1ra-1805/18 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1805/18 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1805/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Gălățeanu Sergiu XXXXX, născut la 12 noiembrie 1982,

originar și domiciliat în mun. Chișinău str. Arborilor 4/1 ap

1.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedură simplificată prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, Gălățeanu Sergiu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 7 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea cu stabilirea unui termen de

probă pentru 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă în principiu, asupra cuantumului

daunei materiale și morale urmând să se expună instanța în ordinea civilă.

Totodată prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile

delicte.

1

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la 01 martie

2017, aproximativ la ora 20:00, conducând autovehiculul de model "Kia Ceed", cu

numărul de înmatriculare XXXXX, deținând permis de conducere valabil pentru

categoria mijlocului de transport pe care-1 ghida se deplasa pe timp de noapte, în

condiții climaterice nefavorabile (ceață, lapoviță), pe traseul R-3 "Chișinău-

Hîncești-Cimișlia-Basarabeasca" din mun. Chișinău spre direcția or. Comrat, pe

partea stângă a carosabilului.

În timpul deplasării, ajungând pe drumul de ocolire a or. Hâncești, în preajma

bornei kilometrice 32 + 300 metri, nu a ținut permanent seama de împrejurări și nu

a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul

respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere

(RCR), care prevede, că " participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile

de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și

indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i

expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care

ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente"; pct. 39 RCR,

care prevede, că " înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic "; pct. 45 RCR, care prevede, că " conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase;

c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

d) de situația rutieră.

Art. 45 pct. 2 al RCR „ în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", precum și cerințele

marcajului rutier 1.1.1. RCR "depășire interzisă" și manifestând neglijență

criminală în circumstanțele mai sus expuse, nu a reacționat adecvat, a ieșit pe

contrasens, angajându-se în manevra de depășire fără a pune în pericol sau a

stânjeni circulația din sens opus, prin ce a încălcat si cerințele pct. 51 al RCR, care

prevede, că: "înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că:

c) poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens

opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are un spațio suficient și viteza

vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre; d)poate să

revină pe banda precedentă fără a stînjeni vehiculul depășit", ca urmare a

2

tamponat autocamionul de model "Mercedes Benz Sprinter", cu numerele de

înmatriculare XXXXX, condus de Morari Grigore, ce se deplasa regulamentar pe

partea dreaptă a carosabilului, din sens opus relativ sensului de deplasare al

autovehiculul de model "Kia Ceed", cu numerele de înmatriculare XXXXX.

În rezultatul impactului, conducătorului autocamionului de model "Mercedes

Benz Sprinter", cu numerele de înmatriculare XXXXX, Morari Grigore XXXXX

conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 49 "D" din

14.03.2017, i-a fost cauzată fractură închisă liniară a osului parietal pe stânga,

fractură închisă a condului medial al tibiei gambei piciorului stîng, echimoză în

regiunea parietală a capului pe dreapta, ce se califică ca vătămări corporale grave a

integrității corporale și a sănătății; iar pasagerul autovehiculul de model "Kia

Ceed" cu numerele de înmatriculare XXXXX, Gălățeanu Alexandru, conform

concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 52 "D" din 14.03.2017, i-a fost

cauzată fractură închisă comunitivă a osului radial a mâinii stângi în 1/3 distală cu

deplasarea fragmentelor, hematom subcutan a regiunii parietalo - occipetală a

capului pe dreapta, multiple excoriații pe față, ce se califică ca vătămări corporale

medii, care generează dereglări de sănătate mai mult de 21 de zile, ori de lungă

durată.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Gălățeanu Sergiu în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, - cu indicii calificativi ” încălcarea regulilor de

circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcarea ce a

cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății”.

Procuratura r-l. Hâncești, Cleavadî Grigore, care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Gălățeanu Sergiu să-i fie

aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, cu încasarea din contul ultimului a cheltuielilor

de judecată în mărime de 709 lei 72 bani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- pedeapsa aplicată este una prea blândă;

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal;

- nu a fost luat în considerare caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, caracterul prejudiciabil,

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea;

- nu s-a invocat nici o circumstanță ce ar motiva aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal;

- suspendarea condiționată a pedepsei nu a fost argumentată, aceasta nefiind

proporțională cu fapta comisă.

3

2.1. Partea-vătămată Morari Grigore, care a solicitat casarea parțială a

sentinței, în ce privește latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

dispus încasarea a prejudiciului material în sumă de 172 000 lei și moral în valoare

de 100 000 lei.

În argumentarea apelului partea-vătămată a invocat că:

- ca urmare a săvârșirii infracțiunii a suportat mai multe cheltuieli care sunt

alcătuite din: 40 000 lei tratamentul medical, 120 000 lei pentru cutia mecanică la

automobilul de model „ Mercedes 312”, venitul ratat 12 000 lei;

- i-au fost cauzate și suferințe morale, datorate spitalizării îndelungate,

pierderea capacității de lucru, i-a fost acordat gradul de invaliditate, este imobilizat

în scaunul cu rotile, este unicul întreținător al familiei;

- inculpatul nu a încercat să restituie prejudiciul, nu și-a cerut scuze, neavând

careva regrete în comportamentul său.

s-a respins ca nefondat apelul procurorului, s-a admis apelul părții-vătămate, s-a

casat parțial sentința și s-a dispus încasarea în beneficiul părții-vătămate Morari

Grigore din contul inculpatului a prejudiciului material în mărime de 40 000 lei

suportate în legătură cu tratamentul medical și a sumei de 35 000 lei cu titlu de

prejudiciul moral, în rest sentința a fost menținută.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, solicitarea

acuzatorului de stat cu privire la aplicarea față de inculpatul Gălățeanu Sergiu a

unei pedepse mai aspre nu si-a găsit confirmarea or, la individualizarea pedepsei și

stabilirea ei, de către prima instanță au fost respectate prevederile art. 61, art. 75

Cod penal, precum și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Făcând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, urmărind comportamentul acestuia în viața socială, ținând cont de

faptul că pericolul social reprezentat de fapta comisă, infracțiunea făcând parte

din categoria celor grave, luând în considerație că inculpatul a fost la prima sa

abatere, că infracțiunea a fost comisă din imprudență, acesta și-a recunoscut

vinovăția, lipsesc careva circumstanțe agravante, instanța de apel a conchis că

scopul legii penale poate fi atins și fără izolarea inculpatului de societate.

Instanța de apel a subliniat faptul că, pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune, indicând asupra faptului că infracțiunea comisă face

parte din categoria celor grave, iar art. 90 Cod penal, permite aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei pentru această categorie de infracțiuni, din care

rațiune a considerat oportun suspendarea executării pedepsei cu închisoarea

aplicată de către prima instanță și respingerea solicitării acuzatorului de stat de

4

excludere a prevederilor art. 90 Cod penal la individualizarea pedepsei inculpatului

Gălățeanu Sergiu, ca fiind nejustificată.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa sub formă de închisoare, cu

suspendarea executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, este echitabilă, va

atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, or, inculpatului urmează a-i fi acordată șansa

de a-și corija conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în

biografia acestuia.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat de a încasa cheltuielile

judiciare în mărime de 709, 72 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare,

instanța de apel a respins-o ca fiind lipsită de temeiuri. În susținerea opiniei sale

făcând referire la prevederile art. 143, art. 227-229 Cod de procedură penală, art.

75 al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68

din 14.04.2016.

Concomitent, instanța de apel a remarcat faptul că, cheltuielile judiciare

solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de 709, 72 lei, suportate pentru

efectuarea expertizelor medico-legale și a testului „Drager", reprezintă cheltuieli ce

sunt trecute în contul statului, or, normele procesual penale nu prevăd încasarea din

contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză

obligatorie necesare organului de urmărire penală pentru acumularea probatoriului

în dosar, iar la caz, expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală

pentru a determina încadrarea juridică a faptei lui Gălățeanu Sergiu.

Privitor la apelul declarat de către partea-vătămată, Morari Grigore, instanța

de apel a constatat temeiuri de implicare în sentința contestată sub aspectul

admiterii în principiu a acțiunii civile.

Astfel instanța de apel a consemnat că, în urma circumstanțelor elucidate în

proces, s-a stabilit că în baza faptei comise de inculpat la data de 01.03.2017 a

survenit nu numai răspunderea penală ci și răspunderea civilă delictuală, astfel

prejudiciul cauzat de accidentul produs a avut consecințe certe stabilite în cadrul

examinării judecătorești, cerințe atât cu caracter patrimonial cât și cu caracter

nepatrimonial.

Instanța de apel a specificat faptul, că de către prima instanță neîntemeiat nu

a fost soluționată acțiunea civilă, invocând faptul că este necesar de stabilit

prejudiciul exact cauzat părții vătămate, or, Morari Grigore a prezentat datele ce

confirmă cheltuielile de tratament, iar însuși inculpatul a recunoscut suma de 40

000 lei drept prejudiciu material cauzat părții vătămate și prejudiciul moral în

mărime de 20000 lei.

Analizând cumulul de probe administrate în cadrul ședinței de judecată,

instanța de apel a constatat că partea vătămată a prezentat probe confirmative ce

demonstrează întinderea prejudiciului cauzat în mărime de 40 000 lei, fiind atestată

5

legătură dintre întreg ansamblu de probe prezentat și pretenția de încasare a

prejudiciului material, motiv pentru care instanța de apel a dispus încasarea de la

inculpatul Gălățeanu Sergiu în beneficiul părții-vătămate Morari Sergiu a

prejudiciului material în mărime de 40 000 lei, ca cheltuieli suportate pentru

tratamentul medical.

Referitor la solicitarea părții-vătămate cu privire la repararea prejudiciului

material suportat în legătură cu deteriorarea camionului de model „ Mercedes 312”

anul producerii 1999, cu numerele de înmatriculare XXXXX în sumă de 120 000

lei, și pentru venitul ratat în sumă de 12 000 lei, instanța de apel a atras atenția că

nu au fost prezentate careva probe ce ar demonstra întinderea prejudiciului material

suportat, aceste pretenții nefiind probate suficient urmând a fi completate cu probe

ce ar demonstra pretinderea acestor sume.

Instanța de apel a considerat că acțiunea civilă este întemeiată și justificată în

partea încasării prejudiciului moral, ținând cont de faptul că prin infracțiunea

săvârșită, inculpatul a determinat supunerea părții vătămate la suferințe fizice și

psihice, la caz s-a atestat un raport direct de cauzalitate între activitatea

infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de partea vătămată, iar

legea penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă

privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

Analizând circumstanțele cauzei și modalitatea de comitere a infracțiunii,

instanța de apel a atestat faptul că părții vătămate prin infracțiune i-au fost cauzate

vătămări corporale grave, suportând suferințe fizice și psihice motiv pentru care

suma de 35 000 lei cu titlu de prejudiciu moral va constitui o satisfacție echitabilă

în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate prin infracțiune,

astfel s-a respins solicitarea părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului

moral în sumă de 100 000 lei fiind apreciată ca una exagerată în coraport cu

gravitatea infracțiunii comise, luând în considerație și faptul că la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral urmează să se țină cont atât de gravitatea

suferințelor pricinuite, dar și de starea materială a inculpatului.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, care indică temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în partea ce

ține de soluționarea dispusă cu privire la cheltuielile judiciare, dispunerea

rejudecării cauzei în această parte, în instanța de apel în altă componență.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărâri nu a luat în

considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate

6

cheltuieli în sumă de 709,72 lei la realizarea expertizei, sumă ce urma a fi încasată

de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 - 229 Cod de

procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14),

art. 397 pct. 5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță;

- prin modificările survenite în Codul de procedură penală în vigoare din data

de 09.02.2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 al. (2) Cod de procedură

penală și deci norma legală care instituia obligația statului a suporta cheltuielile

pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale a fost exclusă;

- statul deja nu mai are obligația imperativă a suporta acele plăti la efectuarea

expertizelor în cauzele penale, luat în coraport cu dispoziția art. 229 al. (1) Cod de

procedură penală și constituie temeiul ce impune suportarea cheltuielilor de

judecată pretinse de la inculpat, or, după cum s-a expus, aceste cheltuieli au fost

suportate de către stat doar din cauza că a fost comisă infracțiunea în cauză, în caz

contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

7

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia

privind respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată

încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta

cauză penală din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei recurate (f.d. 42-64. Vol. II) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a

dispune încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor din contul

inculpatului în baza prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod de procedură

penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizelor

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 47-49, 54-56, 64-66, 75-77, 81-83,

vol. I), iar expertizele medico – legale au fost efectuate până la 09.02.2018, fără a

exista o asemenea cerere din partea părții apărării.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

8

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Gălățeanu Sergiu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

9