1ra-322/17 — art.264 alin.3 lit.b CP

1ra-322/17 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-322/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016

de avocatul Osoian Lilian în numele succesorului părții vătămate Simon Maria și de

avocatul Domente Marin în numele inculpatului

Procopii Dorin Xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar din or.Xxxxxxxxx,

domiciliat în mun.Xxxxxxxx,

str.Xxxxxxxxxx, ap.xx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Dorin a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

pentru faptul că, la 10 august 2011, ora 05.20, conducând automobilul de model

„Volkswagen Passat”, cu n/î K DP 222, pe str.31 August 1989, din direcția str.Vlaicu

Pîrcălab în direcția str.Tighina, ajungând la intersecția cu str.Mihai Eminescu,

mun.Chișinău, ce constituia pentru el în cazul dat drum cu prioritate, acționând cu

imprudență în privința eventualelor consecințe, ignorând prevederile Regulamentului

circulației rutiere, și anume, pct.3, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați

să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră..., și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe

cele care sunt provocate de circumstanțe iminente” și pct.59 alin.(2) ce prevede că „la

intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se

deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se

apropie de intersecție pe drumul cu prioritate”, nu a cedat trecerea și s-a tamponat cu

automobilul de model „Renault”, cu n/î L AG 817, condus de Simon Andrei, care se

deplasa pe str.Mihai Eminescu din direcția str.București în direcția bd.Ștefan cel

Mare și Sfânt, mun.Chișinău. În rezultatul impactului automobilele au fost proiectate

1

pe bordură, fiind deteriorate, iar șoferul automobilului de model „Renault”, Simon

Andrei, a fost transportat și internat la „Centrul național științifico-practic de

medicină urgentă”, unde ulterior, la 15 august 2011, a decedat.

numele succesorului părții vătămate M.Simon, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă

de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, invocând că, la baza hotărârii de achitare a inculpatului, instanța a pus doar

declarațiile acestuia din urmă, pe care le-a considerat veridice, fără a da o apreciere

obiectivă probelor prezentate de către acuzare, care pe deplin și direct demonstrează

vinovăția lui D.Procopii care, ignorând cerințele Regulamentului circulației rutiere, a

comis tamponarea, astfel hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, de rând ce probele prezentate de partea acuzării dimpotrivă

demonstrează vina inculpatului în cele incriminate;

- avocatul succesorului părții vătămate, casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat pentru comiterea infracțiunii de

care a fost învinuit, invocând că vinovăția acestuia a fost dovedită prin totalitatea

probelor administrate la urmărirea penală și cercetate în ședința primei instanțe,

cărora instanța nu le-a dat o apreciere obiectivă; - martorul T.Cutureanu a dat

declarații abia peste 6 luni de la accident, fără să răspundă cert la întrebări, astfel

declarațiile ei urmau a fi apreciate critic; - instanța nu s-a expus asupra tuturor

circumstanțelor cauzei; - inculpatul se deplasa pe drum secundar și era obligat să

cedeze trecerea, iar imprudența neobservării automobilului părții vătămate nu

constituie temei de achitare a lui; - admiterea integrală a acțiunii civile, dispunându-

se încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de 59758 lei, a

prejudiciului moral în mărime de 440000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime

de 12060 lei.

2016, au fost admise apelurile procurorului și a avocatului succesorului părții

vătămate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Procopii Dorin a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.90

Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe

un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Procopii

Dorin în beneficiul lui Simon Maria a prejudiciului material în sumă de 14345,76 lei,

prejudiciului moral în sumă de 30000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de

5000 lei, în total 49345,76 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă,ca fiind

neîntemeiată.

4.1. Pentru pronunțarea hotărârii date instanța de apel a constatat că Procopii

Dorin, la 10 august 2011, ora 05.20, conducând automobilul de model „Volkswagen

Passat” cu n/î K DP 222, pe str.31 August 1989, din direcția str.Vlaicu Pîrcălab în

2

direcția str.Tighina, ajungând la intersecția cu str.Mihai Eminescu, mun.Chișinău, ce

constituia pentru el în cazul dat drum cu prioritate, acționând cu imprudență în

privința eventualelor consecințe, ignorând prevederile Regulamentului circulației

rutiere, și anume pct.3, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră..., și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe

cele care sunt provocate de circumstanțe iminente” și pct.59 alin.(2) ce prevede că „la

intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se

deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se

apropie de intersecție pe drumul cu prioritate”, nu a cedat trecerea și s-a tamponat cu

automobilul de model „Renault” cu n/î L AG 817, condus de Simon Andrei, care se

deplasa pe str.Mihai Eminescu din direcția str.București în direcția bd.Ștefan cel

Mare și Sfânt, mun.Chișinău. În rezultatul impactului automobilele au fost proiectate

pe bordură, fiind deteriorate, iar șoferul automobilului de model „Renault”, Simon

Andrei, a fost transportat și internat la „Centrul național științifico-practic de

medicină urgentă”, unde ulterior, la 15 august 2011, a decedat.

4.2. Instanța de apel, respectând prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură

penală, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, analizând și apreciind

probele administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării reciproce, a

constatat că vinovăția inculpatului D.Procopii în săvârșirea înfracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal și-a găsit confirmare.

Concluzia dată instanța de apel și-a bazat-o pe declarațiile:

- inculpatului, care a declarat că conducând automobilul de model

„Wolkswagen Passat”, la intersecția str.31 August cu str.M.Eminescu, a staționat la

semnul „cedează trecerea” și, asigurând-se, a continuat deplasarea, iar la jumătate de

intersecție a fost lovit de o mașină de model „Renault”, strada nu era luminată și

mașina de model „Renault” se deplasa fără a avea lumina conectată. Până la decesul

părții vătămate, părinții săi i-au acordat tot ajutorul de care avea nevoie, iar după

deces dânsul a acordat familiei ajutor în sumă de 28.000 lei;

- succesorului părții vătămate, M.Simon, care a relatat că automobilul soțului

era în stare bună, el permanent se deplasa la serviciu cu acesta, a menționat că

inculpatul i-a acordat ajutor material în mărime de 18.000 lei;

- declarațiile martorului T.Cutureanu, care a declarat că traversând strada

M.Eminescu de pe partea stângă, pe partea dreaptă, în perimetrul străzii 31 August, în

momentul deplasării, din spate a trecut un automobil pe care nu l-a observat, din

aceste considerente presupune că era cu luminile deconectate, ulterior a văzut un alt

automobil la intersecția str.31 August 1989 cu M.Eminescu, care a staționat până la

trecere și a pornit deplasarea înainte, iar după câteva clipe s-a auzit o bubuitură și un

zgomot foarte mare în urma ciocnirii acestor automobile;

- declarațiile martorului V.Simon, care a indicat că automobilul tatălui său era

în stare tehnică bună, el niciodată nu se pornea la drum dacă mașina avea careva

probleme, ulterior s-a întâlnit cu inculpatul, acesta i-a propus bani pentru a-și retrage

plângerea, dar el a refuzat;

3

și actele cauzei:

- procesele-verbale de examinare a locului faptei din 10.08.2011 cu tabelul

fotografic, fiind fixate circumstanțele de fapt depistate în scurt timp după accidentul

rutier;

- schița accidentului rutier, în care s-a fixat locul tamponării automobilelor;

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.1 din 02.05.2012, în care s-a

constatat legătură cauzală directă dintre vătămările corporale și cauza decesului părții

vătămate A.Simon;

- raportul de expertiză medico-legală nr.399 din 24.04.2013, conform căruia

schimbările patologice ale inimii puteau într-o anumită măsură să contribuie

dezvoltării infarctului miocardului și nu este în legătură cauzală directă cu survenirea

morții lui A.Simon. Cauza morții a fost trauma gravă a capului și cutiei toracice și se

află în legătură cauzală directă;

- raportul de expertiză auto-tehnică în comisie nr.4225 din 25.07.2013, cu

fototabel, conform căruia s-a stabilit că automobilul de model „Renault” până la

momentul producerii accidentului rutier nu a avut careva defecte tehnice, iar becul

central destinat fazelor lungă/scurtă a luminii a farului din față stânga era în

funcțiune;

- certificatul Serviciului Hidrometeorologic de Stat nr.08/1236 1 din

11.10.2013, prin care s-a stabilit că la 10.08.2011 distanta vizibilității meteorologice

a fost de 20 de km.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță nu a apreciat aceste

probe, dând prioritate declarațiilor inculpatului și a martorului T.Cutureanu, în pofida

faptului că acestea nu coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate la faza

urmăririi penale și în instanța de judecată.

De asemenea, instanța de apel a respins versiunea inculpatului, precum că

dânsul nu se face vinovat de comiterea accidentului rutier, invocînd că automobilul

părții vătămate nu avea farurile aprinse, de rând ce probele aduse în sprijinul

învinuirii, cercetate și verificate din punct de vedere a pertinenței și concludenței,

dovedesc cu certitudine săvârșirea accidentului rutier din vina inculpatului, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta fiind o metodă de apărare și evitare a

răspunderii penale pentru fapta comisă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului instanța a reținut

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de

către D.Procopii, de persoana acestuia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării lui și, apreciind aceste împrejurări, a conchis de a-i fixa pedeapsa sub

formă de închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, considerând-o drept

una echitabilă, deoarece inculpatul poate beneficia de posibilitatea corectării și

reeducării în condiții neprivative de libertate.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a dispus încasarea din contul lui

D.Procopii în beneficiul lui M.Simon a prejudiciului material în mărime de 14345,76

lei, a prejudiciului moral în mărime de 30000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 5000 lei. Instanța a indicat că, urmează a fi încasat prejudiciul material

doar în partea în care a fost confirmat prin bonuri de plată, în rest, acțiunea civilă

urmează a fi respinsă, pe motiv că nu au fost prezentate probe certe în confirmarea

4

suportării cheltuielilor solicitate.

M.Domente în numele inculpatului și avocatul L.Osoian în numele succesorului părții

vătămate M.Simon, care au solicitat:

- avocatul M.Domente, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală, casarea deciziei cu menținerea sentinței de achitare, pe

motiv că instanța de apel nu a motivat suficient decizia de condamnare a inculpatului;

- declarațiile inculpatului și a martorului T.Cutureanu sunt coerente și menținute la

fiecare etapă a procesului penal; - nu există certitudine privind legătura cauzală dintre

vătămările corporale și decesul victimei, deoarece după 2 ani de la producerea

accidentului, cel de-al 3-lea raport de expertiză ajunge la concluzia faptului existenței

legăturii cauzale între vătămările corporale și decesul victimei; - instanța de apel a

condamnat inculpatul fără a administra probe noi care să răstoarne probatoriul din

prima instanță;

- avocatul L.Osoian, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, casarea deciziei în partea acțiunii civile cu încasarea de la

D.Procopii a prejudiciului material în sumă de 59.758 lei, a prejudiciului moral în

sumă de 440.000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 12.060 lei, invocând că

conform practicii Curții Europene al Dreptului Omului, statul trebuie să tragă la

răspunderea penală persoana care se face vinovată cu acordarea unei reparații civile

corespunzătoare; - succesorul părții vătămate a indicat detaliat în ce consta acțiunea

civilă, însă instanța neîntemeiat a admis-o parțial.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor ca fiind

neîntemeiate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Drept temeiuri pentru recurs avocatul în numele inculpatului invocă

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Potrivit textului recursului avocatului L.Osoian în numele succesorului părții

vătămate M.Simon, recurentul nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dânsul consideră că instanța nu

a motivat suficient hotărârea în latura civilă, admițând acțiunea civilă doar parțial, pe

când urma s-o admită integral, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Colegiul constată că motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct

de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului părții apărării, autorul acestuia nu

este de acord cu condamnarea lui D.Procopii în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal,

considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea

5

infracțiunii imputate și că prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului, pe

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților

orice probe noi, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de apel a

fost în drept și, de fapt, întemeiat a dat o nouă apreciere, alta decât cea făcută de

prima instanță, probelor cauzei, motivându-și detaliat și clar soluția adoptată,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului D.Procopii în comiterea infracțiunii incriminate.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a cercetat în

ședința de judecată, a audiat inculpatul, succesorul părții vătămate, martorii V.Simon,

T.Cutureanu, și verificând probele materiale, le-a dat o apreciere justă din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit.b) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile inculpatului, succesorului părții vătămate, a martorilor și actele cauzei -

procesul-verbal de cercetare la locul accidentului rutier din 10.08.2011 cu fototabel,

schița accidentului rutier din 10.08.2011, rapoartele de expertiză medico-legală în

comisie nr.1 din 02.05.2012; nr.399 din 24.04.2013, de expertiză auto-tehnică în

comisie nr.4225 din 25.07.2013, certificatul Serviciului Hidrometeorologic de Stat

nr.08/1236 1 din 11.10.2013, probe care sunt detaliat descrise în textul deciziei

instanței de apel.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din decizia instanței de

apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin

cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei

și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că lipsește legătura cauzală

dintre eveniment și survenirea consecințelor manifestate prin decesul victimei, sunt

neîntemeiate și contravin materialelor din dosar.

Argumentele părții apărării, precum că accidentul rutier nu a avut loc din vina

inculpatului, dar a părții vătămate care se deplasa cu luminile stinse, se combat prin

concluziile raportului de expertiză auto-tehnică în comisie nr.4225 din 25.07.2013,

conform căruia s-a stabilit că automobilul de model „Renault” până la momentul

6

producerii accidentului rutier nu a avut careva defecte tehnice în sistemul de ghidare,

frînare, suspensii, iluminare, iar becul central destinat fazelor lungă/scurtă a luminii a

farului din față stânga era în funcțiune. Totodată, potrivit certificatului Serviciului

Hidrometeorologic de Stat nr.08/1236 1 din 11.10.2013, la 10.08.2011, distanta

vizibilității meteorologice a fost de 20 de km, astfel că invocările, precum că

inculpatul nu a putut vedea automobilul părții vătămate, nu pot fi reținute.

Nu pot fi reținute nici argumentele părții apărării, precum că nevinovăția

inculpatului se confirmă prin declarațiile martorului T.Cutureanu, deoarece instanța

corect le-a apreciat critic, pe motiv că acestea nu coroborează cu celelalte probe,

inclusiv și cu declarațiile inculpatului, care a indicat că drumul nu era iluminat și nu a

cerut numărul de telefon de la T.Cutureanu, pe cînd martorul a indicat că strada era

iluminată de piloni și că inculpatul i-a cerut numărul de telefon și dînsa pe loc i l-a

dat. Instanța nu a luat în considerație declarațiile martorului și din motivul că aceasta

a fost audiată în faza urmăririi penale abia peste 6 luni de la momentul accidentului,

fiind constatat că dînsa îl cunoaște de mai mult timp pe inculpat, fapt ce denotă

părtinirea declarațiilor date de către aceasta.

Instanța de recurs atestă că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și concludente care,

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția

lui în săvârșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanța de apel, considerând-o ca necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece,

conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de

judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum

că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a

cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427 Cod de procedură penală.

Reținând cele relatate, Colegiul constată că criticile invocate de recurent nu pot

fi reținute ca încălcare a prevederilor art.6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, precum că inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, pe motiv că hotărârea instanței nu a fost motivată din

punct de vedere al legalității și temeinicii acesteia, deoarece instanța de apel,

respectând prevederile art.414 alin.(21) Cod de procedură penală, a examinat cauza

penală fără careva abateri de la normele materiale și procedurale, corect apreciind

circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, argumentându-și hotărârea, care

cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate, încadrând corect acțiunile

inculpatului, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75, 90

Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate

circumstanțele atenuante prezente în cauză și lipsa celor agravante, aplicându-i

7

acestuia o pedeapsă echitabilă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat.

Nu poate fi reținut nici dezacordul avocatului L.Osoian cu soluția instanței de

apel în latura civilă, care consideră că instanța incorect a admis acțiunea civilă parțial,

deoarece dânșii au prezentat probe care stabilesc cert mărimea prejudiciului material

și argumente care indică la suferințele psihice suportate de succesorului părții

vătămate M.Simon, prin ce s-au manifestat aceste suferințe morale, cât și cheltuielile

de judecată, instanța diminuând esențial cuantumul acțiunii civile, în raport cu

materialele cauzei.

În ce privește prejudiciul moral dispus spre încasare de la inculpat în folosul

succesorului părții vătămate în mărime de 30000 lei, Colegiul penal îl consideră unul

echitabil, la care instanța de apel a ținut cont de prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil

coroborat cu art.219 alin. (4) Cod de procedură penală, iar la determinarea

cuantumului acestuia, instanța a luat în considerație atât gravitatea suferințelor

psihice a succesorului părții vătămate, cât și date obiective care certifică acest fapt, și

anume nivelul suportării de către aceasta a suferințelor psihice în urma decesului

persoanei apropiate (a soțului), luându-se în considerație gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Instanța de recurs ține să

enunțe că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o justă despăgubire,

iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încît acesta să aibă efect

compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, și

nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Privitor la volumul prejudiciului moral cauzat succesorului părții vătămate,

Colegiul menționează că, deși este cert că aceasta, în urma decesului soțului, a suferit

anumite prejudicii morale, totuși cuantumul despăgubirii prejudiciului moral solicitat

de la inculpatat este excesiv de mare, concluzie ce rezultă din practica judiciară

privind aplicarea legislației referitor la încasarea despăgubirilor morale, cît și din

faptul că prejudiciul moral parțial a fost recuperat prin însăși sentința de condamnare

a inculpatului.

Colegiul penal apreciază că suma acordată nu este în măsură a compensa în

întregime pierderea suferită, dar este în măsură a atenua urmările faptei, adică decesul

soțului, moartea căruia a survenit nefiresc.

Referitor la stabilirea cuantumului prejudiciului material, instanța de apel,

ținând cont de probele prezentate în confirmarea acestuia, de bonurile fiscale anexate

la acțiunea civilă, dar și de faptul că inculpatul a acordat succesorului părții vătămate

M.Simon un ajutor material în mărime de 18000 lei, fapt recunoscut și de către

aceasta din urmă, just a admis acțiunea civilă parțial, în sumă de 14345,76 lei. În rest,

acțiunea civilă corect a fost respinsă, deoarece succesorul părții vătămate M.Simon,

cu toate că a anexat la cerere lista cheltuielilor legate de înmormântare, nu a prezentat

probe certe ce ar fi confirmat suportarea acestor cheltuieli (cecuri, bonuri de plată),

așa cum nu au fost prezentate probe că avocatul D.Pîrvan ar fi acordat asistență

juridică în cauza dată succesorului părții vătămate pentru care aceasta ar fi achitat

suma de 7060 lei.

8

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în

care constată că sunt vădit neîntemeiate.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate avocatul L.Osoian în numele succesorului părții vătămate

M.Simon și a avocatului M.Domente în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penală Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Osoian Lilian în

numele succesorului părții vătămate Simon Maria și a avocatului Domente Marin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 octombrie 2016, în cauză penală în privința lui Procopii Dorin, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

9