1ra-131/17 — art.264 alin.1 CP

1ra-131/17 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1858/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2016, declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Iovu

Tatiana în numele inculpatului și inculpatul

Gurin Vitalie Dumitru, născut la 11 mai 1984,

originar din or.Basarabeasca, domiciliat în

mun.Chișinău, str.P.Zadnipru 12/1, ap.157.

Termenul examinării cauzei:

01.02.2016 - 16.09.2016;

15.11.2016 - 24.01.2017.

C O N S T A T Ă:

Vitalie a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, din

motiv că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, și anume s-a reținut că

inculpatul a săvârșit fapta infracțională fiind în stare de extremă necesitate.

septembrie 2013, la ora 18.40, conducând automobilul de model Skoda Fabia, cu n/î C

PA 423, se deplasa pe str.Ismail din mun.Chișinău, din direcția str.Calea Moșilor spre

str.Albișoara și în timpul deplasării, fiind în preajma clădirii nr.99 (S.A. „Piele”) situată

pe str.Ismail, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația

rutieră, ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și

consecinței acestora, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, de existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier, prin ce a încălcat și a ignorat cerințele din

Regulamentul circulației rutiere, și anume - pct.45 (1), (2), potrivit cărora: ,,conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c)

starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

1

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; -

pct.42 (1), (3), potrivit cărora ,,determinarea benzilor de circulații se efectuează prin

marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 4.41.3, iar în lipsa acestora - de către

conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și

intervalele de siguranță necesare. Pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin

două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus”.

Însă, Gurin Vitalie, având posibilitatea reală de a evita impactul, a schimbat direcția

de deplasare în stânga, fapt prin care a ignorat prevederile pct.39 (l) din Regulamentul

circulației rutiere, care prevede că ,,înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau alte

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic contrar prevederilor pct.46 din același Regulament. Conducătorul de vehicul trebuie

să manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-

ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe

lângă: a) persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

invaliditate” și, ca urmare, traversând complet peste linia îngustă continuă dublă marcaj

rutier nr.1.3, anexa nr.4 la Regulament, linia îngustă continuă dublă separă fluxurile de

transport în sensuri opuse, pe drumurile cu patru și mai multe benzi pentru circulație, a

comis tamponarea pietonului în vârstă înaintată Iașin Nicolae, care traversa carosabilul de

la dreapta spre stânga relativ deplasării autovehiculul în cauză. În rezultat, pietonului

Iașin Nicolae i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2550/D

din 22.10.2013, vătămări corporale medii, ce a condiționat dereglarea sănătății de lungă

durată.

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

V.Gurin să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, cu

stabilirea unei amenzi în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, pe motiv că instanța a apreciat

arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei; - instanța eronat a apreciat că

inculpatul s-ar fi aflat în „extremă necesitate”.

respins apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

administrate și cercetate, prin prisma art.101 Cod de procedură penală și a ajuns corect la

concluzia de a dispune achitarea inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate prin

rechizitoriu.

La fel, instanța de apel a mai menționat că învinuirea adusă inculpatului nu a fost

formulată într-o manieră care să excludă orice îndoială sau arbitrariu, ceea ce este

inadmisibil la adoptarea unei sentințe de condamnare, iar argumentul apelantului, precum

că instanța nu a dat o apreciere corectă probelor este netemeinică și declarativă.

invocând temeiul prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

2

casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel a

apreciat arbitrar circumstanțele cauzei; - instanța urma să aprecieze critic declarațiile

inculpatului; - inculpatul urma să prevadă situațiile periculoase, deoarece conducea

automobilul care este un izvor de pericol sporit și a efectuat manevra pe contrasens.

decembrie 2015, a fost admis recursul ordinar al procurorului, casată decizia instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de aceeași instanța, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către procuror în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, interpretând

eronat unele noțiuni din legea penală, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs a conchis că instanța de apel la adoptarea soluției de

menținere a achitării lui V.Gurin, din motiv că există o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei, nu a elucidat acele fapte importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând niște concluzii

de ordin general, statuate de prima instanță, cu privire la conținutul probelor administrate

și cercetate în cadrul ședinței de judecată, și cu privire la existența stării de extremă

necesitate. Discrepanța între cele reținute de instanța de apel și circumstanțele reale ale

cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și insuficient motivate.

La fel, instanța de recurs a menționat că sunt întemeiate alegațiile recurentului în

partea ce ține de faptul că inculpatul nu a dat dovadă de prudență sporită și nu s-a

asigurat atunci când a virat pe contrasens, unde și s-a produs tamponarea pietonului,

astfel punând în pericol viața acestuia și siguranța în trafic, prin ce a încălcat prevederile

Regulamentului circulației rutiere, iar în rezultatul accidentării părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări corporale medii.

Instanța de recurs, reieșind din circumstanțele cauzei, a conchis că s-a stabilit cu

certitudine legătura cauzală dintre încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere,

care a precedat producerea vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății părții

vătămate, iar instanțele de fond greșit au statuat asupra achitării inculpatului de comiterea

infracțiunii, pe motiv că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, și anume

că inculpatul a săvârșit fapta infracțională fiind în stare de extremă necesitate, ce nu poate

fi reținută în cazul dat.

a fost admis, din alte motive, inclusiv din oficiu, apelul declarat de procuror, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care a fost încetat procesul penal în privința lui V.Gurin pe art.264 alin.(1) Cod penal, pe

motivul intervenirii amnistiei, în temeiul art.1-2 din Legea nr.210 din 29.07.2016, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Instanța de apel a constatat că Gurin Vitalie, la 12 septembrie 2013, la ora 18.40,

conducând automobilul de model Skoda Fabia, cu n/î C PA 423, se deplasa pe str.Ismail

3

din mun.Chișinău, din direcția str.Calea Moșilor spre str.Albișoara și în timpul deplasării,

fiind în preajma clădirii nr.99 (S.A.„Piele”) situată pe str.Ismail, nu a manifestat prudență

sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră, ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut permanent

seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, de existența unor

obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier,

prin ce a încălcat și a ignorat cerințele din Regulamentul circulației rutiere, și anume -

pct.45 (1), (2), potrivit cărora: ,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; - pct.42 (1), (3), potrivit

cărora ,,determinarea benzilor de circulații se efectuează prin marcaj sau indicatoarele

rutiere 5.37.1 - 4.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând cont

de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare. Pe

drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este

interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus”. Astfel, având

posibilitatea reală de a evita impactul, a schimbat direcția de deplasare în stânga, fapt prin

care a ignorat prevederile pct.39 (l) din Regulamentul circulației rutiere, care prevede că

,,înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau alte schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic contrar prevederilor

pct.46 din același Regulament, conform căruia conducătorul de vehicul trebuie să

manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar

garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe

lângă: a) persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

invaliditate” și, ca urmare, traversând complet peste linia îngustă continuă dublă marcaj

rutier nr.1.3, anexa nr.4 la Regulament, linia îngustă continuă dublă separă fluxurile de

transport în sensuri opuse, pe drumurile cu patru și mai multe benzi pentru circulație, a

comis tamponarea pietonului în vârstă înaintată Iașin Nicolae, a.n.09.02.1949, care

traversa carosabilul de la dreapta spre stânga relativ deplasării autovehiculul în cauză.

În rezultatul impactului, pietonului Iașin Nicolae, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.2550/D din 22.10.2013, i-au fost cauzate vătămări corporale medii,

manifestate prin factura extremității superioare a humerusului, fractura închisă a colului

chirurgical a humerusului stâng cu deplasarea fragmentelor Neer cu 3 părți, fractura

coastelor 4-5 pe stânga, pneumonie posttraumatică pe stânga.

Astfel, din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

depozițiile: - inculpatului V.Gurin, care a indicat că pentru a evita tamponarea a virat la

stânga peste linia de separare a direcțiilor de deplasare, crezând că partea vătămată se va

opri la mijlocul drumului, însă acesta nu s-a oprit și din fugă s-a tamponat din partea

dreapta a mașinii, în regiunea între aripa și ușa din față dreapta, fiind deteriorată oglinda,

4

considerînd că a reacționat conform Regulamentului circulației rutiere în situația critică

creată;

- părții vătămate N.Iașin, care a declarat că careva pretenții nu are față de inculpat

și că recunoaște că a trecut strada neregulamentar;

- martorii V.Anghelici, A.Toacă, V.Mihu și N.Munteanu, care au relatat că partea

vătămată care stătea pe trotuar, brusc a început să traverseze strada, chiar dacă erau multe

mașini pe drum, inculpatul nu se deplasa cu viteză mare și a făcut tot posibilul să evite

tamponarea cu partea vătămată;

- cât și actele cauzei - procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier,

tabelul fotografic și schema locului accidentului rutier din 12.09.2013, raportul de

constatare medico-legală nr.2413/D din 07.10.2013 și raportul de expertiză medico-legală

nr.2550/D din 22.10.2013 a părții vătămate N.Iașin.

Instanța de apel a conchis că probele sus menționate, administrate în cadrul

cercetării judecătorești din punct de vedere al pertinenței și concludenței, dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar declarațiile

acestuia privind nevinovăția sa în cele imputate, instanța le-a apreciat critic,

considerându-le ca un mijloc de apărare a acestuia.

La fel, instanța de apel a considerat oportun aplicarea Legii nr.210 din 29.07.2016,

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, deoarece s-a constatat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, iar partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă.

avocatul T.Iovu în numele inculpatului V.Gurin și inculpatul, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, casarea deciziei în partea ce ține de încetarea procesului penal, cu

remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel eronat a aplicat prevederile

Legii privind amnistia, deoarece inculpatul nu a recunoscut vina și nu a recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate, astfel nu a întrunit condițiile necesare aplicării

amnistiei; - inculpatul nu a dat acordul său în scris privind aplicarea amnistiei și nici nu a

fost chestionat pe marginea acestui aspect;

- avocatul T.Iovu în numele inculpatului V.Gurin și inculpatul, invocând temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor

administrate în cauză, fără a motiva hotărârea sa; - fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, partea vătămată fiind vinovat de comiterea accidentului, acesta

izbindu-se în mașina inculpatului; - instanța nu a stabilit circumstanțele de fapt, și anume

din vina cui s-a creat situația de accident; - nu au fost prezentate probe, precum că

inculpatul a avut o reală posibilitate de a evita impactul fără a schimba direcția de

deplasare; - faptul că inculpatul a întreprins măsuri pentru a evita tamponarea cade sub

incidența art.38 Cod penal, starea de extremă necesitate; - instanța de apel l-a condamnat

pe inculpat fără a administra direct probele, astfel a fost încălcat dreptul inculpatului la un

proces echitabil; - instanța a aplicat eronat prevederile legale privind amnistierea

inculpatului.

5

opinia avocatului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului

procurorului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal lărgit, concluzionează că acestea

urmează a fi respinse din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care

fac referire recurenții, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea, atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma respectivă la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurenți.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, dând o nouă apreciere probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și suplimentar în instanța de apel,

cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui V.Gurin în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

Concluziile instanței sunt corecte și se confirmă prin cumulul de probe

administrate, cum sunt declarațiile inculpatului V.Gurin, a părții vătămate N.Iașin, ale

martorilor V.Anghelici, A.Toacă, V.Mihu, N.Munteanu și actele cauzei - procesul-verbal

de cercetare la fața locului a accidentului rutier, schema examinării locului accidentului

rutier din 12.09.2013, raportul de constatare medico-legală nr.2413/D din 07.10.2013 și

raportul de expertiză medico-legală nr.2550/D din 22.10.2013, potrivit căruia părții

vătămate în rezultatul tamponării i-au fost cauzate, vătămări corporale medii, ce a

condiționat dereglarea sănătății de lungă durată..

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanța de apel, confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpatul

V.Gurin a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art.264

alin.(1) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătăți, adică

atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni.

Din textul hotărârii recurate rezultă că, instanța de apel corect a constatat faptele și

circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le detaliat și

argumentat în partea descriptivă, ulterior motivând concluzia de vinovăție a acestuia prin

cumulul de probe administrate în cauză.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către partea apărării cu referire

la lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, se combat prin materialele cauzei și nu se

semnalizează în esență presupusele erori de drept, hotărârea atacată cuprinde motivele pe

6

care se întemeiază soluția, care în totalitatea lor resping argumentele, precum că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

Concluzia instanței de apel privind vinovăția lui V.Gurin în comiterea accidentului

rutier, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea din alte motive, inclusiv din oficiu, a apelului declarat de către procuror,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța de apel a apreciat eronat

și arbitrar probele și circumstanțele cauzei, instanța de recurs precizează că acesta nu

poate fi reținut, or, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Nu poate fi admis nici argumentul părții apărării, precum că inculpatul a acționat în

stare de extremă necesitate, deoarece dînsul urma să manifeste prudență sporită și în caz

de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească. Însă acesta, avînd posibilitatea reală de a evita impactul, a schimbat

direcția de deplasare în stânga, a traversat complet linia îngustă continuă dublă ce separă

fluxurile de transport în sensurile opuse, tamponînd partea vătămată, fapt confirmat și

prin declarațiile martorului V.Anghelici, care a indicat că, „văzând pietonul eu am redus

viteza, până la linia pe care se deplasa pietonul dat a fost 10-15 metri, fiind depășit de

autoturismul de model Skoda Fabia, de culoare albastru închisă, numărul de înmatriculare

nu-l țin minte, care se deplasa din spatele meu pe banda extremă stânga și fiind complet

pe contrasens, a întreprins frânare și, ca urmare, peste o perioadă foarte scurtă de timp s-a

tamponat în partea dreaptă, față cu pietonul indicat”.

Astfel, inculpatul fără să se asigure, a ieșit pe contrasens unde și s-a produs

tamponarea pietonului, prin urmare V.Gurin a pus în pericol atât viața pietonului, cât și

siguranța traficului pentru alți participanți la trafic, deși era obligat să prevadă situațiile

periculoase, deoarece conducea automobilul, care este izvor de pericol social sporit.

Totodată, Colegiul penal menționează că, nu poate fi pusă pe seama pietonului

vinovăția producerii accidentului, bazând-se doar pe faptul că acesta a traversat

neregulamentar drumul, atâta timp cât inculpatul având calitatea de conducător al

mijlocului de transport a manifestat sineîncredere sporită, încălcând prevederile

Regulamentului circulației rutiere și ca urmare părții vătămate i-au fost cauzate vătămări

corporale medii.

Astfel de încălcări atrag după sine provocarea daunelor care nu sunt îndreptățite

prin condițiile extremei necesități. În asemenea cazuri nu se exclude răspunderea pentru

pricinuirea daunelor prin imprudență.

Argumentele recurenților referitor la aplicarea eronată a prevederilor Legii nr.210

din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R.Moldova, nu pot fi reținute. Potrivit art.1 din Legea menționată, prezenta

lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

7

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau

redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.2–9, 11 și 12.

Conform art.2 alin.(1), art.3 din Legea sus numită, procesul penal încetează la faza

de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvîrșită pînă la

adoptarea legii, adică pînă la 29.07.2016 pentru care Codul penal prevede în calitate de

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 7 ani.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal conform alin.(1) (2),

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî aplicarea prezentului articol

dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată și inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența

art.10.

Prin urmare, instanța de apel, ținînd cont de faptul că inculpatul V.Gurin a comis

pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv, iar partea

vătămată nu a înaintat acțiune civilă, corect a conchis că inculpatul întrunește condițiile

prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nefiind necesar

în acest caz acordul scris al inculpatului.

În acest context, Colegiul nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursurile, instanța respinge recursurile ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de către procuror și

avocatul T.Iovu în numele inculpatului V.Gurin și inculpat, care urmează a fi respinse ca

inadmisibile, cu menținerea hotărîrii contestate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Iovu Tatiana în

numele inculpatului Gurin Vitalie și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Gurin Vitalie, cu

menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8