat în or. Nisporeni,

str. Victoriei 72.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Vitalie a fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, la amendă în

mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Vitalie, la 30 noiembrie 2012, aproximativ la ora 1830, conducînd automobilul

de model „Opel Vectra”, cu n/î NS AI 306, deplasîndu-se în direcția or.

Chișinău, pe traseul R-1 Chișinău-Ungheni, ajungînd la intersecția cu drumul

1

spre s. Roșcani, r-nul Strășeni, km 19 + 600 m., a stopat automobilul condus

după rutiera care s-a oprit în față, pe partea dreaptă a carosabilului, din care a

coborît pasagerul Mereuța Andrei. Văzînd că pietonul Mereuța A. se află pe

partea dreaptă a carosabilului și intenționează să traverseze drumul, prin ce îi

crează obstacol pentru circulație, a încălcat prevederile art. 45 alin.(1) lit. b), d)

și alin.(2) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că:”Conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, unde a început a

efectua manevra de deplasare cu ocolire a pietonului, fără a se asigura că

aceasta nu va pune în pericol siguranța traficului, intrînd pe contrasens, la

mijlocul traseului, unde, a tamponat pietonul Mereuța A., care traversa partea

carosabilă a drumului.

În rezultatul tamponării, părții vătămate, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 07 din 21 ianuarie 2013, i-au fost cauzate vătămări

corporale medii.

Grigoraș M. în numele părții vătămate, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, din motivul blîndeții pedepsei,

pronunțarea unei noi hotărîri, de condamnare a lui Nacu Vitalie în baza art.

264 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani. Instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și anume că inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, nu s-a căit de cele comise, precum nici nu a reperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, anterior acesta a fost condamnat pentru o

infracțiune similară, deasemenea soldat cu cauzarea leziunilor corporale.

- avocatul Grigoraș M. în numele părții vătămate, casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărîri cu stabilirea unei pedepse mai aspre, din

motiv că inculpatul anterior a fost judecat pentru o infracțiune similară.

Consideră, că la momentul comiterii infracțiunii Nacu V. era în stare de

2

ebrietate, deoarece a refuzat să treacă controlul medical, precum și pe cauză

nu au fost audiați un șir de martori care puteau să confirme circumstanțele

comiterii accidentului rutier.

ianuarie 2014, au fost admise apelurile declarate, casată partial sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care:

- Nacu Vitalie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la

1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la Nacu

Vitalie în beneficiul lui Mereuța Andrei, prejudiciul moral în sumă de 5000 lei

și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei, iar în partea încasării

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea civilă.

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

prevederile art. 264 alin. (1) Cod penal.

Referitor la pedeapsa principală stabilită inculpatului, instanța a conchis

că aceasta incorect a fost individualizată de către instanța de fond, precum și

neaplicarea pedepsei complementare, menționînd că în speță, careva

circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar caracteristica pozitivă de la

locul de trai, aflarea în relații de căsătorie, prezența antecedentelor penale

stinse, nu pot constitui circumstanțe atenuante, dar caracterizează persoana

inculpatului. La fel, a menționat că nu poate fi reținută – contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, deoarece inculpatul nu a recunoscut vina și nu s-a căit

în cele săvîrșite.

Totodată, partea vătămată în urma acțiunilor inculpatului a fost

încadrat în grad de dezabilitate mediu, păstrîndu-și 60% capacitatea de

muncă, iar la momentul actual infracțiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, soldate cu

3

vătămare medie a integrității corporale și a sănătății din imprudență, se comit

cu o frecvență sporită, ceea ce majorează gradul prejudiciabil a acestora și

rezonanța lor socială, iar măsura de constrîngere cu caracter pecuniar aplicată

inculpatului nu va restabili echitatea socială, corectarea ultimului, prevenirea

din partea acestuia, precum și a altor persoane de noi infracțiuni, existînd

riscul ca, în situația în care, cunoscîndu-se că pentru astfel de infracțiuni se

aplică o pedeapsă sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, ceilalți membri ai societății ar putea să nu

sesizeze pericolul social a infracțiunii nominalizate și cunoscînd despre

asemenea pedepse penale, vor fi predispuși de a încălca Regulamentul

Circulației Rutiere, fără a fi aspru pedepsiți pentru cele comise și consecințele

survenite.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de apel

a menționat că, nici la urmărirea penală, cît și în instanța de fond Mereuța A.

nu a înaintat acțiune civilă în conformitate cu art. 221 Cod de procedură

penală, nefăcînd declarații în sensul că ar fi suportat careva prejudiciii

materiale sau morale, precum și cheltuieli de judecată.

Astfel, instanța a conchis că reieșind din suferințele psihice care au fost

cauzate părții vătămate prin acțiunile lui Nacu V. în urma accidentului rutier,

care nu se supun aprecierii, precum și că victima a avut pierderi a 60 % din

capacitatea de muncă, instanța de apel a considerat că părții vătămate

Mereuța A. este necesar să i se acorde compensații pentru dauna morală

cauzată în mărime de 5000 lei, care este echitabilă și suficientă, precum și 5000

lei cheltuielile de judecată care sunt probate prin copia bonului de plată seria

EO nr.589265 din 13.11.2013 (f.d.185).

Cît privește încasarea prejudiciului material, instanța a menționat că

pretențiile părții vătămate nu sunt probate în modul cuvenit, deoarece

prejudiciul invocat conține elemente care nu pot fi supuse calculului, fiindcă

orice evaluare nu poate fi decît speculativă, prin urmare, instanța a

concluzionat că, în această parte acțiunea civilă urmează a fi admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

4

Radu Sergiu în numele inculpatului, care invocînd ca temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței instanței de fond,

deoarece decizia instanței de apel este ilegată, fiindcă concluziile sale nu au

fost întemeiate pe probele cercetate în sedința de judecată.

Învinuirea înaintată lui Nacu V. este declarativă, subiectivă și

contradictorie, bazată pe declarațiile părții vătămate. În speță, vinovat de

accident este pietonul care a încălcat grav și neglijent RCR la traversarea

carosabilului, în locurile interzise pentru traversare, ori semn rutier și marcaj

respectiv, care ar semnaliza existența traversării pietonale în locul

accidentului nu există.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului este întocmit cu grave

încălcări ale Codului de procedură penală, deoarece nu este indicat locul

tamponării pietonului, lipsește semnătura lui Nacu V. că a participat la

cercetare.

Inculpatul, acceptînd sancțiunea aplicată acestuia de prima instanță, nu

a dorit să o conteste cu apel, iar instanța i-a înrăutățit situația, care i-a aplicat o

pedeapsă foarte aspră.

Prin ordonanța din 21 ianuarie 2013, Mereuța A. a fost recunoscut parte

civilă, avînd pretenții în mărime de 8000 lei, iar ulterior, la întrebarea

avocatului dacă are pretenții față de inculpat, acesta a răspuns, că le va înainta

după terminarea tratamentului.

Totodată, instanța de apel, a încălcat grav prevederile normei procesual

penale, deoarece a primit acțiunea civilă la etapa apelului, contrar art. 221

alin.(1) Cod de procedură penală, care prevede că, acțiunea civilă în procesul

penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în

orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării

judecătorești”, iar norma art. 376 alin. (2) CPP stipulează momentul, cînd este

finalizată cercetarea judecătorească și anume că, dacă nu au fost formulate cereri

sau demersuri noi după soluționarea cererilor și demersurilor formulate și

îndeplinirea în cazurile necesare a acțiunilor procesuale suplimentare, președintele

ședinței de judecată declară cercetarea judecătorească terminată.

Astfel, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată urma să nu fie

primită spre examinare, iar partea civilă putea să o înainteze în ordinea

5

procedurii civile. Prin urmare, probelor anexate la acțiunea civilă nu li s-a dat

aprecierea cuvenită, fiind încălcată procedura soluționării acesteia.

Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției respective.

În latura penală, Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de

apel este legală și întemeiată, și relevă următoarele.

Din textul recursului declarat, în care se critică măsura de pedeapsă,

avocatul inculpatului invocă că la stabilirea pedepsei de către instanța de apel

nu s-a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de individualizare

a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, care permit stabilirea unei pedepse

mai blînde.

În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

6

partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod.

Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Din decizia instanței de apel, se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei inculpatului Nacu Vitalie, instanța a ținut seama de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de

persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, corect considerînd că acesta urmează să

execute 1 an închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 an, totodată, s-a dispus privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, care a fost stabilită în

limitele sancțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul

penal lărgit, reieșind din materialele cauzei, constată că instanța de apel a

adoptat o soluție greșită sub acest aspect, din următoarele motive.

Potrivit materialelor cauzei, partea vătămată Mereuța Andrei pe

parcursul examinării cauzei în instanța de fond careva acțiune civilă nu a

înaintat față de inculpatul Nacu V., însă a depus acțiune civilă împreună cu

apelul la data de 03 decembrie 2013 (f.d.182-184), solicitînd ca să fie încasat de

la inculpat în beneficiul său prejudiciul moral în sumă de 100.000 lei,

prejudiciul material de 3217,63 lei și cheltuielile de judecată – 5000 lei

(f.d.184).

Din textul deciziei instanței de apel, rezultă că, instanța de apel a admis

apelurile declarate, casînd sentința parțial și pronunțînd o nouă hotărîre,

7

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căruia Nacu Vitalie a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an,

executarea pedepsei închisorii fiind suspendată condiționat pe un termen de

probă de 1 an.

Totodată, a dispus încasarea de la inculpatul Nacu Vitalie în beneficiul

părții vătămate Mereuța Andrei prejudiciul moral în mărime de 5000 lei și a

cheltuielilor de judecată de 5000 lei.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

Potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte care

constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în

calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și

materiale.

Colegiul penal reține, că în temeiul art. 219 alin. (1) Cod de procedură

penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale,

morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit

prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvîrșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit

prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la

despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute

ori nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori

nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea

bunurilor deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea

penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

8

profesionale.

Prejudiciul material se consideră legat de săvîrșirea acțiunii interzise de

legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:

1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia;

2) înmormîntarea părții vătămate;

3) plata sumelor de asigurare, îndemnizațiilor și pensiilor;

4) executarea contractului de depozit al bunurilor.

Prevederile art. 219 alin.(5), 221 alin. (1) Cod de procedură penală,

reglementează că acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii

scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea

procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești.

Persoana fizică sau juridică care a înaintat acțiunea civilă, prin

ordonanța organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de

judecată, este recunoscută în calitate de partea civilă.

Din materialele cauzei, se constată că prin ordonanța de recunoaștere în

calitate de partea vătămată din 21 ianuarie 2013, Mereuța Andrei a fost

recunoscut în această calitate (f.d. 34).

Ulterior, atît în cadrul urmăririi penale, cît și la faza judecării cauzei în

instanța de fond, partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă către inculpatul

Nacu V., precum și fiind audiat în cadrul ședinței instanței de fond acesta nu

a menționat nimic despre înaintarea acțiunii civile (f.d. 127-129).

Sub acest aspect, Colegiul conchide că instanța de apel, la judecarea

apelului, efectuează o verificare multilaterală de fapt și de drept a sentinței,

numai în măsura în care hotărîrea a fost atacată, în baza materialelor din

dosar doar în privința acelor fapte care au format obiectul judecării în prima

instanță, prevederi stipulate în explicațiile date de către Plenul Curții

Supreme de Justiție în Hotărîrea nr. 22 din 12 decembrie 2005 cu modificările

ulterioare, „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, unde

în pct. 5.4. este prevăzut că: „Partea civilă și partea civilmente responsabilă sînt în

drept de a ataca hotărîrea cu apel numai în ce privește latura civilă a cauzei. Partea

civilă și partea civilmente responsabilă pot invoca și aspecte legate de latura penală a

cauzei, dacă aceasta are rezonanță asupra modului de soluționare a laturi civile, cum

9

ar fi legătura de cauzalitate dintre infracțiune și prejudiciul ce se urmărește.

Examinarea aspectelor legate de latura penală la apelul părți civile nu poate agrava

situația inculpatului. Partea civilmente responsabilă poate face apel numai referitor la

despăgubirile la care a fost obligată potrivit sentinței. Faptul că persoana a înaintat

acțiunea, dar nu și-a formulat pretenția pînă la pronunțarea sentinței, nu o lipsește de

dreptul de a-și concretiza pretențile în fața instanței de apel. În cazul cînd persoana

nu a făcut aceste declarații de constiuire ca parte civilă și nu a solicitat

despăgubiri în fața primei instanțe, ea va pierde dreptul de a face aceasta în

fața instanței de apel”.

Astfel, Colegiul penal menționează că, prejudiciile materiale și morale

solicitate de partea vătămată Mereuța Andrei, puteau fi încasate de la

inculpatul Nacu V., în cazul în care partea vătămată ar fi înaintat o acțiune

civilă împotriva acestuia, solicitînd recuperarea prejudiciilor cauzate prin

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, prevederi

stipulate în art. 221 alin.(1) Cod de procedură penală, ceea ce nu confirmă

materialele cauzei.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal lărgit casează

decizia instanței de apel în latura civilă, deoarece partea vătămată nu a înaintat

acțiune civilă pînă la terminarea cercetării judecătorești în instanța de fond, iar

instanța de apel, la judecarea cauzei, verifică legalitatea hotărîrii atacate, în

privința acelor fapte care au format obiectul judecării în prima instanță.

Mai mult ca atît, instanța de apel a casat sentința parțial în latura penală

și a rejudecat cauza conform modului stabilit pentru prima instanță doar în

partea pedepsei.

Colegiul penal reține că, potrivit art. 221 alin. (5) Cod de procedură

penală, persoana care nu a înaintat acțiunea civilă în cadrul procesului penal,

precum și persoana a cărei acțiune civilă a rămas nesoluționată, au dreptul de

a înainta o asemenea acțiune în ordinea procedurii civile. Colegiul consideră

că decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial, în latura civilă, cu

explicarea că partea vătămată Mereuța Andrei este în drept să se adreseze cu

pretenții de ordin material și moral în ordinea procedurii civile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Radu Sergiu în numele

inculpatului Nacu Vitalie, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014, în latura civilă, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mereuța Andrei se lasă fără

examinare.

Se explică părții vătămate dreptul de a se adresa cu acțiune în ordinea

procedurii civile.

În rest, dispozițiile hotărîrii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ion Guzun

Petru Moraru

Oleg Sternioală

11