1re-15/2017 — art. 264 1 alin. 1 CP

1re-15/2017 — art. 264 1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1re-15/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Lașco Ion, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Bender din

13 iunie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe,

Lașco Ion XXXX, născut la XXXX, originar din r-

nul XXXX, s. XXXX, domiciliat în or. XXXX, str.

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, a fost

adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Bender din

18 noiembrie 2014, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 500

u.c. ce constituie 10000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 ani.

Ion la 21 iulie 2015, aproximativ la orele 18:40, conducând automobilul de model

„Volvo” cu număr de înmatriculare A 906 BH, în satul Varnița, r-nul Anenii Noi,

str. Tighina, în apropierea farmaciei „ELODY” a fost stopat de către colaboratorul

de poliție din cadrul IP Bender, Danaciev Namic și condus la spitalul raional Anenii

Noi, unde a fost supus testării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei. În urma testări medicale s-a stabilit că

Lașco Ion se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și anume, în aerul

1

expirat se conțineau vapori de alcool cu concentrația de alcool 0,38 %, iar

concentrația alcoolului în sânge era de 1,26 g/1.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Lașco Ion în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal, - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Lașco

Ion să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (1) Cod penal, invocând că:

- sentința primei instanțe este ilegală și neîntemeiată;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit faptul că acțiunile inculpatului

nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

deoarece cu excepția depozițiilor martorului Caragacian Ion, care indică că

inculpatul a condus mijlocul de transport fiind în stare de ebrietate, n-au fost

cercetate careva probe care ar dovedi vinovăția lui;

- în cadrul cercetării judecătorești, prin depozițiile martorilor Caragacian Ion

și Danaciev Namic, ambii colaboratori ai IP mun. Bender s-a dovedit faptul că Lașco

Ion a fost stopat nu de colaboratorul de poliție din cadrul IP Bender, Danaciev

Namic, cum este indicat în ordonanța de punere sub învinuire și în partea descriptivă

a sentinței, dar de colaboratorul de poliție Caragacian Ion, care n-a stopat

automobilul condus de inculpat, dar s-a apropiat de automobilul inculpatului când el

staționa și nu era condus de ultimul. Acest moment a fost ignorat de instanța de

judecată. La fel instanța n-a dat o apreciere cuvenită faptului că, după ce Lașco Ion

a fost depistat în stare de ebrietate, colaboratorul de poliție Caragacian Ion s-a urcat

la volanul automobilului inculpatului și s-au deplasat de la fața locului. În cadrul

discuției avute cu Caragacian Ion, ultimul în cadrul discuției încerca să (rezolve

întrebarea prin altă metodă). Și numai după ce inculpatul n-a acceptat cererea

colaboratorului de poliție Caragacian Ion, ultimul a condus automobilul la locul

unde se afla inițial și numai după aceia a chemat colaboratorul de poliție Danaciev

Namic, care a documentat cazul. Acest fapt este relatat nu numai de inculpatul Lașco

Ion, dar și de martorul Ostap Vladimir. Aceste probe n-au fost apreciate de instanță

în modul cuvenit, ceea ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și neîntemeiate;

- instanța de judecată nu a luat în considerare versiunea inculpatului, prin care

el menționează că deși era în stare de ebrietate n-a condus mijlocul de transport așa

cum se menționează în sentință, poziția inculpatului este probată și prin depozițiile

martorilor: Berescu Natalia, Ostap Vladimir, Lazarenco Sergiu. Sentința de

condamnare fiind bazată numai pe depozițiile martorului Caragacian Ion, care

urmează să fie apreciate critic din motivul indicat mai sus.

2016, a fost respins recursul declarat ca nefondat și menținută sentința fără

modificări.

2

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fară echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat, iar aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de recurs a reținut că deși inculpatul Lașco Ion nu și-a

recunoscut vinovăția în fapta imputată, declarațiile acestuia din prima instanță

reprezintă o modalitate de apărare, cu scopul de a fi exonerat de răspundere penală,

deoarece acestea se combat prin probele administrate analizate în decizie, care

demonstrează vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, cum ar fi:

- declarațiile martorilor Caragacean Ion, Danaciev Namic, Gîncu Andrei;

- procesul-verbal nr. 227 din 21 iulie 2015 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

conform căruia în sângele lui Lașco Ion s-a depistat o concentrate de alcool în

mărime de 1,26 g/1 (f.d. 22-23).

Totodată, instanța de recurs a menționat că în scopul demonstrării

nevinovăției inculpatului Lașco Ion, partea apărării a prezentat ca probe, declarațiile

martorilor Lazarencu Sergiu, Berestean Natalia, Ostap Vladimir.

Astfel, instanța de recurs cu privire la declarațiile martorilor Lazarenco Sergiu

și Berestean Natalia, a indicat că au un grad redus de credibilitate, reieșind din faptul

că, martorii sunt în relații apropiate cu inculpatul, fapt, care în viziunea instanței i-

au determinat pe aceștia să depună în instanță declarații incomplete, favorabile

inculpatului, în scopul diminuării vinovăției acestuia. Totodată, declarațiile

martorilor aparării Lazarencu Sergiu, Berestean Natalia și Ostap Vladimir nu

confirmă nevinovăția inculpatului, aceștia nu au oferit depoziții ce ar combate cele

constatate de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești. Dimpotrivă,

martorul Ostap Vladimir a confirmat faptul că la volanul automobilului se afla Lașco

Ion, când a fost staționat automobilul lângă tejgheaua cu pepeni verzi, ultimul a ieșit

din automobil de pe scaunul șoferului, iar pe scaunul pasagerului se afla prietenul

acestuia.

Prin urmare, instanța de recurs a respins ca neîntemeiate argumentele invocate

în cererea de recurs, constatând că acestea nu și-au găsit confirmarea în rezultatul

cercetării materialelor cauzei și a sentinței, care conține totalitatea declarațiilor

martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, atât din partea acuzării cât și din

partea apărării, precum și motivarea aprecierii critice a unor probe, prima instanță

apreciind aceste probe după intima convingere și în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală.

3

La fel, instanța de recurs a specificat că prima instanță just a menționat că,

deplasarea mijlocului de transport reprezintă aflarea acestuia în mișcare, cât timp

mijlocul de transport nu a pornit, nu se poate vorbi de o conducere a acestuia. În

același timp, distanța parcursă în timpul conducerii este irelevantă pentru existența

infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 2641 Cod penal. Și astfel întemeiat a reținut

existența unei activități de conducere, necătând la faptul că conducătorul auto, Lașco

Ion, a fost bănuit de Caragacean Ion că se află în stare de ebrietate, în timp ce staționa

cu mijlocul de transport, din probele administrate în cadrul cercetării judecătorești

rezultă neîndoielnic că înainte de a se fi oprit în fața tejghelei cu pepeni verzi, Lașco

Ion a condus mijlocul de transport în acele condiții.

Mai mult ca atât, instanța de recurs a notat că conform declarațiilor martorilor

Berescu Natalia și Lazarenco Sergiu, în data de 21 iulie 2015 inculpatul a consumat

băuturi alcoolice și intenționa să consume în continuare băuturi alcoolice,

comunicând concubinei sale Berescu Natalia că va veni acasă împreună cu încă două

persoane, iar Lazarenco Sergiu i-a comunicat să nu consume băuturi alcoolice în

acea zi, fiindcă va avea nevoie să-1 ajute să conducă automobilul lui Lașco Ion spre

casă. Cu toate acestea, cele declarate de către martorii apărării nu combat versiunea

acuzării confirmată în cadrul cercetării judecătorești. De asemenea, faptul că,

Lazarenco Sergiu era invitat și urma să conducă automobilul lui Lașco Ion la

domiciliul acestuia, nu demonstrează faptul că inculpatul nu s-a urcat la volanul

automobilului său și a condus în stare de ebrietate, or, în cadrul cercetării

judecătorești în prima instanță s-a demonstrat cu certitudine că Lașco Ion s-a urcat

în stare de ebrietate la volan și a condus automobilul de la magazin și până la

tejgheaua cu pepeni verzi.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de recurs a relatat că prima instanță

a ținut cont de prevederile art. 7, 61 alin. (2), 75 Cod penal, luând în considerare

gravitatea infracțiuni săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării condamnatului, precum și personalitatea

inculpatului, care se caracterizează negativ, nu este angajat în câmpul muncii,

anterior a fost tras la răspundere penală și contravențională de mai multe ori, a

săvârșit o infracțiune în perioada de probațiune, ajungând corect la concluzia că

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin

stabilirea unei pedepse penale sub formă de amendă penală, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

La fel, instanța de recurs a conchis având în vedere faptul că inculpatul Lașco

Ion a comis o nouă infracțiune din intenție, în perioada de probațiune stabilită prin

sentința Judecătoriei Bender din 18 noiembrie 2014, prima instanță întemeiat a

aplicat prevederile art. 85 Cod penal și a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de 4

ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

4

500 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a atestat că pedeapsa aplicată

urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de lege, din partea

condamnatului, persoana sa fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Totodată, instanța de recurs a notat că în urma examinării materialelor cauzei,

nu a depistat careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor

inculpatului.

recurs sunt atacate cu recursuri în anulare de către condamnatul Lașco Ion, care

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat de

sub învinuirea imputată, invocând că:

- i-a fost încălcat dreptul la apărare, or apărătorul său nu a avut timp suficient

să facă cunoștință cu materialele cauzei în instanța de recurs, nu a avut posibilitatea

să se consulte cu acesta, avocatul nefiind pregătit suficient să-i apere drepturile și

interesele;

- este nevinovat și nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, iar la cauza penală nefiind admistrate probe care să-i fi dovedit vinovăția, nu

era la volanul automobilului;

- martorul Ostap Vladimir a fost amenințat de Caragacian Ion;

- a fost încălcat art. 33 alin. (2) Cod de procedură penală, or judecătorul nu

avea dreptul să examineze prezenta cauza penală, fiind mătușa lui Caragacian Ion.

materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs în anulare în termen.

Art. 453 Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

5

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul indică

prezența viciului fundamental, sub aspectul încălcării dreptului la apărare garantat

de art. 6 CEDO, invocând precum că „i-a fost încălcat dreptul la apărare, or

apărătorul său nu a avut timp suficient să facă cunoștință cu materialele cauzei în

instanța de recurs, nu a avut posibilitatea să se consulte cu acesta, avocatul nefiind

pregătit suficient să-i apere drepturile și interesele”.

În acest context, cu referire la acest motiv, Colegiul penal constată că este unul

neîntemeiat și interpretat arbitrar de recurent, or din materialele cauzei (f.d. 171,

172), rezultă că inculpatul Lașco Ion a fost asistat în ședința de judecată a instanței

de recurs ordinar de avocatul Cunițîn Leonid, în baza contractului de asistență

juridică nr. 73 din 12.10.2016, iar din materialele cauzei nu se identifică nici o cerere

din partea avocatului sau a inculpatului în vederea amânării examinării cauzei penale

respective, pentru luarea de cunoștință cu materialele cauzei sau orice alte solicitări,

nefiind depistat de instanța de recurs în anulare nici un temei de a pune la îndoială

faptul că în cauza penală deferită judecății a fost asigurat dreptul inculpatului la

apărare.

La fel, ce ține de motivul invocat de recurent, precum că „a fost încălcat art.

33 alin. (2) Cod de procedură penală, or judecătorul nu avea dreptul să examineze

prezenta cauza penală, fiind mătușa lui Caragacian Ion” Colegiul penal consideră

că este unul pur declarativ, or nici din materialele cauzei nu rezultă prezența acestor

circumstanțe, or la judecarea cauzei în prima instanță careva cereri de recuzare a

judecătorului care a examinat cauza nu au fost înaintate de părți, iar în prezentele

cereri de recurs în anulare nu sunt indicate careva probe care ar confirma cele

invocate.

În privința argumentului recurentului, precum că „martorul Ostap Vladimir a

fost amenințat de Cargacian Ion”, instanța de recurs în anulare stabilește că este fără

suport factologic, or asemenea circumstanțe nu au fost relatate de martorul Ostap

Vladimir la audierea sa în instanța de judecată (f.d. 132), iar careva probe în

cofirmarea acestor presupuneri nu au fost prezentate în instanțele de judecată.

Totodată, se atestă că din textul recursului în anulare declarat se evidențiază

contradictorialitatea acestuia, prin faptul că recurentul Lașco Ion, pe lîngă prezența

presupusului viciu fundamental, critică aprecierea probelor de către prima instanță

și instanța de recurs, relatând în cererile de recurs despre propria opinie asupra

circumstanțelor constatate în speță, or aceste alegații sunt bazate de aprecierea

subiectivă a recurentului, determinată de dezacordul cu soluția adoptată de instanțele

ierarhic inferioare, cu scopul reexaminării cauzei, or în privința vinovăției

inculpatului Lașco Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, instanța de recurs s-a expus detaliat și argumentat în deicizia sa (f.d.175-183),

bazându-și concluzia pe un cumul de probe admisitrat, apreciate de ambele instanțe

corect conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, veridicității, iar toate probele în ansamblu prin coroborarea lor, fără a fi

6

comise în acest sens careva erori ce ar fi constituit un viciu fundamental, ce ar afecta

legalitatea și temeinicia deciziei atacate.

În această ordine de idei, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere,

“inter alia”, ca, atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul

Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu

insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea

unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului

de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor

supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și

nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept

temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în

cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

a instanțelor ierarhic inferioare, nu sunt afectate de un viciu fundamental, hotărârile

contestate cuprind motivele pe care și-au întemeiat soluția, astfel acestea sunt legale

și corecte, iar recursul în anulare declarat, este inadmisbil fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Lașco Ion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie

2016, în cauza penală privindu-l pe Lașco Ion XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

7