1ra-1606/2017 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-1606/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 16 noiembrie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, declarat de către

avocatul Gortolomei Viorel în numele inculpatului

Ghindă Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal la 1 an și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Șocodei Irina a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

procedură penală, a constatat că Ghindă Ion, la 30 august 2014, ora 20.30, aflându-se la

volanul autoturismului de model „Fiat Punto”, cu n/î XXXXX și deplasându-se pe

bd.Dacia, mun.Chișinău din direcția Aeroportului spre str.Băcioii Noi, ajungând în

apropierea intersecției bd.Dacia și str.Băcioii Noi, nu a manifestat prudență sporită la

trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, a ignorat

prevederile pct.45 subpct.1) lit.a), b), d) și 2) din Regulamentul circulației rutiere, potrivit

căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de factorii precum: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului; precum și în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și pct.49 din același Regulament,

potrivit căruia, în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase

liber un spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a

acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea și, drept urmare, s-a ciocnit în spatele

1

autoturismului de model Mazda, n/î XXXXX, condus de către Hudjeev Anton, care

staționa pe banda extremă stângă pe bd.Dacia, orientat în direcția str.Băcioii Noi, la

culoarea roșie a semaforului amplasat la intersecția bd.Dacia și str.Băcioii Noi,

mun.Chișinău.

În rezultatul accidentului de circulație, unitățile de transport au fost tehnic

deteriorate considerabil. Pasagerului autoturismului de model „Fiat Punto”, Prisacari Ilie,

i-a fost cauzată vătămare corporală medie, sub formă de fractură a osului humeral drept în

treimea medie cu deplasare, excoriații multiple la nivelul feței, edem în regiunea brațului

drept, confirmate prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.386/D din

19.02.2015, pasagerului autoturismului de model „Mazda”, Șocodei Irina, i-au fost cauzate

vătămări corporale care nu se supun aprecierii medico-legală, confirmat prin raportul de

expertiză medico-legală nr.630/D din 25.03.2015.

După producerea accidentului rutier, Ghindă Ion a părăsit locul accidentului,

ignorând prevederile pct.12 subpct.1) lit.g) din Regulamentul circulației rutiere, potrivit

căruia conducătorul de vehicul implicat într-un accident în trafic rutier este obligat să

anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție.

prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui I.Ghindă să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce autovehicule,

invocând că prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.57 Cod penal, nu a

ținut cont de toate aspectele ce individualizează persoana inculpatului, care și-a recunoscut

vina, s-a căit sincer pentru cele comise, cauza fiind judecată în condițiile prevăzute de

art.3641 Cod de procedură penală, nu s-a eschivat de la urmărirea penală și judecarea

cauzei, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai și nu au fost

constatate circumstanțe agravante, prevăzute de art.77 Cod penal; instanța eronat i-a

aplicat pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

pe motiv că, potrivit hotărârii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 26.11.2016, lui

I.Ghinda, în baza art.243 Cod contravențional, i-a fost aplică o pedeapsă sub formă de

privare de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de 2 ani.

apelul declarat de către avocatul V.Gortolomei în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în

partea stabilirii pedepsei penale.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, la stabilirea categoriei pedepsei penale,

prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care, la data comiterii infracțiunii, făcea parte din categoria

celor ușoare, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale

acestuia, că la locul de trai se caracterizează pozitiv, de comportamentul acestuia atât la

momentul săvârșirii infracțiunii, cât și în cadrul desfășurării procesului penal, precum și de

faptul că anterior a fost condamnat, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare, însă nu a tras

concluzii necesare, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că

inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea

cauzei în procedură simplificată, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, și corect a conchis că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc

doar prin izolarea lui de societate, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a reținut drept

circumstanță atenuantă - recunoașterea vinovăției, or, acest fapt atrage incidența procedurii

2

simplificate în temeiul art.3641 Cod de procedură penală și nu poate fi valorificat drept o

circumstanță atenuantă, prevăzută de art.76 alin.(1) lit.f) Cod penal, deoarece ar însemna

că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Consecvent, instanța de apel a indicat că din interpretarea sistemică a sancțiunii

prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal rezultă obligativitatea aplicării la pedeapsa

principală - închisoare, pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, prin urmare nu poate fi acceptat argumentul avocatului privind

excluderea pedepsei complementare.

V.Gortolomei în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui I.Ghindă

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce

autovehicule, pe motiv că a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar legii; -

instanțele de judecată nu au dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal și nu au

ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de fapta comisă, cauza

fiind judecată în condițiile prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, nu s-a eschivat

de la urmărirea penală și judecarea cauzei, de toate circumstanțele care au provocat

comiterea faptei prejudiciabile, de persoana inculpatului.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost

aplicată.

Motivele recurentului, precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa,

neacordând deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul penal le consideră

drept lipsite de temei.

La acest capitol Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Concomitent, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

3

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui I.Ghindă, instanța de apel a ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile

generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunii, care făce parte din categoria celor ușoare, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, că la locul de trai se caracterizează pozitiv,

de comportamentul acestuia la momentul săvârșirii infracțiunii și în cadrul desfășurării

procesului penal, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-

a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acestuia, având în vedere că anterior a fost condamnat, fiindu-i aplicată

pedeapsa cu închisoare, însă nu a tras concluziile necesare, corect considerând că corijarea

și reeducarea acestuia poate avea loc doar prin izolarea lui de societate, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și

individualizată conform prevederilor legale. Deci, analizând materialele cauzei și decizia

instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul V.Gortolomei în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gortolomei Viorel în

numele inculpatului Ghindă Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui Ghindă Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4