1ra-1441/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1441/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1441/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și avocatul,

Ghidirim Irina, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 și a sentinței Judecătoriei

Strășeni din 22 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

Șoltoianu Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Șoltoianu Sergiu Xxxxx, a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită i-a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ungheni din 04.07.2016,

numindu-i definitiv 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

A fost încasat din contul lui Șoltoianu Sergiu în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare în mărime de 21,77 lei.

conducere, cu drept de a conduce mijloace de transport prevăzute de categoria „B”,

însă prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 04.07.2016, fiind privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport în legătură cu comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal, la 01.11.2016 în jurul orelor 09.00, după ce a consumat băuturi

alcoolice, ignorând rigorile art. 14 a Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, ce prevede că

1

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”,

precum și art. 10 alin. (2) lit. a), b) și c) al prezentului Regulament, care expres

prevede că „persoana care conduce un vehicul trebuie să posede permisul de

conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care

face parte autovehiculul condus; certificatul de înmatriculare, (înregistrare) a

vehiculului însoțit de un alt document ce atestă dreptul la utilizarea lui, sau după caz,

certificatul de înmatriculare (înregistrare) eliberat pe numele persoanei juridice și

foaia de parcurs; polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor

mijloacelor de transport auto” în lipsa respectivelor acte enunțate, a urcat la volanul

autoturismului personal de model „VAZ 2107” cu n/î XXXXX și a inițiat deplasarea.

În timp ce conducea automobilul prin localitatea Roșcani r-nul Strășeni a fost

stopat de colaboratorii INP, care având suspiciuni că conducătorul auto, Șoltoianu S.,

a condus în stare de ebrietate, l-au supus testului alcoolscopic cu aparatul „Drager”,

iar în rezultat s-a constatat că în aerul expirat avea 0,87 mg/l alcool, ceea ce conform

art. 1341 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Prin acțiunile sale intenționate, Șoltoianu S., a ignorat prevederile

Regulamentului de Circulație Rutieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 14 lit. a), care stipulează că

„Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o

stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere; și pct. 10

alin. (2) lit. a) care stipulează că: persoana care conduce un autovehicul trebuie să

posede și la cererea lucrătorului de poliție este obligat să înmâneze pentru control

permis de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care face

parte autovehiculul condus.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Șoltoianu S. au

fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal –conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, de

către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea în privința

lui Șoltoianu S., a prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an. În rest, cu menținerea

pedepsei anterior stabilite.

În motivarea apelului a invocat, că:

- la aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, instanța de judecată s-a bazat pe un

certificat vechi, conform căruia inculpatul încă nu executase toată pedeapsa stabilită

prin sentința Judecătoriei Ungheni din 04.07.2016, însă la momentul pronunțării

sentinței, conform declarațiilor inculpatului și a colaboratorului poliției, care

executase încheierea de aducere silită, pedeapsa deja fusese executată, fapt ce a fost

ignorat;

2

- instanța de judecată a ignorat starea de sănătate a inculpatului, care în

închisoare doar se va agrava.

fost admis apelul declarat, casată sentința, inclusiv din oficiu, în partea în care s-a

dispus încasarea din contul lui Șoltoianu S. în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 21,77 lei. În rest, sentința a fost menținută.

sentinței, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor prezentate de către

acuzare, respectiv în contextul poziției ocupate de către inculpat în cadrul urmăririi

penale și cercetării judecătorești, față de Șoltoianu S. a fost aplicat o pedeapsă justă,

prevăzută de dispoziția articolului infracțiunii săvârșite.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, de

persoana celui vinovat și anume că acesta și-a recunoscut vinovăția, se căiește pentru

fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, anterior a

fost condamnat, având antecedente penale nestinse și a săvârșit infracțiunea în stare

de recidivă (f.d. 17), nu au fost reținute circumstanțe atenuante, iar ca circumstanță

agravantă se atestă comiterea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiuni similare.

În opinia instanței de apel, conform art. 85 Cod penal, prima instanță corect a

adăugat la pedeapsa numită, partea neexecutată a pedepsei complimentare stabilite

prin sentința anterioară, emisă de Judecătoria Ungheni la 04.07.2016, numindu-i

definitiv lui Șoltoianu S., pedeapsă de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani.

Totodată, instanța de apel a relevat, că prin procesul verbal de constatare a stării

de ebrietate din 01.11.2016, s-a stabilit starea de ebrietate a inculpatului, Șoltoianu S.,

iar potrivit răspunsului din 14.03.2016, se atestă că pentru documentarea unui caz

privind testarea alcoolscopică sunt suportate cheltuieli în mărime de 21,77 lei.

Prin urmare, testarea alcoolscopică menționată supra, a fost dispusă de către

colaboratorul Inspectoratului Național de Patrulare.

Drept urmare celor invocate, instanța de apel a indicat, că în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei se vor achita din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, instanța de apel a reținut, că testarea alcoolscopică a fost ordonată de

către colaboratorul de poliție, în vederea constatării existenței stării de ebrietate, fiind

o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul, că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

3

infracțiunii imputate, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

În cele din urmă, instanța de apel a statuat, că prima instanță neîntemeiat a

dispus încasarea de la inculpatul, Șoltoianu S., în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 21,77 lei.

6.1 Procuror, prin care solicită casarea parțială a acesteia, doar în partea ce ține de

respingerea cererii părții acuzării de a încasa cheltuielile judiciare, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel la judecarea cauzei și emiterea hotărârii nu a luat în

considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli

în sumă de 21, 77 lei la efectuarea testării alcoolscopică, sumă ce urma a fi încasată de

la inculpat în beneficiul statului, ținând cont de prevederile art. 227 - 229 Cod de

procedură penală, însă contrar dispozițiilor art. art. 15 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod

procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct că

inculpatul suportă cheltuielile judiciare, iar soluția instanței de apel de a respinge

încasarea acestor cheltuieli este greșită.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul, Ghidirim Irina, în numele inculpatului, prin care solicită casarea

sentinței în partea aplicării pedepsei și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită lui Șoltoianu S. pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune timp de 1 an.

În motivarea recursului invocă argumente identice cu cele invocate în apel.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente:

7.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, autorul invocă de drept

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că

4

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia instanței

de apel adoptată în latura civilă a acesteia, prin care a fost casată hotărârea primei

instanțe, unde a fost încasat din contul inculpatului, cheltuielile judiciare pentru

efectuarea testării alcoolscopice, în sumă totală de 21,77 lei.

În privința alegațiilor invocate de către recurent în acest sens, Colegiul penal

consideră, că instanța de apel s-a expus întemeiat asupra chestiunii de respingere a

solicitării părții acuzării în latura civilă, privind cheltuielile judiciare.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 Cod

de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea testării

alcoolscopice, în sumă totală de 21,77 lei, motivând că legea nu obligă statul să

suporte cheltuielile judiciare, ci doar să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

La criticile menționate supra, instanța de recurs menționează, că acestea sunt

neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală,

stipulează că cheltuielile judiciare cuprind inclusiv sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

De asemenea, Colegiul penal relevă și prevederile alin. (3) art. 227 Cod de

procedură penală, unde este enunțat că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Totodată, în dispoziția alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală este prevăzut

că, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile de judecată... Prin

urmare, această normă nu obligă instanțele de judecată pentru a încasa din contul

inculpatului cheltuielile de judecată, dar lasă la discreția acestora, ce urmează să

decidă asupra chestiunii date, ținând cont de împrejurările cauzei.

În prezenta speță, Colegiul reține, că a fost efectuat alcotest la data de 01.11.2016

în privința lui Șoltoianu S., în rezultatul căruia a fost întocmit proces-verbal de

constatare a stării de ebrietate (f.d. 4), adică a fost efectuată o acțiune procesuală în

cadrul prezentei cauze penale, iar potrivit informației Inspectoratului Național de

Patrulare (f.d. 8) cheltuielile suportate de folosirea aparatului pentru documentarea

unui caz privind testarea alcooscopică, constituie suma de 21, 77 lei.

Deci, instanța de recurs evidențiază, că în cazurile când acțiunea procersuală a

fost efectuată de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acțiunii procesuale

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Prin urmare, se reține că stabilirea stării de ebrietate a inculpatului, constituie

acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

5

În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin stabilirea stării de ebrietate cu alcotest, reprezintă cheltuieli

judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitor la

casarea sentinței în partea în care s-a dispus încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în sumă de 21, 77 lei, just fiind reținute în acest sens prevederile art. 227 alin.

(3), art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră, că nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în latura civilă.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de

recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Ghidirim Irina în numele

inculpatului

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să declare

recurs ordinar. Astfel, apărătorul fiind în drept să declare recurs ordinar, atât în latura

penală, cât și în cea civilă.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la data 20 iulie 2017, în prezența tuturor

participanților la proces, inclusiv a inculpatului și apărătorul său, Ghidirim I., fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 124-

126), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei

motivate pentru data de 27 iulie 2017.

Respectiv, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel

(f.d. 126) rezultă că, la data de 27 iulie 2017, în prezența procurorului și inculpatului, a

fost pronunțată decizia motivată, fiindu-le înmânată copia acesteia, fapt confirmat

prin recipisa din 27.07.2017 (f.d. 138), iar apărătorul, Ghidirim I., nu s-a prezentat.

Prin urmare, Colegiul atestă că în numele inculpatului a declarat recurs ordinar

avocatul său, Ghidirim I., împotriva deciziei instanței de apel, la data de 29 august

2017, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei poștale

aplicată pe plic (f.d. 158).

În prezenta speță, Colegiul penal specifică, că termenul de 30 de zile se

calculează începând cu data de 28 iulie 2017 și se epuizează la sfârșitul zilei de 28

august 2017, ținând cont că a 30-a zi pentru depunerea recursului ordinar este 26

august 2017, care este o zi de odihnă, pe când avocatul inculpatului, Ghidirim I., a

depus recurs ordinar, la data de 29 august 2017, adică după expirarea termenului de

30 zile pentru depunerea recursului ordinar.

6

Instanța de recurs menționează, că inculpatul și avocatul său au fost înștiințați

despre data pronunțării deciziei integrale, însă apărătorul nu s-a prezentat, astfel

asumându-și responsabilitate pentru realizarea dreptului de atac asupra deciziei

nominalizate, chiar și în cazul neprezentării la pronunțarea deciziei integrale, acesta

urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de a ataca hotărârea

instanței de judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după

expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile

pentru declararea recursului ordinar de către avocatul, Ghidirim I., în numele

inculpatului, a fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului,

ca fiind declarat peste termen.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe Șoltoianu

Sergiu Xxxxx, declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, ca fiind vădit neîntemeiat, iar de către avocatul, Ghidirim

Irina, în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 10 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7