1re-52/2017 — art. 264-1 al. 1 CP

1re-52/2017 — art. 264-1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1re-52/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, declarat de

avocatul Banaru Vadim în numele condamnatului Canțîr Ion și de ultimul, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie

2016, în cauza penală, în privința lui

Canțîr Ion XXX, născut la XXX, originar din r-nul XXX, domiciliat

temporar în mun. XXX, str. XXX, ap. XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.10.2015 pînă la 19.08.2016;

Instanța de recurs de la 13.09.2016 pînă la 18.11.2016;

Instanța de recurs în anulare de la 10.04.2017 pînă la 10.05.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în anulare în cauză

în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Canțîr Ion, a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264/1

alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

conducătorul auto Canțîr Ion, conducînd autoturismul de model ,,XX” cu n/î XXX, în

mun. XXX, la intersecția str. XXX cu str. XXX, a fost stopat de către inspectorul INP

al IGP.

Menifestînd suspecții de consum de substanțe narcotice, conducătorul auto Canțîr

Ion, a fost condus la sediul Dispensarului Republican de Narcologie, situat în mun.

Chișinău, str. Petru Rareș 32, unde conform procesului-verbal nr. 6198 din 06.05.2015

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, s-a stabilit că numitul Canțîr Ion se află în stare de ebrietate

provocată de stupefiante și anume canabis, ceea ce corespunde stării de ebrietate

produsă de substanțe narcotice și denotă o ignorare a cerințelor din pct. 14) al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că, ,,Conducătorul de vehicul îi este

interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau

altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care

provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate manifestate prin conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, Canțîr Ion a comis

infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (1) Cod penal.

1

inculpatului Canțîr Ion a declarat recurs în termen, prin care a solicitat casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Canțîr Ion să fie achitat, motivînd prin

următoarele:

,, - la f.d. 1 este indicată ordonanța de începere a urmăririi penale din 01 iulie

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și a naturii ei din 06.05.2015. Este cert

faptul că, această probă a fost obținută pînă la începerea urmării penale, iar ordonanță a

organului de urmărire penală prin care acest document să fie ridicat și recunoscut în

calitate de document la cauza penală nu există. La f.d. 25 este ordonanța de ridicare din

20.08.2015, prin care au fost ridicate de la cet. Canțer Ion, raportul de constatare

medico-legală nr. 64 din 28.05.2015, 2 cereri adresate Centrului Republican de

Narcologie. La f.d. 32, este ordonanța de anexare a documentelor la materialele cauze,

prin care a fost recunoscut drept mijloc de probă raportul de constatare medico-legală

nr. 64 din 08.05.2015. Este cert faptul că procesul-verbal de examinare din data

06.05.2015 nu are nici o valoare probantă, din motiv că a fost întocmit de persoane

care nu au dreptul să efectueze acțiuni de urmărire penală și nu a fost efectuat în cadrul

urmării penale, iar organul de urmărire penală la anexat la dosar fără existența unei

ordonanțe, deși era obligat să o facă, fapt redat expres la art. 157 alin. (2) Cod de

procedură penală;

- la f. d. 35, există o asemenea ordonanță de recunoaștere în calitate de

document a raportului de constatare medico-legală. În atare împrejurări, procesul-

verbal de examinare din 06.05.2015, este anexat la dosar ilegal, fără existența unui act

procedural care trebuia să fie întocmit de organul de urmărire penală, fapt care nu-i

poate fi atribuită calitatea de probă, și urmare nici nu putea fi pusă la baza sentinței;

- din cele constatate este cert, că la 06.05.2015, de către personalul medical al

Dispensarului Republican de Narcologie, nu a fost supusă proba biologică de sânge a

cet. Canțîr Ion, în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 296 din

16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și

anume: Medicul abilitat cu dreptul de efectuare a examinării medicale, trebuie să

realizeze următoarele acțiuni: să efectueze examinarea medicală cu aplicarea

obligatorie a probelor de laborator (sînge și/sau urină) și prin respectarea strictă a

ordinii și modului unic de efectuare a examinării medicale pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei;

- o altă probă pe care instanța de judecată a apreciat-o tendențios, sunt

declarațiile expertului Roșioru Gheorghe, care a indicat: ”De la un singur

consum drogul întrebuințat poate fi depistat stabil pe parcursul a 72 ore. 72 de ore

poate fi depistat în corp drogul stabilit, după 72 ore poate să fie depistat sau nu, 2-3

ore se păstrează în sînge, iar în urină 72 ore…În aceste trei zile nu poate persoana să

fie în stare de ebrietate, dar la un moment dat el intră în stare de ebrietate apoi iese

din această stare, dar trei zile el se află sub influență și noi o stabilim”. Din cele

declarate de expert, reiese că drogul consumat de o persoană poate fi stabilit cu

certitudine în decurs a 3 zile de la consum, prin examinarea urinei, iar în sânge drogul

nu poate fi depistat deoarece în sânge acesta se păstrează o perioadă scurtă de 2-3 ore

de la consum. Totodată dacă în urină este posibil de stabilit consumul în perioada de

72 de ore, ar reieși că și persoana se află în stare de ebrietate narcotică timp de cel

puțin de 3 zile, însă această ipoteză este una eronată, din motiv că starea de ebrietate

2

nu este identică cu consumul de substanțe narcotice, astfel expertul e indicat că la un

moment persoana intră apoi iese, iar persoana nu se poate afla în stare de ebrietate pe

tot parcursul acestei perioade, or nici expertul nu a putut da un răspuns concret cînd

există stare de ebrietate, cînd aceasta intervine și care este durata acestei stări”.

2016, a fost admis din alte motive recursul avocatului Banaru Vadim în numele

inculpatului Canțîr Ion, casată inclusiv din oficiu conform alin. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

A-l recunoaște pe Canțîr Ion Simion vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264/1 alin. (1) Cod penal și a-i stabili pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 500 unități convenționale în folosul statului, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 64 alin. (31) Cod penal, a-i explica inculpatului Canțîr Ion că este în

drept să achite ½ din amenda stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore, din

momentul în care decizia devine executorie.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a constatat că, la 06.05.2015,

aproximativ pe la ora 21:40, conducătorul auto Canțîr Ion, conducînd autoturismul de

model ,,XXX” cu n/î XXX, în mun. XX, la intersecția str. XX cu str. XXX, a fost

stopat de către inspectorul INP al IGP.

Menifestînd suspecții de consum de substanțe narcotice, conducătorul auto Canțîr

Ion, a fost condus la sediul Dispensarului Republican de Narcologie, situat în mun.

Chișinău, str. Petru Rareș 32, unde conform procesului-verbal nr. 6198 din 06.05,2015

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, s-a stabilit că numitul Canțîr Ion se află în stare de ebrietate

provocată de stupefiante și anume canabis, ceea ce corespunde stării de ebrietate

produsă de substanțe narcotice și denotă o ignorare a cerințelor pct. 14) al

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că: ” Conducătorului de vehicul îi

este interzis a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau

altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care

provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Așadar, Canțîr Ion a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (1) Cod

penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate produsă de substanțe narcotice.

Deși inculpatul Canțîr Ion nu și-a recunoscut vina, vinovăția sa se demonstrează

prin probele administrate la urmărirea penală și cercetate în ședința de judecată a

instanței de fond cît și cea de apel și anume: declarațiile martorului Lefter Mihail,

declarațiile expertului Roșioru Gheorghe, precum și:

- raportul agentului constatator Lefter Mihail din 06.95.2015, potrivit căruia

s-a stabilit că la 06.05.2015, orele 21.40, pe str. XXX, mun. XX, Canțîr Ion conducea

mijlocul de transport „XX” n/î XX, fiind suspect în consum de droguri (f.d. 6);

- procesul-verbal nr. 6198 din 06.05.2015 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, prin

care s-a stabilit că Canțîr Ion se află în stare de ebrietate provocată de stupefiante și

anume canabis, ceea ce corespunde stării de ebrietate produsă de substanțe narcotice

(f.d. 8);

3

- raportul de constatare medico-legală nr. 64 din 10.06.2015, prin care

s-a indicat că în proba de urină a cet. Canțîr Ion s-au depistat canabinoizi (f.d. 30);

Astfel, probele expuse, confirmă că inculpatul Canțîr Ion a condus mijlocul de

transport nominalizat, fiind în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, adică a

comis infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (1) Cod penal, iar argumentele

recursului sunt înaintate fără temei legal și în scop de evitare a pedepsei meritate.

Din materialele cauzei, rezultă că atît raportul agentului constatator din

06.05.2015 cît și alte acte formate ulterior, au fost întocmite în conformitate cu art. 438

CC al RM, HG Nr. 296 din 16.04.2009 art. 13 p. 2 al Legii cu privire la poliție, art. 12

alin. 1 al Legii cu privire la expertiza judiciară, art. 7 alin. 4 al Legii privind controlul

și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri și alte

substanțe psihotrope p. 6, 15 și 17 ale HG Nr. 296 din 16.04.2009 cu privire la

aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.

Permisul de conducere a fost ridicat prin ordonanță, în conformitate cu art. 427

alin. (1) CC al RM și art. 126 alin. (1) și (3) CPP.

Toate materialele acumulate, au fost transmise pentru reînregistrare prin

încheierea inspectorului A. Sîrghi din 07.05.2015, ulterior, organul de urmărire penală

primind materialul dat, a acționat în conformitate cu art. 57, alin. (2) p. 1), art. 262

alin. (1) p. 4) și art. 265 alin. (3) CPP, întocmind un proces - verbal din 06.06.2015 de

consemnare a circumstanțelor constatate (f.d. 3), ca mai apoi, același ofițer de urmărire

penală, în baza rezultatului expertizei, a emis ordonanță de începere a urmăririi penale

din 01.07.2015.

Toate acțiunile ofițerului de urmărire penală, corespund prevederilor procedurii

penale și fac parte din atribuțiile sale de serviciu.

Astfel, argumentele recurentului sunt nefondate, însă sentința urmează să fie

casată din oficiu din motiv că în partea descriptivă a ei, a fost incomplet formulată

învinuirea adusă inculpatului, pentru care a și fost condamnat.

La stabilirea pedepsei, instanța de recurs a ținut cont de faptul că, inculpatul

Canțîr Ion, a comis pentru prima dată infracțiune și această circumstanță o consideră

atenuantă și influentă pentru a-i stabili o pedeapsă sub formă de amendă cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, care, în opinia instanței de recurs, v-a

contribui la reeducarea inculpatului și atingerea scopului legii.

nominalizate au devenit irevocabile.

Vadim, declară recurs în anulare, în care solicită casarea deciziei instanței de recurs, cu

transmiterea cauzei penale la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău. Recurenții invocă

că condamnatul Canțîr Ion întrunește toate condițiile pentru a fi aplicate Legea cu

privire la amnistie, deoarece caza se judeca în procedura instanței de recurs pe cale

ordinară la momentul intrării în vigoare a Legii cu privire la amnistie. Or, potrivit art.

444 alin. (2) Cod de procedură penală, cauzele prevăzute la pct. 1)-4), 8), 9), 13)-15)

se iau în considerare întotdeauna și din oficiu. Totodată, instanța de recurs a făcut

referire la art. 409 Cod de procedură penală, care reglementează judecarea apelului și

nu cea a recursului. De asemenea, instanța de recurs a casat sentința din oficiul fără

ca să pună în discuție părților acest fapt. Ca temei pentru înaintarea recursului în

anulare, recurenții au invocat art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală – repararea

erorii de drept comise la judecarea cauzei.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității

hotărîrilor atacate.

Colegiul penal reiterează că, în conformitate cu prevederi legale, în recursul

recurenților, nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu

fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse

a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor

respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și

tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat

hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu

indicarea unor erori de drept concrete.

Colegiul penal mai menționează că, conform practicii judiciare, inclusiv și a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, în art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la un

proces echitabil enunță preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre

elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că o soluție definitivă (irevocabilă)

a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o

parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești

definitive și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de judecată și a unei

soluționări noi a cauzei, întrucît existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu se întemeiază pe

temeiurile prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al recurenților

cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că conform art. 24 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii.

Colegiul atestă că, motivele invocate în recursul în anulare, nu cade sub noțiunea

prevăzută de art. 6 pct. 44) a Codului de procedură penală, conform căreia prin viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se

înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Ori,

neaplicarea prevederilor Legii privind amnistia, de către instanța de judecată nu

5

constituie o eroare de drept potrivit prevederilor art. 453 Cod de procedură penală, ca

viciu fundamental.

Astfel, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Instanța de recurs menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute

vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale.

Cât privește solicitarea recurenților, de a-i fi aplicată față de Canțîr Ion amnistia,

în temeiul Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal menționează

că, potrivit pct. 1) lit. a) al Regulamentului pentru aplicarea Legii pentru amnistia unor

categorii de persoane, art. 469 alin.(1) pct.15) și 470 alin.(1) Cod de procedură penală,

urmează să se adreseze judecătorului de instrucție în a cărui rază teritorială se află

locul de executare a pedepsei.

În circumstanțe indicate, Colegiul penal ajunge la concluzia că în speța examinată

se impune ca soluție inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de avocatul Banaru Vadim în

numele condamnatului Canțîr Ion și de ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Canțîr

Ion XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicat integral la 17 mai 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6