1ra-1627/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1627/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1627/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Aliona Caminscaia, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016, în
privința inculpatului
Zbereanu Evghenii Stepan, născut la
28 aprilie 1989, originar și locuitor al mun. Chișinău,
bd. Dacia 29, ap.75, cetățean al R. Moldova, fără
antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 14.04.2015 – 22.06.2015,
instanța de apel: 11.11.2015 – 19.01.2016,
instanța de recurs: 25.07.2016 –02.11.2016.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 iunie 2015,
Zbereanu Iurie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 3 ani.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost
suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gagea Dana a fost admisă în
principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în
ordinea procedurii civile.
1
Instanța de fond a constatat că la 25 august 2014, aproximativ ora 21.00,
inculpatul Zbereanu E., conducând automobilul „Audi A6", n.î. CLZ 193,
deplasându-se pe bd Dacia, mun. Chișinău, din direcția bd. Traian spre str.
Burebista, ajungând la intersecția bd. Cuza-Vodă cu bd. Dacia, la trecerea pentru
pietoni, nu a manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele pct. 20.7 lit. a)
din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357
din 13.05.2009, care prevede, că la apariția semnalului verde, conducătorii de
vehicule pot să înceapă deplasarea numai după ce s-au asigurat că prin aceasta nu
creează obstacole pietonilor care finalizează traversarea carosabilului, precum și p.
45.1) și 2) al aceluiași Regulament, care prevede că conducătorul trebuie să
conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent
seama de următorii factori; a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și
reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii: d)
situația rutieră și 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi
observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a
nu pune în pericol siguranța traficului și, ca urmare, a comis tamponarea pietonului
minor Gagea D., născută la 16.06.1999, care finaliza traversarea carosabilului, la
trecerea pentru pietoni, de la stânga spre dreapta relativ deplasării autoturismului.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2657D din 28.10.2014, în
rezultatul impactului pietonului Gagea D. i-au fost cauzate: traumatism asociat,
traumatism cranio-cerebral acut închis manifestat prin contuzie cerebrală gravă cu
lezare axonală difuză, comă gr. II, hemipareză ușoară pe dreapta, fractură os pubis
cu deplasare, fractură închisă a oaselor gambei drepte cu deplasare fragmentelor,
sindrom algic acut, excoriații masive la cotul drept, care au fost cauzate în
rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și prezintă pericol pentru
viața pacientului și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare
corporală gravă.
Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, indicând că la trecerea
pentru pietoni a tamponat partea vătămată care finaliza trecerea străzii pe trecerea
de pietoni. În acel timp automobilele de pe banda a doua și a treia staționau, însă
nu a redus viteza înaintea trecerii pentru pietoni, deoarece pentru el ardea culoarea
verde a semaforului. Nu se consideră vinovat în comiterea infracțiunii incriminate
și solicită să fie achitat.
Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia este integral
dovedită atât prin depozițiile inculpatului, cât și prin declarațiile părții vătămate
minore Gagea D., reprezentantului părții vătămate minore Gagea N., procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 25.08.2015, schema procesului-verbal al
examinării locului accidentului rutier produs la 25.08.2015, procesul-verbal de
examinare a obiectului din 20.02.2015 cu înregistrarea video de la camera de
înregistrare a STI AMAI, amplasată pe bd. Dacia intersecție cu bd. Cuza-Vodă,
mun. Chișinău asupra faptului accidentului rutier, răspunsul directorului SRL
”Semafor-Service” asupra graficului regimului de lucru al obiectului de semafoare
2
amplasat la intersecția bd. Dacia - bd. Cuza-Vodă, mun. Chișinău, raportul de
expertiză medico-legală nr. 2657/D din 28.10.2014.
Astfel, la 25 august 2014, inculpatul nu a manifestat prudență sporită la
trafic, ignorând cerințele pct. 20.7 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care prevede, că la
apariția semnalului verde, conducătorii de vehicule pot să înceapă deplasarea
numai după ce s-au asigurat că prin aceasta nu creează obstacole pietonilor care
finalizează traversarea carosabilului și, ca urmare, a comis tamponarea pietonului
minor Gagea D., care finaliza traversarea carosabilului, pe trecerea pentru pietoni,
de la stânga spre dreapta relativ deplasării autoturismului.
La apariția semnalului verde al semaforului inculpatul era obligat să verifice
dacă nu sunt careva obstacole și să continue deplasarea după ce partea vătămată ar
fi finalizat traversarea carosabilului, în rezultat, inculpatul a tamponat pietonul care
finaliza traversarea carosabilului pe trecerea pentru pietoni.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat acțiunile în baza
art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației
și de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce mijlocul
de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității
corporale sau a sănătății.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis pentru
prima dată o infracțiune gravă, are la întreținere un copil minor, că lipsesc
circumstanțe agravante, concluzionând că corectarea lui poate avea loc fără privare
de libertate.
Totodată, nefiind prezentate probe care să confirme prejudiciul cauzat,
instanța a admis în principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.
Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Grigore Dântu a declarat apel,
solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să
fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu
executare în penitenciar de tip deschis.
Apelantul a indicat că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a
circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce s-a soldat cu
vătămarea gravă a integrității corporale a sănătății unei persoane, atentează la
relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de
transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de
transport, care este mijloc de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu
numai a șoferului, dar și a altor participanți la trafic.
Instanța a neglijat prevederile art. 61 Cod penal, conform căruia pedeapsa
are drept scop corectarea condamnatului, precum și prevenirea de săvârșire de noi
infracțiuni din partea acestuia.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
ianuarie 2016, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă
hotărâre.
3
Zbereanu Iurie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la
4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, de la reținere.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a conchis că instanța de fond a apreciat corect probele
acuzării, însă în contextul poziției ocupate de inculpat pe parcursul examinării
cauzei, acestuia urma a-i fi aplicată pedeapsa cu închisoare, cu executarea reală,
ținând cont că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației de
către persoana care conduce mijlocul de transport, ce s-a soldat cu vătămarea gravă
a integrității corporale a sănătății unei persoane, atentează la relațiile sociale ce
vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor
circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este
mijloc de pericol social sporit pentru viața și sănătatea nu numai a șoferului, dar și
a altor participanți la trafic.
La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul nu
are antecedente penale, că a comis o infracțiune gravă, că lipsesc circumstanțe
agravante și atenuante, precum și de comportamentul lui în timpul urmăririi penale,
judecării cauzei în instanțele de fond și de apel, că nu a restituit părții vătămate
prejudiciul cauzat prin infracțiune, concluzionând că reeducarea și corectarea lui
este imposibilă fără izolare de societate.
Instanța de apel a statuat că gradul prejudiciabil al faptelor comise de către
inculpat este unul deosebit de alte fapte similare or, acesta, văzând că la trecerea
pentru pietoni, pe bandele alăturate de circulație în același sens cu dânsul, alte
mașini stopau, pentru a permite părții vătămate să-și continue deplasarea, nici nu a
încercat să stopeze automobilul și a comis accidentul chiar pe pista pentru pietoni.
Astfel, inculpatul a sfidat toate cerințele regulamentare de conducere a
mijloacelor de transport, și în special, în imediata apropiere de trecerea pentru
pietoni.
Mai mult, inculpatul a confirmat că până în prezent nu a întreprins nimic
pentru repararea prejudiciului cauzat.
Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că în urma impactului partea
vătămată minoră, care este foarte tânără, în afară de durerile fizice și psihice
suportate, pentru o lungă durată de timp nu va putea să-și continue lecțiile de dans,
fiind membru al unui ansamblu de dans.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că în circumstanțele constatate sunt
inaplicabile prevederile art. 90 Cod penal, fiind imposibilă suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, reeducarea și corectarea
inculpatului este posibila doar cu izolarea lui de societate.
Avocatul Aliona Caminscaia a declarat recurs ordinar, în numele
inculpatului, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței
de fond.
Recurenta a indicat că instanța de apel a neglijat ilegalitatea acțiunilor părții
vătămate, care au dus la comiterea infracțiunii, aceasta traversând neregulamentar
carosabilul pe trecerea pentru pietoni la culoarea roșie a semaforului pentru
4
pietoni, ce se confirmă prin procesul-verbal de examinare suplimentară a
obiectului, automobilul inculpatului trecând de linia ”Stop” la culoarea verde a
semaforului pentru autovehicule.
Inculpatul a vizitat de mai multe ori partea vătămată în spital, propunându-i
ajutor material, însă până la moment reprezentantul părții vătămate nu a indicat
suma solicitată.
Totodată, nu a fost înaintată acțiunea civilă în forma scrisă cu indicarea
sumei concrete a prejudiciului material și moral, iar reprezentatul părții vătămate
nu a mers la vreun contact întru stabilirea sumei finale a prejudiciului, pe care
inculpatul este de acord să o achite.
Instanța de apel a omis că inculpatul este prima dată pe banca acuzaților, a
săvârșit infracțiunea din imprudență, este antrenat în câmpul muncii, este unicul
întreținător al familiei, are un copil minor, a recunoscut vina integral și s-a căit
sincer.
Astfel, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de
societate, privarea de libertate ducând la imposibilitatea achitării prejudiciului
cauzat părții vătămate și crearea impedimentelor în procesul de resocializare
ulterioară a inculpatului.
Mai mult, recunoașterea vinovăției de către inculpat notifică conștientizarea
faptei comise și urmărilor survenite.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod
de procedură penală – instanța a aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, în
raport cu normele de drept privind reglementarea individualizării pedepsei penale,
(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a
hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în
mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, just și argumentat a ținut cont de limitele pedepselor prevăzute în art. 264
alin. (3) lit. a) Cod penal - închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a
5
conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani, de stipulările din art.
61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu
dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia. (pct. 4. din decizie).
Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și
reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în
care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din
decizie).
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl
propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu
constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de
procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este
lipsită de orice temei legal.
Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept
în raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă
individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a
fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
6
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Aliona
Caminscaia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
ianuarie 2016, în privința inculpatului Zbereanu Evghenii Stepan, pe motiv că este
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
7