1ra-1672/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1672/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1672/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chiriac Cristin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Damian Alexandr Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Damian Alexandr Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe o perioadă de probațiune de 1 an, dacă în această perioadă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, ținând cont de faptul că prin sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 iulie 2015 lui Damian Alexandr i-a fost

aplicată pedeapsa cu amendă în mărime de 900 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, pedepsele urmează

a fi executate de sine stătător.

ora 07.30, acționând în mod intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, prevăzând urmările și cunoscând cu certitudine că acționează cu

încălcarea prevederilor legale, a condus automobilul de model „Volkswagen Passat”,

1

cu n/î XXXXX, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, cu concentrația

vaporilor în aerul expirat de 0,75 mg/l, până când a fost stopat în mun. Chișinău, str.

Lunca Bîcului de către angajații Inspectoratului Național de Patrulare - Sîrbu Dorian

și Bivol Valeriu.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului, Damian A., a fost calificată de drept în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal

și anume – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este privată de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care a-l condamna pe Damian A., în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85, 87 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință a-i adăuga pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 16 iulie 2015, ce nu a fost executată și anume amenda în mărime

de 900 unități convenționale, în sumă de 18.000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepselor de

sine stătător.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul nu a executat, atât pedeapsa

principală sub formă de amendă, cât și cea complementară – privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, stabilite prin sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16.07.2015, respectiv infracțiunea săvârșită

din 10.12.2016 pentru care a fost condamnat Damian A., este comisă în stare de

recidivă;

- instanța de judecată eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, la stabilirea

pedepsei inculpatului;

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei definitive lui Damian A., a omis

aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal;

- instanța de judecată i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, reieșind

din personalitatea acestuia și faptul că a comis de 7 ori infracțiuni prevăzute de art.

2641 Cod penal.

fost admis apelul declarat, casată sentința în partea numirii pedepsei și pronunțată

în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Damian A. a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Conform art. 85-87 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, i-

a fost adăugat lui Damian A., pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 16 iulie 2015, amenda în mărime de 900 unități convenționale,

2

ceea ce constituie suma de 18.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepselor de sine stătător.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și cele de drept, just concluzionând că

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și acțiunile acestuia corect au fost

încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă

prea blândă inculpatului, Damian A., ținând contul că în prezenta speță infracțiunea

a fost săvârșită în stare de recidivă, prin urmare în mod eronat s-a dispus aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Învederând prevederile art. 34 și 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, instanța de apel a

constatat, că la momentul săvârșirii infracțiunii, Damian A., nu a executat atât

pedeapsa principală sub formă de amendă, cât și pedeapsa complementară -

privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 4 ani,

stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015, deci

infracțiunea din 10.12.2016, pentru care a fost condamnat condiționat inculpatul, a

fost săvârșită în stare de recidivă.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că prima instanță la stabilirea

pedepsei definitive lui Damian A. a omis aplicarea art. 85 Cod penal, dat fiind faptul

că alin. (1) al articolului indicat statuează că dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară.

Astfel, instanța de apel a conchis, că prima instanță a aplicat inculpatului o

pedeapsă prea blândă, reieșind din personalitatea acestuia și faptul că infracțiunea ce

a comis-o este a șaptea de acest gen, adică conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate cu grad avansat, iar pedepsele anterioare stabilite nu și-au produs

efectul, ultimul continuând să comită infracțiuni similare, punând în pericol viața și

sănătatea celorlalți participanți la trafic, din care motiv se deduce stabilirea pedepsei

cu închisoare și executare reală.

În circumstanțele sus indicate, instanța de apel a ajuns la concluzia, că

prevederile art. 90 Cod penal sunt inaplicabile și nu este posibil de suspendat

condiționat executarea pedepsei închisorii, deoarece corectarea inculpatului, Damian

A., este posibilă doar cu izolarea lui de societate, prin executarea pedepsei închisorii

în penitenciare de tip închis, ținând cont de prevederile art. 72 Cod penal.

Chiriac Cristin, în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia și

menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă, că în apelul declarat de către procuror și din

materialele cauzei nu există nici o probă în achitarea sau neachitarea amenzii

stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16.07.2015, precum nu

3

există nici o încheiere a judecătorului de instrucție privind neachitarea amenzii, ce ar

oferi veridicitate celor invocate de către acuzator. În asemenea împrejurări, apelul

declarat de către procuror a fost bazat pe presupuneri, iar sentința adoptată este una

întemeiată și legală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a fi decis inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel și-a argumentat suficient soluția, ținând cont de principiile generale

de aplicare a pedepsei și criteriile generale de individualizare a acesteia, iar prima

instanță nu a luat în considerație, că inculpatul nu este la prima abatere de la lege,

anterior fiind condamnat pentru infracțiune similară.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În prezenta speță, deși autorul recursului declarat nu invocă nemijlocit temeiul

de casare din cele indicate expres în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă

din conținutul recursului Colegiul desprinde, că sunt aduse critici în partea ce se

referă la constatarea faptului că inculpatul are antecedente penale nestinse,

săvârșind infracțiunea în stare de recidivă, solicitând în cele din urmă menținerea

sentinței, astfel semnalându-se temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, rezultă că apărătorul nu critică stabilirea vinovăției sau

încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului infracțiunii, respectiv instanța de recurs

nu se va expune la aceste capitole, verificând hotărârea instanței de apel doar sub

aspectul individualizării pedepsei stabilite inculpatului. La fel, din conținutul

recursului declarat se reține că partea apărării critică concluziile instanței de apel în

partea ce ține de constatarea săvârșirii de către inculpat a infracțiunii, în stare de

recidivă.

Așadar, la caz, inculpatul a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, sancțiunea căreia prevede pedeapsă cu amendă de la

1050 până la 1150 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

Totodată, inculpatul în cauza dată, a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni și

a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, fiind aplicate prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

4

Din lucrările cauzei, Colegiu penal atestă, că inculpatul a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău la data de 16 iulie 2015, pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1) și art. 2641 alin. (3) Cod penal,

iar potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 900 unități

convenționale, ceea ce constituie 18.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani (f.d. 77-79).

Fiind audiat în ședință de judecată, atât în prima instanță, cât și în instanța de

apel, inculpatul a declarat, că nu a achitat amenda stabilită prin sentința menționată

supra și că ar putea să o achite doar în rate (f.d. 88, 114). Prin urmare, instanța de

recurs apreciază ca neîntemeiate alegațiile recurentului, precum că partea acuzării

nu a prezentat probe, ce ar confirma faptul că amenda judiciară stabilită prin

sentința nominalizată nu a fost achitată, or potrivit pct. 1) alin. (2) art. 93 Cod de

procedură penală, în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt

constatate inclusiv prin intermediul declarațiilor inculpatului.

În continuare, dat fiind faptul că inculpatul până la momentul săvârșirii

infracțiunii vizate în cauza dată, nu a achitat amenda stabilită prin sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16.07.2015, ca pedeapsă principală, cu atât

mai mult este evident faptul, că nici pedeapsa complementară – privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport nu este executată, ținând cont că de la precedenta

condamnare a expirat aproximativ 1 an și 5 luni, rezultă că antecedentul penal nu a

fost stins.

Conform dispoziției art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea

cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Ținând cont de prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru

recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Totodată, rezultând din norma art. 90 alin. (4) Cod penal, se reține că

persoanele care au săvârșit infracțiuni în stare de recidivă, condamnarea cu

suspendarea condiționată a pedepsei nu se aplică.

Astfel, în prezenta speță, Colegiul penal evidențiază acel fapt, că inculpatului îi

poate fi aplicată pedeapsa, doar cu închisoare și executare reală.

Precum a fost menționat mai sus, sancțiunea cea mai aspră a infracțiunii

imputate inculpatului la caz prevede pedeapsa cu închisoare până la un an de zile.

Așadar, în cazul îmbinării recidivei de infracțiuni cu procedura simplificată aplicată

la caz, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul

beneficiază de reducere cu o treime a limitelor, prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare. Astfel, în cauza dată, limita maximă a pedepsei prevăzută de lege este

de 1 an închisoare și limita minimă, învederând art. 82 Cod penal, este de 6 luni

închisoare. Aplicând prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și reducând cu o

treime limitele minimă și maximă, acestea vor constitui 4 luni și respectiv 8 luni.

5

În cauza supusă judecării, inculpatului, instanța de apel i-a stabilit pedeapsa de

8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Pedeapsa numită de către

instanța de apel, Colegiul o consideră legală și întemeiată, fiind stabilită în limitele

prevăzute de normele legale, menționate și relevate mai sus. De asemenea, Colegiul

penal consideră justificat stabilirea termenului maxim al pedepsei prevăzut de lege

și anume 8 luni închisoare, deoarece din materialele cauzei se atestă, că la caz au fost

stabilite și circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal și anume –

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a fost condamnată anterior pentru o

infracțiune similară. De menționat este, că inculpatul anterior a comis 7 infracțiuni

similare, rezultând din copiile sentințelor anexate la materialele dosarului și cazierul

contravențional.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a aplicat

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea

de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect

și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către apărătorul inculpatului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac Cristin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Damian Alexandr Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 20 decembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6