1ra-1478/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1478/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1478/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017,

declarat de către inculpatul

Eftodii Victor Xxxxx, născut la xxxxx în or. Xxxxx,

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Eftodii Victor Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 alin. (1), (2) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

partea neexecutată a pedepsei complementare stabilită prin sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 16 septembrie 2015, sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an 9 luni 6 zile, fiindu-i stabilită prin

cumul total, pedeapsă definitivă 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an 9 luni 6 zile .

06.10, conducând automobilul de model „BMW 525”, cu n/î XXXXX, a fost stopat de

către inspectorul de patrulare din cadrul INP a IGP a MAI, Dumanschi Sergiu, la

intersecția str. M. Viteazul și Columna, mun. Chișinău, care având suspiciuni că

șoferul a consumat băuturi alcoolice, i-a solicitat trecerea alcooltestului „DRAGER”.

Eftodii V., fiind supus alcooltestului „DRAGER”, a fost stabilită concentrația de

alcool în aerul expirat de 0,91 mg/l, care conform prevederile art. 1342 din Codul

penal, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Așa dar, Eftodii V., a

1

încălcat cerințele art. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care indică că

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase ce provoacă reducerea reacției. La fel, Eftodii V. a

încălcat prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, care

indică că persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și la cererea

lucrătorului de poliție, polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a

Serviciului Vamal, este obligată să înmâneze pentru control, permisul de conducere

perfectat pe numele său.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care este privată de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale la

soluționarea chestiunii privind pedeapsa aplicată inculpatului, ce consideră că este

prea severă;

- Eftodii V., atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul instanței de judecată,

inițial nu a avut intenția de a se eschiva de răspunderea faptelor sale, dar din contra

a colaborat activ cu organele de drept, s-a căit sincer de cele comise, și-a recunoscut

integral vinovăția, a îndeplinit conștient toate indicațiile colaboratorilor de drept,

ceea ce denotă faptul, că ultimul nu este o persoană social periculoasă pentru

societate și aplicarea unei astfel de pedepse, este neechitabilă;

- pentru examinarea cauzei penale în termen cât mai restrâns, Eftodii V., a

înaintat o cerere în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

prin care a solicitat respectuos, examinarea dosarului în procedură simplificată, fiind

de acord în totalitate cu probele administrate de către organul de urmărire penală,

recunoscându-și în totalitate vinovăția și s-a căit sincer de cele comise;

- Eftodii V., nu este o persoană social periculoasă cum este menționat în

sentință și față de el, instanța de judecată avea toate temeiurile legale de a aplica o

pedeapsă neprivativă de libertate;

- instanța de judecată la momentul emiterii sentinței, a ignorat în totalitate cele

invocate de către inculpat aplicând o pedeapsă mult prea severă, ceea ce este

inadmisibil;

- invocările instanței de judecată, precum că corectarea și resocializarea

condamnatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare,

astfel s-ar obține scopul de corectare a inculpatului, sunt neîntemeiate și nefondate,

ceea ce încă o dată denotă faptul, că instanța de judecată la momentul examinării

cauzei penale nu a examinat sub toate aspectele legale și în ansamblu probele pentru

a emite o sentință temeinică și legală.

2

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, care, de

fapt, este și obiectul apelului, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal și celor din articolul 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel fiind aplicată în limitele legii.

Instanța de apel a reținut, că cauza a fost judecată în baza probelor administrate

în faza urmăririi penale și potrivit articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitei minime de pedeapsă principală

prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. În sentință

se cuprind datele privind persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite

care, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, se clasifică ca fiind ușoară și circumstanțele

ce influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație la stabilirea categoriei și

măsurii de pedeapsă.

În viziunea instanței de apel, prima instanță a stabilit în speță starea de recidivă

și în conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, a aplicat pedeapsa în cazul unui

cumul de sentințe, dat fiind că, după pronunțarea sentinței Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 16 septembrie 2015, dar înainte de executarea completă a

pedepsei, Eftodii V. a săvârșit prezenta infracțiune, astfel instanța de judecată corect,

a adăugat, în întregime, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Instanța de apel a mai indicat, că sentința cuprinde considerente argumentate,

pentru care nu se aplică condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare inculpatului, în acord cu recomandarea oferită prin Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la unele chestiuni

ce vizează individualizarea pedepsei penale” potrivit căreia, instanțele de judecată

nu sânt în drept să aplice condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei față de persoanele care au săvârșit infracțiuni în cazul recidivei (art. 90

alin. (4) Cod penal).

În atare situație, instanța de apel a reținut, că temei legal pentru aplicarea

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei de către inculpat - nu există,

deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce

justifică aplicarea prevederilor articolelor 79 și 90 Cod penal.

care solicită casarea acesteia.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale la stabilirea

pedepsei penale, astfel i-a fost aplicată o pedeapsă prea severă;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul instanței de judecată nu a avut

intenția de a se eschiva de răspundere, dar din contra, a colaborat activ cu organele

de drept, s-a căit sincer de cele comise, a recunoscut integral vina, a îndeplinit

conștient toate indicațiile colaboratorilor de drept, ceea ce denotă faptul că nu este o

3

persoană social periculoasă pentru societate și aplicarea unei astfel de pedepse, este

una neechitabilă;

- pentru examinarea cauzei în termeni cât mai restrânși, a înaintat o cerere prin

care a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, fiind de acord cu

probele administrate de organul de urmărire penală, recunoscând în totalitate vina,

căindu-se sincer de cele comise;

- instanța la momentul emiterii sentinței, i-a aplicat o pedeapsă mult prea

severă, ceea ce este inadmisibil;

- invocările instanței, precum că corectarea și resocializarea condamnatului este

posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, astfel s-ar obține

scopul de corectare a inculpatului, sunt neîntemeiate, ceea ce denotă faptul că

instanța nu a examinat cauza sub toate aspectele.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece în

argumentele invocate de recurent nu sunt indicate concrete erori de drept, ce denotă

faptul că instanțele de fond au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61,

75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient

soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat

(comiterea infracțiunii în stare de recidivă), de circumstanțele cauzei ce atenuează

sau agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține, că de către recurent nu s-a

făcut referire la nici un punct din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă

din textul acestuia se statuează că inculpatul indică faptul, că instanțele de fond i-au

aplicat o pedeapsă prea aspră, neținând cont în deplină măsură de toate

circumstanțele cauzei. Prin urmare, în opinia Colegiului penal, în recursul declarat

este semnalat temeiul de casare prevăzute la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

4

procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă

recurentul critică hotărârea adoptată numai referitor la neaplicarea de către

instanțele de fond a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

În primul rând, instanța de recurs remarcă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Colegiul penal reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

unei infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și

respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului

infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a

realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune ușoară, iar sancțiunea

infracțiunii imputate inculpatului prevede pedeapsă cu închisoare de până la 1 an.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că de către instanțele de fond

inculpatul a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, aplicând și

prevederile art. 82 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 6 luni

închisoare. Iar conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Eftodii V. i-a fost

adăugată, prin cumularea totală a pedepselor, partea neexecutată a pedepsei

complementare stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

16.09.2015, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an 9 luni 6 zile.

5

Reieșind din textul hotărârilor instanțelor de fond, se reține că aceste instanțe au

luat în considerație faptul, că Eftodii V. a comis o infracțiune ușoară, anterior a fost

condamnat, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu este angajat în

câmpul muncii, nu are persoane la întreținere, circumstanțe atenuante nu au fost

stabilite, iar în calitate de circumstanțe agravante a fost reținut, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

La fel, instanța de recurs atestă, că instanțele de fond just au reținut faptul, că

Eftodii V. a comis infracțiunea în stare de recidivă, astfel acesta a fost anterior

condamnat, prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 septembrie 2015,

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani (f.d. 31-33), iar ulterior, la 19 septembrie

2016, din nou a săvârșit o infracțiune cu intenție, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal remarcă, că potrivit bonului de plată (f.d. 69), Eftodii

V., a executat integral pedeapsa sub formă de amendă, la data de 21.11.2016, astfel

concluzia instanțelor de fond, cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei noi

infracțiuni cu intenție, la 19.09.2016, antecedentele penale nefiind stinse pentru

condamnarea anterioară, este una corectă. Mai mult ca atât, la momentul comiterii

infracțiunii în cauză, Eftodii V., nu executase deplin nici pedeapsa complementară -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În

acest mod, de către instanțele de fond, în speța dată, întemeiat a fost stabilită

prezența stării de recidivă, în acțiunile inculpatului, deoarece, conform art. 34 alin.

(1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor

infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu

intenție.

Ce ține de critica inculpatului, precum că a colaborat activ cu organele de drept,

s-a căit sincer de cele comise, a recunoscut integral vina, a îndeplinit conștient toate

indicațiile colaboratorilor de drept, a înaintat o cerere prin care a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, fiind de acord cu probele administrate de organul

de urmărire penală, ceea ce denotă faptul că nu este o persoană social periculoasă

pentru societate și aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, este una

neechitabilă, Colegiul penal notează, că potrivit art. 90 alin. (4) Cod penal,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu se aplică.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei

lui Eftodii V. au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, aplicând acestuia în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pedeapsă de 6

luni închisoare, ținând cont și de faptul că mărimea pedepsei pentru recidivă nu

poate fi mai mică de jumătate, au coborât pedeapsa închisorii aproape de limita

minimă admisibilă de art. 82 Cod penal, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

6

Prin urmare, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de

fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, de către inculpatul Eftodii Victor

Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7