1ra-1858/16 — art.264 alin.3 lit.b CP

1ra-1858/16 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1858/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 decembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 iunie 2016, declarate de către avocatul

Boghian Andrei în numele succesorului părții vătămate, Iovu Olga și a părții vătămate Frunză

Vitalie, și de către inculpatul

Munteanu Denis Vasile, născut la 30

ianuarie 1988, originar și domiciliat în

s.Andrușul de Sus, r-nul Cahul.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

penal în privința lui Munteanu Denis în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, din motiv că

fapta constituie o contravenție prevăzută de art.236 alin.(2) și 240 alin.(1) Cod

contravențional. În baza art.236 alin.(2) și 240 alin.(1) Cod contravențional, procesul

contravențional în privința lui Munteanu Denis a fost încetat din motiv că a expirat termenul

de prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Iovu Olga și de către

partea vătămată Frunză Vitalie a fost lăsată fără soluționare.

că, la 18 septembrie 2014, ora 07.50, conducînd autoturismul de model „BMW 525D”, cu nr/î

A3247KK, deplasîndu-se pe traseul principal Cantemir-Cahul, în localitatea s.Roșu, r-nul

Cahul, acționînd din imprudență, încălcînd prevederile pct.3, 39, 45, 47, 51 din Regulamentul

circulației rutiere, a traversat linia îngustă neîntreruptă, care indică delimitarea benzilor de

circulație pe sens opus în locurile periculoase a traseului; incorect a ales viteza de deplasare a

mijlocului de transport, care ar fi asigurat siguranța deplasării; nu a ținut cont de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția conducătorului auto, care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; nu a păstrat distanța față de vehiculul precedent care, în caz de

frînare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitînd coliziunea, înaintea depășirii nu s-a

asigurat că cel care îl precedă pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau

intenția de a preselecta spre stînga, după ce, avînd intenția de a efectua depășirea, a ieșit pe

banda de sens opus, tamponîndu-se cu motocicleta de model „IJ Planeta”, fără număr de

înmatriculare, condus de către Frunză Vitalie, care în acel moment preselecta spre stînga și îl

avea în calitate de pasager pe Iovu Daniel.

În rezultat, părții vătămate Frunză Vitalie i-au fost pricinuite leziuni corporale medii,

sub formă de contuzie cerebrală de gravitate medie, plagă pe obraz, fractura maleolei mediale

1

pe stînga, iar pasagerului Iovu Daniel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.254

din 10 octombrie 2014 - leziuni corporale grave, incompatibile pentru viață, manifestate prin

fracturi-luxație închise a vertebrelor C1-C2, cu lezarea parțială a medulei oblongate, cu

revărsări sangvine circulare la nivelul fracturilor, excoriații pe membrele superioare și

inferioare, de la care ultimul a decedat la fața locului.

avocatul A.Boghian în numele acesteia, partea vătămată V.Frunză și avocatul A.Boghian în

numele acestuia, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care D.Munteanu să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani și admise acțiunile civile înaintate de către

succesorul părții vătămate, O.Iovu și de către partea vătămată V.Frunză, pe motiv că instanța

a apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei; - eronat a reîncadrat acțiunile

inculpatului din prevederile art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal în cele din art.236 alin.(2) și 240

alin.(1) Cod contravențional;

- partea vătămată, V.Frunză, succesorul părții vătămate, O.Iovu și avocatul A.Boghian

în numele acestora, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care D.Munteanu să fie recunoscut vinovat și condamnat

conform învinuirii formulate, în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la 5 ani închisoare și

admisă integral acțiunea civilă, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar și eronat probele și

circumstanțele cauzei.

admise apelurile declarate de procuror, succesorul părții vătămate, O.Iovu, partea vătămată

V.Frunză și avocatul A.Boghian în numele acestora, casată integral sentința, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care D.Munteanu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunile civile înaintate de succesorul părții vătămate, O.Iovu și partea vătămată

V.Frunză au fost admise, în partea recuperării prejudiciului material - în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile, iar în partea recuperării prejudiciului moral, fiind încasate de la inculpat în beneficiul

succesorului părții vătămate, O.Iovu suma de 30000 lei și în beneficiul părții vătămate

V.Frunză - 8000 lei.

Instanța de apel a constatat că, Munteanu Denis, la 18 septembrie 2014, ora 07.50,

conducînd autoturismul de model „BMW 525D”, cu nr/î A3247KK, deplasîndu-se pe traseul

principal Cantemir-Cahul, în localitatea s.Roșu, r-nul Cahul, acționînd din imprudență,

încălcînd prevederile pct.3, 39, 45, 47, 51 din Regulamentul circulației rutiere, a traversat

linia îngustă neîntreruptă, care indică delimitarea benzilor de circulație pe sens opus în

locurile periculoase a traseului; incorect a ales viteza de deplasare a mijlocului de transport,

care ar fi asigurat siguranța deplasării; nu a ținut cont de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția conducătorului auto, care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; nu a păstrat distanța față de vehiculul precedent care, în caz de frînare bruscă a

acestuia, i-ar permite să oprească evitînd coliziunea, înaintea depășirii nu s-a asigurat că cel

care îl precedă pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau intenția de a

preselecta spre stînga, după ce avînd intenția de a efectua depășirea a ieșit pe banda de sens

opus, tamponîndu-se cu motocicleta de model „IJ Planeta”, fără număr de înmatriculare,

condus de către Frunză Vitalie, care în acel moment preselecta spre stînga și îl avea în calitate

2

de pasager pe Iovu Daniel.

În rezultat, părții vătămate Frunză Vitalie i-au fost pricinuite leziuni corporale medii,

sub formă de contuzie cerebrală de gravitate medie, plagă pe obraz, fractura maleolei mediale

pe stînga, iar pasagerului Iovu Daniel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.254

din 10 octombrie 2014 - leziuni corporale grave, incompatibile pentru viață, manifestate prin

fracturi-luxație închise a vertebrelor C1-C2, cu lezarea parțială a medulei oblongate, cu

revărsări sangvine circulare la nivelul fracturilor, excoriații pe membrele superioare și

inferioare, de la care ultimul a decedat la fața locului.

În motivarea soluției date, instanța de apel, dînd o nouă apreciere probelor administrate

în faza urmăririi penale și suplimentar verificate și cercetate în instanța de apel, examinîndu-

le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a

indicat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b)

Cod penal, este dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Concluziile date instanța de apel și le-a bazat pe probele administrate în cauză, și

anume declarațiile inculpatului D.Munteanu, a părții vătămate V.Frunză, succesorului părții

vătămate, O.Iovu, ale martorilor I.Chenciu, A.Munteanu, A.Nucă, S.Arman, A.Bantuș,

Ș.Bantuș, expertului V.Cravcenco, și actele cauzei - procesele-verbale de autosesizare din

22.09.2014, de cercetare la locul accidentului rutier cu planșă fotografică, de reconstruire a

faptei din 10.02.2015; schema accidentului rutier din 18.09.2014; rezultatele alcooltestului

„Drager Alcotest nr.8510RO” din 18.09.2014; rapoartele de expertiză autotehnică nr.1645 din

09.10.2014, de expertiză medico-legală nr.471, 472, 254, 460D din 18.09.2014, de expertiză

traseologică-auto nr.097 din 11.02.2015, de expertiză juridică nr.656 din 17.05.2016.

Instanța de apel a conchis că încălcarea regulilor de circulație comise de către inculpat,

și anume antrenarea în depășirea mijloacelor de transport pe perimetrul drumului unde era

marcajul liniei continue și depășirea limitei de viteză admisă pentru porțiunea respectivă de

drum, care se încadrează în prevederile pct.3, 39 subpct.1), 45 subpct.1) lit.a), b), c), d),

subpct.2), 47 subpct.1), 51 din Regulamentul circulației rutiere, sînt în legătură cauzală

directă cu producerea accidentului rutier, soldat cu decesul lui D.Iovu și vătămarea integrității

corporale medie a lui V.Frunză.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat eronată concluzia primei instanțe,

precum că D.Munteanu nu este vinovat de comiterea accidentului rutier, or, însăși inculpatul a

recunoscut efectuarea depășirii pe marcajul liniei continue și depășirea vitezei admise pe

porțiunea respectivă de drum, și eronat a încadrat acțiunile acestuia în prevederile art.240

alin.(1) și 236 alin.(2) Cod contravențional, or, prin acțiunile sale, inculpatul a provocat

decesul lui D.Iovu și vătămarea corporală medie a lui V.Frunză, care se încadrează în

prevederile art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal.

Prin urmare, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art.61, 75 Cod penal, instanța de apel a indicat că ține cont de gradul pericolului

social al infracțiunii comise, că infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria

celor grave, de urmărire prejudiciabile survenite, de persoana inculpatului, care la locul de trai

se caracterizează pozitiv, că este căsătorit și are la întreținere un copil minor, că circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost stabilite, precum și că partea vătămată V.Frunză a cauzat

un pericol de accident rutier și a exploatat un mijloc de transport cu defecte tehnice.

Astfel, în contextul celor expuse, avînd în vedere influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse sub formă

de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani și cu suspendarea pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani, este una

echitabilă.

3

Cu referire la acțiunile civile înaintate de succesorul părții vătămate, O.Iovu și partea

vătămată V.Frunză în partea recuperării prejudiciului material, instanța de apel a considerat că

nu au fost prezentate suficiente probe, motiv pentru care le-a admis în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Ce ține de aceleași acțiuni civile în partea recuperării prejudiciului moral, instanța de

apel a reținut că, prin săvîrșirea infracțiunii de către inculpat succesorului părții vătămate și

părții vătămate le-au fost cauzate suferințe fizice, prin cauzarea vătămării corporale medii și

suferințe psihice în legătură cu pierderea sănătății și a fiului, însă în același timp sumele

solicitate de către succesorul părții vătămate, O.Iovu de 500000 de lei și de către partea

vătămată V.Frunză de 70000 de lei, sînt exagerat de mari raportate la acțiunile inculpatului, la

starea lui familiară, cît și la gradul de vinovăție al acestuia.

La fel, instanța de apel a indicat că la stabilirea compensației pentru paguba morală în

beneficiul părții vătămate V.Frunză, a luat în considerație că acesta a încălcat regulile de

circulație rutieră, conducînd un mijloc de transport cu defecțiuni tehnice, fără a avea

cunoștințe în domeniu și fără a poseda permis de conducere. Totodată, instanța a indicat că,

recunoașterea dreptului încălcat și condamnarea inculpatului pentru comiterea faptei

prejudiciabile constituie în sine o satisfacție morală.

- avocatul A.Boghian în numele succesorului părții vătămate, O.Iovu și a părții

vătămate V.Frunză care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui D.Munteanu să-i fie stabilită o pedeapsă de 5 ani

închisoare și să fie admise integral acțiunile civile, pe motiv că instanța de apel a aplicat o

pedeapsă prea blîndă; - a apreciat arbitrar circumstanțele cauzei; - nu a luat în considerație că

inculpatul nu și-a recunoscut fapta și nu s-a căit pentru cele săvîrșite; - eronat a aplicat față de

inculpat instituția suspendării condiționate a executării pedepsei;

- inculpatul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de

apel a apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - neîntemeiat nu a luat în

considerație partea de vină pe care o poartă partea vătămată V.Frunză în producerea

accidentului rutier; - nu a luat în considerație rezultatele expertizei traseologică-auto; -

neîntemeiat a apreciat critic declarațiile sale și ale martorilor A.Munteanu și A.Nucă; -

neîntemeiat a reținut ca probă raportul de expertiză juridică nr.656 din 17.05.2016; -

vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită; - fapta nu întrunește

elementele infracțiunii; - acțiunile sale privind depășirea vitezei și traversarea liniei înguste

neîntrerupte nu conțin elementele infracțiunii imputate, dar a unei contravenții.

ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită respingerea

recursurilor ordinare, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile urmează a fi

respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul A.Boghian în numele succesorului

părții vătămate, O.Iovu și a părții vătămate V.Frunză.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, la care

face referire recurentul, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau au fost aplicate pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

4

Raportînd norma respectivă la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanța de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărîrea atacată doar în partea individualizării pedepsei aplicate acestuia, considerînd-o prea

blîndă.

Motivele recurentului, precum că instanța incorect au individualizat pedeapsa, nu a dat

deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și eronat a aplicat prevederile art.90 Cod

penal, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei.

Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește scopul de

a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Închisoarea este una dintre cele mai

severe pedepse și se aplică doar în cazurile cînd corectarea și reeducarea inculpatului nu este

posibilă fără izolarea lui de societate.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui D.Munteanu, instanța de apel a ținut

seama pe deplin de principiile prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite,

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii, care

face parte din categoria celor grave, de urmările prejudiciabile survenite, de persoana

inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, că este căsătorit și are la întreținere

un copil minor, că circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, că pericolul de

accident rutier a fost cauzat de partea vătămată V.Frunză, care a exploatat mijlocul de

transport cu defecte tehnice, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, fiind în drept de a aplica în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal.

Colegiul penal consideră argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel

nu a luat în considerație că inculpatul nu și-a recunoscut fapta și nu s-a căit pentru cele

săvîrșite, se contrazic prin hotărîrile pronunțate, acestea fiind motivate, inclusiv, sub acest

aspect.

În context, Colegiul penal precizează că, potrivit art.66 Cod de procedură penală,

recunoașterea vinovăției este un drept al vinovatului, dar nu o obligație.

Prin urmare, nerecunoașterea vinovăției nu poate fi privită ca un impediment pentru a

fi luate în considerație alte criterii de individualizare a pedepsei penale întru aplicarea

instituției suspendării executării ei pentru un termen de probă, or, Colegiul reiterează că

instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și corect a conchis

că stabilirea față de inculpat a unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este

echitabilă, și că aceasta își va atinge scopul de corijare și reeducare a inculpatului.

5

Interdicții pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite inculpatului de 3 ani închisoare, prevăzute de art.90 alin.(4) Cod penal, nu au fost

constatate și nici invocate de recurent. Or, norma sus-indicată prevede că condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei.

Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că aprecierea probelor ține de soluționarea

fondului cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Ce ține de acțiunea civilă, se constată că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.1398, 1422, 1423 Cod civil, relevând că

prejudiciul solicitat de către O.Iovu în sumă de 500000 lei și de către V.Frunză în sumă de

70000 lei este exagerat de mare, raportat la acțiunile inculpatului, cît și la gradul de vinovăție

a acestuia, considerînd că suma de 30000 lei, încasată de la acesta în beneficiul lui O.Iovu și

în sumă de 8000 în beneficiul lui V.Frunză, va fi suficientă pentru repararea daunelor morale.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele sancțiunii normei

penale în baza căreia D.Munteanu a fost condamnat. Deci, analizînd materialele cauzei și

decizia instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelurilor declarate de către procuror, succesorul părții vătămate,

O.Iovu, partea vătămată V.Frunză și avocatul A.Boghian în numele acestora, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

Cu referire la recursul declarat de către inculpat.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, la care

face referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, dînd o nouă apreciere probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și suplimentar în instanța de apel, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă potrivit

art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui D.Munteanu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b)

Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin cumulul

de probe administrate, cum sunt declarațiile inculpatului D.Munteanu, a părții vătămate

V.Frunză, a succesorului părții vătămate, O.Iovu, ale martorilor I.Chenciu, A.Munteanu,

A.Nucă, S.Arman, A.Bantuș, Ș.Bantuș, expertului V.Cravcenco și actele cauzei - procesele-

verbale de autosesizare din 22.09.2014, de cercetare la locul accidentului rutier cu planșă

fotografică, de reconstruire a faptei din 10.02.2015; schema accidentului rutier din

18.09.2014; rapoartele de expertiză autotehnică nr.1645 din 09.10.2014, de expertiză medico-

legală nr.471, 472, 254, 460D din 18.09.2014, expertiză traseologică-auto nr.097 din

11.02.2015, de expertiză juridică nr.656 din 17.05.2016.

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv

6

apreciate de instanța de apel, ce confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul

D.Munteanu a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de încălcare a regulilor

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, care a provocat decesul unei persoane, adică atît latura

obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni. Cert s-a constatat că inculpatul, conducînd

autoturismul a încălcat prevederile pct.3, 39, 45, 47, 51 din Regulamentul circulației rutiere, a

traversat linia îngustă neîntreruptă, care indică delimitarea benzilor de circulație pe sens opus

în locurile periculoase a traseului; incorect a ales viteza de deplasare a mijlocului de transport,

care ar fi asigurat siguranța deplasării; nu a păstrat distanța față de vehiculul precedent care,

în caz de frînare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitînd coliziunea, înaintea

depășirii nu s-a asigurat că cel care îl precedă pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția de a

depăși sau intenția de a preselecta spre stînga, după ce avînd intenția de a efectua depășirea a

ieșit pe banda de sens opus, tamponîndu-se cu motocicleta condusă de către V.Frunză, care în

acel moment preselecta spre stînga, în rezultatul căreia pasagerul motocicletei D.Iovu, s-a ales

cu vătămări grave, de la care a decedat pe loc.

Din textul hotărîrii recurate rezultă că, instanța de apel corect a constatat faptele și

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le detaliat și

argumentat în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție a acestuia prin

cumulul de probe administrate în cauză.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent cu referire la lipsa în

acțiunile sale a elementelor constitutive ale infracțiunii și că faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

care în totalitatea lor resping argumentele acestuia, precum că vinovăția sa în săvîrșirea

infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

Concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatului D.Munteanu în comiterea

accidentului rutier, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelurilor declarate de către apelanți, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce

se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța de apel a apreciat eronat și

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, instanța de recurs precizează că acesta nu poate fi

reținut, or, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond

și nu pot constitui temei pentru recurs.

Mai mult, Colegiul penal sesizează că contrar celor invocate de recurent, la stabilirea

vinovăției inculpatului și a pedepsei aplicate, instanța de apel a ținut cont că partea vătămată

V.Frunză a cauzat un pericol de accident rutier și a exploatat un mijloc de transport cu defecte

tehnice, precum și de concluzia expertizei traseologică-auto nr.097 din 11.02.2015.

În ceea ce privește raportul de expertiză juridică nr.656 din 17.05.2016, în limita

pretențiilor recurentului față de concluzia documentului, și anume că pentru soluționarea

întrebării №3 privind posibilitatea tehnică a șoferului automobilului de a evita tamponarea cu

motocicleta sînt necesare date inițiale suplimentare, care pot fi obținute prin efectuarea unui

experiment în condiții maxim analogice cu cele în care a avut loc accidentul, care însă nu se

încadrează în limitele competenței expertului, soluționarea întrebării fiind imposibilă,

Colegiul penal menționează că potrivit raportului de expertiză, opinia expertului s-a bazat în

exclusivitate pe răspunsurile date la întrebările înaintate spre soluționare №1 și 2, pretențiile

recurentului vis – a – vis de plauzibilitatea raportului de expertiză fiind neîntemeiate.

Nu poate fi admis nici argumentul recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat

a apreciat critic declarațiile sale și ale martorilor A.Munteanu și A.Nucă, deoarece, potrivit

7

art.101 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o valoare dinainte

stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Astfel, examinînd declarațiile inculpatului și ale martorilor sus indicați, ținînd cont de

prevederile normei indicate supra, Colegiul constată că instanța de apel corect a conchis că

acestea sînt combătute de celelalte probe administrate și examinate în respectiva cauză

penală, precum și de circumstanțele cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

constituie temei pentru pronunțarea unei sentințe de achitare a acestuia, precum și că martorii

A.Munteanu și A.Nucă sînt rude cu D.Munteanu - soția și cumnata lui, declarațiile acestora

avînd scopul de a confirma versiunea inculpatului.

În acest context, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și probelor administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar

afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Pedeapsa stabilită inculpatului este în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat, ținîndu-se cont de prevederile art.7, 61 și 75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei, de pericolul social al infracțiunii comise, de gravitatea ei, care face

parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale,

precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanțele

corect ajungînd la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolare de

societate.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de către avocatul A.Boghian în

numele succesorului părții vătămate, O.Iovu și a părții vătămate V.Frunză și de către

inculpatul D.Munteanu, care urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul Boghian

Andrei în numele succesorului părții vătămate, Iovu Olga și a părții vătămate Frunză Vitalie,

și de către inculpatul Munteanu Denis, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 14 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Munteanu Denis, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8