1ra-1002/17 — art.264 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-2002/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, declarat

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile, în cauza

penală în privința lui

XXX, născut la XXX, originar din

XXX, domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Mînăscurtă Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, la amendă în mărime de 175 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Mînăscurtă Alexandr în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 57 lei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

procedură penală, a constatat că Mînăscurtă Alexandr, la 17 aprilie 2015, ora 19.35,

conducând automobilul de model „Opel Corsa”, cu n/î SR BS 081, se deplasa pe șoseaua

Balcani, mun.Chișinău, din direcția str.Mircești în direcția str.Doina. În timpul deplasării,

în perimetrul de drum de până la intersecția șos.Balcani și str.Doina, Mînăscurtă

Alexandr, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în

care se afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea

lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor

ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație, de lățimea carosabilului,

gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare și a modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat cerințele Regulamentului circulației rutiere, și anume: -

pct.45, care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului; - pct.2, care prevede că în Republica Moldova vehiculele se

1

conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers; - pct.3, care prevede că

participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale respectivului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de

circumstanțe iminente; - pct.4, care prevede că orice participant la trafic care respectă

prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic

execută cerințele acestuia; - pct.39 subpct.1), care prevede că înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul

trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic; - pct.40 subpct.l), care prevede că înaintea

virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: să se apropie din timp de

axa drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu

circulația în sens unic; să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și urmează să

se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor. În cazul în care manevra de

întoarcere se efectuează în afara intersecției, iar lățimea carosabilului este insuficientă

aceasta poate fi efectuată de la marginea dreaptă a carosabilului sau chiar de pe

acostament. În acest caz conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se

deplasează în același sens, precum și celora care vin din sens opus; - pct.42 subpct.2),

care prevede că în afara localităților conducătorii trebuie să conducă vehiculele cât mai

aproape de marginea dreaptă a carosabilului și, în rezultat, ieșind pe partea carosabilului

pentru deplasarea automobilelor din sens opus, a tamponat automobilul de model „Opel

Corsa”, cu n/î CS AL 894, condus de către Bodrug Ion, în care se afla pasagerul Bodrug

Valentina, care se deplasau regulamentar din sensul opus sensului de deplasare a

automobilului condus de către Mînăscurtă Alexandr.

partea încasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

admisă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 57

lei de la A.Mînăscurtă în beneficiul statului, invocând că instanța eronat a respins cererea

în vederea compensării cheltuielilor judiciare, or, în cauzele penale, în care activitatea

judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire penală sau de

judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află

cauza.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă circumstanțelor

cauzei, totodată, precizând că cheltuielile judiciare solicitate de către procuror sunt

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce

sunt trecute în contul statului. Mai mult, prevederile legale la care face trimitere

acuzatorul de stat, nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei.

Astfel, instanța a indicat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de

stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești din bugetul de stat.

indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor judiciare și în această parte, dispunerea

2

rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; - instanțele eronat au respins cererea în vederea compensării

cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227-229, 385 alin.(1) pct.14), 397

pct.5) Cod de procedură penală.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Motivele recurentului, precum că instanțele eronat au respins cererea în vederea

compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227-229, 385 alin.(1)

pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale în privința părții vătămate V.Bodrug, în mărime de 57 lei, sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea

sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama condamnatului,

or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în

procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul

penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din

oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară,

acest principiu nu-și mai are valoarea.

Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins apelul procurorului și

a menținut sentința în partea în care a fost respinsă solicitarea procurorului privind

încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, în mărime de 57 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale nr.1911/D din 20.08.2015.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția este neîntemeiat, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului,

argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel care,

examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod

de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

3

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești

contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 28 martie 2017, în cauza penală în privința lui Mînăscurtă

Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4