1ra-1264/17 — 264 alin. 3 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 264 alin. 3 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1264/17 — 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-1264/17
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
08 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președintele ședinței, Tatiana Vieru,
Judecători Svetlana Filincova, Oleg Sternioală,
Mariana Pitic, Luiza Gafton
a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de
inculpat și avocatul acestuia, Iovu Tatiana, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Ialoveni din 13 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Leu Ion Mihail, născut la xx.xx.xxx, domiciliat în sat. XXXX, r-nul XXXX,
Termenii de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 16.08.2013 - 13.06.2014;
Instanța de apel: 10.07.2014 - 10.12.2014; 18.06.2015 - 29.09.2016;
17.03.2017 - 25. 04.2017;
Instanța de recurs: 05.02.2015 - 19.05.2015; 04.01.2017 - 14.02.2017;
06.07.2017 - 08.11.2017.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 13 iunie 2014, Leu Ion a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.
Acțiunea civilă în partea prejudiciului material a fost admisă în principiu,
urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța
civilă, iar în partea prejudiciului moral, a fost admisă parțial, dispunându-se
încasarea de la Leu Ion în beneficiul reprezentantului părții civile, Mînăscurtă
Anatol, a sumei de 50 000 lei.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Leu Ion, la 14 iulie 2012,
aproximativ ora 16.00, conducea unitatea de transport de model „Mercedes”, cu
numărul de înmatriculare XXXX și se deplasa pe un drum adiacent traseului
Chișinău-Hâncești.
În timpul deplasării, în apropierea km 15+400 m., Leu Ion manifestând
imprudență la trafic și ignorând cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și
anume pct. 39 - înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a
direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această
manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți
participanți la trafic; în cazul în care vehiculul iese de pe teritoriul adiacent
drumului, conducătorul trebuie să cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care
circulă pe acest drum, și pct. 45 - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii
factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în
conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de
mai multe împrejurări obligatorii și anume: faptul că nu doar a ieșit de pe drum
adiacent pentru a se încadra în trafic pe traseul principal, mai intenționa să
traverseze în lățime banda de circulație în direcția or. Hâncești, pentru a vira la
stânga și a-și continua deplasarea în direcția mun. Chișinău; faptul că unitatea de
transport condusă este un camion, adică unitate de transport de proporție, cu
reacție de manevre mai lentă; că este un loc cu o influență sporită a
transportului; nu a manifestat prudență sporită la trafic; nu a asigurat securitatea
la trafic, a continuat deplasarea creând obstacol pentru motocicleta de model
„Suzuki GSX”, cu numărul de înmatriculare XXXX, condusă de către Ion
Mînăscurtă, care se deplasa în direcția or. Hâncești pe drum cu prioritate de la
stânga la dreapta relativ poziționării camionului. În rezultatul acțiunilor
imprudente nominalizate ale conducătorului Leu Ion s-a produs tamponarea
acestor două unități de transport, în urma căreia, ambele unități de transport au
fost tehnic distruse, inclusiv și de incidentul generat de impact, iar
conducătorului motocicletei, Mînăscurtă Ion, i-au fost cauzate conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 1376/D din 17.09.2012, vătămări
corporale grave, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului
acestuia.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
5.1. Avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile, Mînăscurtă
Anatol, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu dispunerea admiterii
totale a acțiunii civile în partea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei,
din motiv că instanța de fond nu a motivat nici în fapt și nici în drept ce a stat
la baza încasării prejudiciului moral doar în sumă de 50 000 lei.
5.2. Avocatul Grecu Radu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței
și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Leu Ion să fie achitat, invocând că:
5.2.1. În vederea stabilirii circumstanțelor accidentului pe cazul dat s-a
dispus efectuarea expertizei auto-tehnice. Conform datelor din raportul de
expertiza auto-tehnică nr.3364 s-a constatat că distanța necesară pentru oprirea
în siguranță a motocicletei Suzuki care se deplasa cu viteza de 250 km/h în
condițiile comiterii accidentului dat, era de 443 m. La momentul apariției
obstacolului pentru mișcarea motocicletei se afla la distanța de 208-217 m. de
la locul impactului. Timpul de deplasare a camionului din momentul când el
este considerat ca obstacol pentru mișcare și până la momentul tamponării este
de 3.01 s;
5.2.2. Examinând materialele acumulate organul de urmărire penală a ajuns
la concluzia că în acțiunile șoferului camionului de model „Mercedes”, cu
numărul de înmatriculare XXXX, Leu Ion, nu se prevăd semnele componenței
de infracțiune prevăzute de art. 264 Cod penal din cauza că motocicleta la
momentul apariției camionului ca obstacol pentru acesta, se afla dincolo de
2
câmpul de vizibilitate a șoferului camionului, reieșind din declarațiile
martorului Andronache Orest precum că câmpul de vizibilitate din locul de
unde a început deplasarea camionul când efectua manevra de intersectare a
traseului era de 70 m., iar cauza directă ce a dus la comiterea accidentului este
depășirea vitezei de deplasare de către Mînăscurtă Ion;
5.2.3. Din cele stabilite în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată,
apar dubii referitor la viteza de deplasare a conducătorului motocicletei, însă
reieșind din consecințele survenite a fost cu mult depășită de limitele de viteză
stabilită pentru această porțiune de drum, adică 90 km/h, ceea ce este în
legătură directă cu cauza producerii accidentului și reieșind din declarațiile
făcute de inculpatul Leu Ion și de martorii apărării audiați în instanța de
judecată precum că acesta a întreprins toate acțiunile conform regulamentului
circulației rutiere.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie
2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Spînu
Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol, a fost admis
apelul declarat de către avocatul Grecu Radu în numele inculpatului Leu Ion,
casată parțial sentința în latura pedepsei penale și pronunțată o nouă hotărâre,
prin care Leu Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5
ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
termen de 4 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare
a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 5 ani. În rest, sentința a fost
menținută.
Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a menționat că prima instanța
corect a stabilit vinovăția inculpatului Leu Ion de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapt reținut prin probele
administrate la cauza penală, și anume, declarațiile succesorului legal al părții
vătămate, Anatol Mînăscurtă, declarațiile martorilor Andronache Orest, Matei
Victor, Buruiană Nicolae, Cazacu Iurie, Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali
Alexei, precum și prin procesul verbal de cercetare la fața locului din
14.07.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.1376 din 17.09.2012,
raportul de expertiză auto-tehnică nr.3364 din 12.09.2012, procesul-verbal de
examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării
de ebrietate și naturii ei din 14.07.2012.
Totodată, instanța de apel a menționat că pedeapsa penală aplicată de către
instanța de fond inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3)
lit. b) Cod penal este prea aspră sub aspectul executării acesteia, astfel, ținând
cont de prevederile art. 6, 61, 75 Cod penal a ajuns la concluzia de a-i stabili
inculpatului pentru infracțiunea comisă o pedeapsă cu suspendarea condiționată
a executării acesteia.
Referitor la apelul declarat de către avocatul Spînu Ludmila în numele
reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, instanța de apel a menționat că
suma solicitată de către ultimii, și anume 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu
moral, este excesivă, iar suma percepută de instanța de fond, în mărime de 50
000 lei, cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o satisfacție echitabilă în coraport
cu suferințele fizice și psihice suportate de către succesorul legal al părții
vătămată, Mînăscurtă Anatol.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către:
10.1. Procuror, care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)
Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței
primei instanțe, invocând că la aplicarea pedepsei inculpatului Leu Ion pentru
infracțiunea comisă, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor
art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, urmând a ține cont de faptul că inculpatul nu a
recunoscut vina, încercând să pună vina în sarcina victimei.
10.2. Avocatul Casian Ion în numele inculpatului, care indicând temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat
casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei
hotărâri de achitare a inculpatului, din lipsa elementelor constitutive ale
infracțiunii incriminate, invocând că din argumentarea hotărârilor adoptate de
către instanțele de judecată inferioare rezultă că în cauză există un singur martor
ocular al accidentului rutier care s-a produs la data de 14 iulie 2012, acesta fiind
Andronache Orest, iar restul probelor descrise în hotărâri confirmă doar faptul
producerii accidentului, urmările care au survenit și nicicum nu confirmă
încălcarea de către conducătorul auto Leu Ion a cerințelor pct. 39 și 45 din
Regulamentul Circulației Rutiere. Mai mult, remarcă că instanțele, examinând
cauza, nu au argumentat din care motive au recunoscut veridice declarațiile
martorului Andronache Orest, că anterior producerii accidentului conducătorul
motocicletei Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ 100 km pe oră
și au respins declarațiile aceluiași martor date la 17 iulie 2012 unde dânsul
afirmă cu certitudine că anterior producerii accidentului, viteza motocicletei cu
care se deplasa Mînăscurtă Ion era de aproximativ 250- 260 km pe oră. La fel,
instanțele de judecată au ignorat și declarațiile succesorului legal al părții
vătămate, Mînăscurtă Anatol, care a declarat că unii martori i-au spus (probabil
având în vedere în primul rând declarațiile prietenului fiului decedat a
martorului Andronache Orest) că viteza motocicletei cu care se deplasa fiul până
la tamponare era de 250-270 km pe oră.
10.2.1. Recurentul a mai indicat că stabilirea vitezei cu care se deplasa
motocicleta sub conducerea lui Mînăscurtă Ion până la tamponarea cu
automobilul condus de Leu Ion, are o importanță probatorie deosebită la
stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie
2012, deoarece dacă se constată că Mînăscurtă Ion se deplasa anterior producerii
tamponării cu viteza de 250-270 km/oră aceasta exclude cu certitudine vinovăția
lui Leu Ion în comiterea accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012.
10.2.2. De asemenea, recurentul a remarcat că examinând cauza, instanțele de
judecată au interpretat eronat cerințele Regulamentului circulației rutiere și nu
au ținut cont că conducătorul motocicletei a încălcat un șir de articole din
Regulament, care sunt în legătură cauzală cu consecințele survenite, iar pe
parcursul efectuării urmăririi penale și examinării cauzei în instanțele de
judecată, nu a fost stabilită cu certitudine viteza de deplasare a motocicletei sub
conducerea lui Mînăscurtă Ion în momentul tamponării cu automobilul condus
de Leu Ion, circumstanță care are o importantă probatorie deosebită în prezenta
cauză penală.
10.2.3. La fel, recurentul a menționat că atât prima instanță, cât și instanța de
apel, nu au motivat suficient soluția de condamnare, încălcând dreptul
inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 CEDO, fiind
4
ignorate dispozițiile egalității armelor învinuirii și apărării și respectării
contradictorialității procesului penal.
10.3. Avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă
Anatol, care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod
de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea
sentinței primei instanțe în latura penală, iar în latura civilă - de rejudecat cauza,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună încasarea de la Leu Ion
în beneficiul reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol a prejudiciului
moral în sumă de 1 000 000 lei.
10.3.1. În argumentarea cerințelor recurentul a invocat, că instanța de apel,
deși avocatul inculpatului în apelul declarat a solicitat achitarea acestuia, a
adoptat o hotărâre prin care i-a stabilit inculpatului o pedeapsă mai blândă, cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fără a argumenta soluția.
10.3.2. Referitor la acțiunea civilă, recurentul a enunțat că instanța de apel nu
a motivat nici în fapt și nici în drept ce a stat la baza încasării prejudiciului
moral în sumă de doar 50 000 lei, în timp ce ei au solicit încasarea de la inculpat
a sumei de 1 000 000 lei.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 mai
2015, s-a dispus admiterea recursurilor ordinare declarate de către procuror,
avocatul Casian Ion în numele inculpatului și avocatul Spînu Ludmila în numele
reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol, casarea totală a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 în privința
lui Leu Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,
în alt complet de judecată.
Instanța de recurs, în partea motivată a soluției sale, a constatat că instanța de
apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de
procedură penală și nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de
apelanți sau s-a pronunțat superficial asupra acestora, fără argumentarea
cuvenită.
Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Casian Ion în numele
inculpatului, Colegiul a menționat că instanța de apel nu s-a expus clar pe
marginea declarațiilor martorului ocular, Andronache Orest, date la urmărirea
penală (vol. I, f.d. 24, 40, 80), instanța neargumentând din care motive a
recunoscut veridice declarațiile acestuia, că anterior producerii accidentului
conducătorul motocicletei Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ
100 și ceva km/h (vol. II, f.d 211) și a respins declarațiile aceluiași martor date
la urmărirea penală (vol. I, f.d. 40-41, 80) unde dânsul afirmă cu certitudine că
anterior producerii accidentului, viteza motocicletei cu care se deplasa
Mînăscurtă Ion era de aproximativ 250-260 km/h. În situația creată, instanța de
apel a interpretat declarațiile acestui martor decisiv în defavoarea inculpatului,
fapt ce are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor
circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012, ora 16.00,
inclusiv pentru a stabili cine și cum a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere
și din vina cui s-a creat situația de accident în speța dată, analizând la concret
acțiunile fiecărui participant la trafic implicați în accident, ținând cont și de
prevederile art. 18 Cod penal.
Mai mult ca atât, Colegiul a mai constatat, că instanța de apel nu a răspuns la
principalele motive invocate în apel cu referire la probarea vinovăției
inculpatului în cele imputate lui, ținând cont și de prevederile pct. 3; 4 ale
Regulamentului Circulației Rutiere, analizând și prevederile art. 20 Cod penal,
adică fapta săvârșită fără vinovăție invocate în apel prin negarea vinovăției.
La fel, Colegiul a considerat că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită
inclusiv raportului de expertiză nr. 3364 din 12 septembrie 2012 (vol. I, f.d. 74-
77), procesului-verbal cu privire la efectuarea experimentului în cadrul urmăririi
penale din 21 august 2012 (vol. I, f.d. 69), informației privind defrișarea a 3
arbori de pe traseul R-3 (Chișinău-Hâncești) (vol. I, f.d. 132-133) la scurt timp
după accident, ce evident au schimbat situația privind vizibilitatea drumului.
Referitor la recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul Spînu
Ludmila în numele reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, Colegiul a
constatat că după cum rezultă din recursuri, recurenții sunt de acord cu starea de
fapt stabilită de instanța de fond și de apel, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, însă critică
hotărârea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal.
Totodată avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile
Mînăscurtă Anatol critică și soluția referitor la admiterea parțială a acțiunii
civile.
Astfel, Colegiul penal a conchis că soluția adoptată de către instanța de apel este
contrară prevederilor legale, or instanța, judecând cauza dată, a comis erori de
drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 6
paragraful 1 CEDO, deci există temeiuri de casare a deciziei atacate: instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate; nu
s-a motivat hotărârea la modul cuvenit; erori, care urmau a fi înlăturate prin
rejudecarea cauzei.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de către avocații Grecu
Radu, Spînu Ludmila în apeluri și ținând cont de motivele casării deciziei
atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie
2016, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului avocatului Grecu Radu în
interesele inculpatului.
Admiterea apelului apărătorului succesorului părții vătămate, Spînu Ludmila,
casarea sentinței în latura acțiunii civile privind recuperarea prejudiciului moral
și pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță după cum urmează:
S-a încasat din contul lui Leu Ion în beneficiul succesorului părții vătămate
Mînăscurtă Anatol despăgubiri morale în mărime de 150 000 lei. În rest sentința
s-a menținut fără modificări.
Colegiul penal analizând argumentele apelurilor declarate în coraport cu
circumstanțele cauzei stabilite și normele legale aplicabile în speță a considerat
că, prima instanță a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, a făcut
o apreciere corectă a probelor prezentate, a făcut o justă încadrare juridică a
acțiunilor inculpatului, întemeiat a ajuns la concluzia că Leu Ion a săvârșit
infracțiunea imputată lui și a aplicat în privința acestuia pedeapsă penală
6
echitabilă, însă în mod eronat a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de
50 000 lei.
Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate de prima instanță în art. 264 alin.
(3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi încălcarea regulilor de securitate a
circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a
cauzat din imprudență decesul unei persoane, aceste împrejurări fiind constatate
prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect
apreciate în prima instanță și verificate în instanța de apel, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct
de vedere al coroborării lor.
Astfel, Colegiul a conchis că vina lui Leu Ion în săvârșirea infracțiunii imputate
este demonstrată pe deplin prin cumulul probelor cercetate în cadrul ședinței de
judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel, cum ar fi: declarațiile
inculpatului Leu Ion, succesorului legal al părții vătămate, Mînăscurtă Anatol,
martorilor Andronache Orest, Matei Victor, Buruiană Nicolae, Cazacu Iurie,
Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali Alexei și materialele cauzei, inclusiv:
procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2012 cu tabelul foto și
schema anexate la procesul-verbal prin care s-a cercetat locul, unde a avut loc
accidentul rutier (vol. I, f.d. 13-20); ordonanța de recunoaștere și de anexare a
corpului delict: camionul de model „Mercedes Sprinter”, nu numărul de
înmatriculare XXXX și motocicleta de model „Suzuki”, cu numărul de
înmatriculare XXXX (vol. I, f.d.33); raportul de expertiză medico-legală nr.1376
din 17.09.2012 prin care s-a stabilit că moartea lui Mînăscurtă Ion a survenit în
rezultatul hemoragiei acute interne și externe evoluată pe fondalul rupturii aortei
și cordului, amputarea traumatică a membrelor inferioare, zdrobirea ficatului și
splinei, ceea ce se confirmă prin datele depistate la examinarea medico-legală a
cadavrului și adeverite prin rezultatele investigațiilor histologice, care se califică
ca vătămări grave, periculoase pentru viață, sunt în legătură cauzală directă cu
instalarea decesului. La cercetarea toxico-chimică în sângele cadavrului alcool
etilic nu s-a depistat (vol. I, f.d.74-77); raportul auto-tehnic nr.3364 din
12.09.2012 prin care s-a constatat că viteza de deplasare a motocicletei „Suzuki”
nu poate fi determinată, deoarece careva urme de frânare, derapare, de mișcare
liberă, rostogolire a anvelopelor motocicletei la fața locului n-au fost depistate,
iar alte date inițiale utile pentru aprecierea vitezei în materialele cauzei penale
lipsesc (vol. I, f.d.74-77); procesul-verbal de examinare medicală de constatare a
faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din
14.07.2012 prin care se atestă că, inculpatul Leu Ion la momentul comiterii
accidentului nu se afla în stare de ebrietate alcoolică (vol. I, f.d.23); prin
informația despre incendiu și anexele la aceasta sunt confirmate pozițiile
mijloacelor de transport după impact, precum și sunt stabilite cauzele incendierii
mijloacelor de transport (vol. I, f.d.26-32), precum și este indicat (vol. I, f.d.30)
că în rezultatul incendiului au fost complet distruse toate materialele
combustibile ale microbuzului, cât și cele ale motocicletei. Piesele confecționate
din aluminiu ale motocicletei și ale microbuzului sunt puternic deformate.
Astfel, Colegiul cercetând în cumul probele administrate în cursul examinării
cauzei prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității raportată
la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, prima instanță
a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că inculpatul este vinovat în
săvârșirea infracțiunii imputate, făcând și o justă încadrare juridică a acțiunilor
acestuia.
Referitor la pedeapsa penală numită, Colegiul a conchis că instanța de fond la
stabilirea categoriei acesteia, corect a aplicat prevederile legale, și, în
conformitate cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, care este una mai puțin gravă, din imprudență, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului. Circumstanțe agravante și atenuante nu au fost
constatate.
Astfel Colegiul a conchis că instanța de fond reieșind din circumstanțele cauzei
și prevederile legii penale, a făcut o justă concluzie referitor la aceea că corijarea
și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de
închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Totodată, Colegiul a conchis că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse
argumentele apelului declarat de avocatul Grecu Radu în interesele inculpatului,
or, împrejurările prin care inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui au fost
constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost
corect apreciate în prima instanță și verificate în instanța de apel, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct
de vedere al coroborării lor.
Referitor la apelul declarat de apărătorul succesorului părții vătămate, Spînu
Ludmila, Colegiul a considerat că acesta este parțial întemeiat și urmează a fi
admis în partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral în beneficiul
succesorului părții vătămate Mînăscurtă Anatol, prin mărirea sumei încasate în
partea prejudiciului moral.
Așadar, analizând materialele cauzei instanța a reținut că, corect instanța de fond
a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate
privind recuperarea pagubei materiale, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, deoarece în cadrul ședinței
judiciare a fost demonstrat faptul cauzării prejudiciului material succesorului
victimei, însă nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care ar
confirma mărimea pagubei cerute.
De asemenea, Colegiul a considerat că instanța de fond eronat a încasat de la
Leu Ion in beneficiul succesorului părții vătămate suma de 50 000 (cincizeci
mii) cu titlu de compensare a prejudiciului moral, or, suma respectivă este
derizorie în raport cu suferințele psihice suferite de succesorul părții vătămate
urmare a accidentului rutier comis de inculpat soldat cu decesul fiului acestuia.
Astfel, instanța de apel a considerat rezonabil de încasat de la inculpat în
beneficiul succesorului părții vătămate în scopul recuperării prejudiciului moral,
suma de 150 000 lei, cea ce constituie o sumă echitabilă în raport cu suferințele
suportate de acesta.
Împotriva deciziei instanței de apel recursuri ordinare au declarat inculpatul și
avocatul acestuia, Iovu Tatiana, care invocând prevederile art. 427 alin.(l) pct. 6)
și 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea hotărârilor emise și
pronunțarea unei decizii prin care Leu Ion să fie achitat din lipsa elementelor
8
constitutive ale infracțiunii incriminate prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod
penal.
33.1. În motivarea recursurilor declarate, textul cărora este identic, recurenții
indică: contrar prevederilor legale, cauza penală a fost examinată superficial atât
de instanța de fond cât și de instanța de apel. Condamnarea inculpatului nu a fost
motivată sub aspectul elucidării tuturor circumstanțelor și înlăturării oricărui
dubiu în învinuirea adusă.
33.1.1. Atât conținutul sentinței cât și a deciziei se rezumă la parafrazarea
declarațiilor martorilor și enumerarea probelor, fără a fi făcută o analiză asupra
pertinenței și concludenței acestora în raport cu acțiunile inculpatului. Instanțele
judecătorești nu au motivat prin prisma probelor cercetate, dacă există legătura
cauzală între acțiunile inculpatului și consecințele survenite în urma accidentului
rutier.
33.1.2. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel de către partea apărării, în mod special asupra motivelor suplimentare
formulate de avocatul Casian Ion și care au fost susținute atât de inculpat
cât și de apărătorul acestuia.
33.1.3. La rejudecarea cauzei, instanța de apel nu a înlăturat acele încălcări
care au fost indicate în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție din 19.05.2015, instanța nemotivând decizia prin prisma celor
invocate de către apărător și care au fost reținute de către instanța de recurs.
33.1.4. Probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare nu confirmă
faptul că în acțiunile lui Leu Ion există elementele componenței de
infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, vinovăția
inculpatului nefiind demonstrată deplin, fiind bazată în linii generale pe
presupuneri, fără a fi administrate mijloace de probă corespunzătoare care
ar elucida în mod obiectiv toate circumstanțele cauzei.
33.1.5. Analizând probele reținute de instanțele inferioare în argumentarea
soluției adoptate, se observă că în cauză există un singur martor ocular al
accidentului rutier, acesta fiind Andronache Orest, iar restul probelor
descrise în hotărârile judecătorești pronunțate sunt indirecte și confirmă
doar faptul producerii accidentului, urmările care au survenit și nicicum nu
confirmă încălcarea de către conducătorul auto Leu Ion a cerințelor pct. 39
și 45 din RCR.
33.1.6. Fiind constatate divergențe vis-a-vis de viteza cu care Mînăscurtă Ion
conducea motocicleta, în declarațiile martorului Andronache Orest date la
urmărirea penală și instanța de judecată, instanța de apel nu dă acestora o
apreciere corespunzătoare și nu argumentează din care considerente le
reținut ca veridice pe cele date în instanța de fond, or, stabilirea vitezei cu
care se deplasa motocicleta sub conducerea lui Mînăscurtă Ion până la
tamponarea cu automobilul condus de Leu Ion are o importanță probatorie
deosebită la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului. Astfel, potrivit
probelor administrate în cadrul urmăririi penale se constată că Mînăscurtă
Ion se deplasa, anterior producerii tamponării, cu viteza de 250-270 km/h,
fapt ce exclude cu certitudine vinovăția lui Leu Ion în comiterea
accidentului rutier care a avut loc la 14.07.2012.
33.1.7. Prin încheierea din 14 decembrie 2012 (vol. I, f.d.99) s-a dispus
anularea ordonanței procurorului în Procuratura Ialoveni, Baeșu Andrei, din
cauza că la motivarea soluției privind încetarea urmăririi penale a servit
numai o probă, și anume declarațiile lui Andronache Orest, ceea ce
constituie o inechitate. Însă se menționează, că de la anularea ordonanței
respective și până la trimiterea dosarului în instanța de judecată, în afară de
declarațiile suplimentare a lui Andronache Orest și încă a unui martor care
nu a văzut impactul, alte probe nu s-au anexat. Așadar, contrar prevederilor
art. 287 Cod de procedură penală, după reînceperea urmăririi penale și la
examinarea cauzei în fond nu au fost stabilite alte probe care ar elucida
circumstanțele expuse în încheierea judecătorească decât cele care au fost
administrate anterior.
Asupra recursurilor declarate, au depus referințe:
34.1. Procurorul, în care a menționat că recursurile ordinare declarate, urmează a
fi admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu remiterea cauzei
spre rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată, pe motiv că prin
decizia instanței de apel din 29 septembrie 2016, indicațiile Curții Supreme de
Justiție din 19 mai 2015, și care potrivit art. 436 Cod de procedură penală sunt
obligatorii pentru instanțele judecătorești inferioare, de către instanța de apel au
fost ignorate.
34.2. Avocatul Spînu Ludmila în interesele succesorului legal al victimei
Mînăscurtă Anatol, care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca
nefondate.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14
februarie 2017, s-a dispus admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpat
și avocatul acestuia, Iovu Tatiana.
S-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29
septembrie 2016 și s-a dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în
alt complet de judecată.
Instanța de recurs, în partea motivată a soluției sale, a constatat că instanța de
apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de
procedură penală, nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de
apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală urmează a fi casată decizia instanței de
apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această
eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Colegiul penal a constatat că, instanța de apel în hotărârea adoptată urma să
realizeze o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia
adoptată să fie riguros argumentată, faptei comise de inculpat să-i fie dată o
încadrare juridică corectă, iar motivarea soluției să fie bazată pe probele
administrate în cadrul procesului penal, or, anume motivarea soluției pronunțate
de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect
discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și
formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar
instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului
judecătoresc.
Astfel, Colegiul lecturând decizia instanței de apel a mai constatat că aceasta nu
conține absolut nici o motivare, nefiind expuse temeiurile de fapt și de drept care
au dus la emiterea unei asemenea soluții precum și motivele adoptării acesteia,
mai mult, instanța nu a apreciat probele care urmau să fie cercetate sub toate
10
aspectele, cu atât mai mult că s-a aflat în situația rejudecării cauzei la indicațiile
instanței de recurs care potrivit art. 436 Cod de procedură penală, sunt
obligatorii.
Prin decizia recurată, la examinarea apelului avocatului în numele inculpatului,
instanța de apel practic face motivarea sentinței de condamnare, fără a da o nouă
apreciere a probelor administrate în cauza penală, având dreptul să reformeze
sentința atacată, apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond care a
statuat asupra vinovăției inculpatului, limitându-se doar la constatarea că probele
sunt pertinente și concludente și dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.
În vederea îndeplinirii indicațiilor Curții Supreme de Justiție expuse în decizia
din 19 mai 2015, în ședința instanței de apel a fost audiat martorul Andronache
Orest, declarațiile căruia au fost redate în decizia instanței de apel. Cu toate că
există divergențe în declarațiile acestui martor date la urmărirea penală și cele
date în instanțele de fond, totuși în decizia sa instanța de apel nu argumentează
din care motiv le recunoaște veridice anume pe acelea date în ședința de
judecată, or constatarea vitezei motocicletei cu care se deplasa Mînăscurtă Ion
are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor circumstanțelor
accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012. Mai mult ca atât, Colegiul nu
s-a expus în nici un fel asupra declarațiilor date în ședința instanței de apel de
către expertul Ghenadie Cozlovschi.
Totodată, în decizia recurată se constată o simplă enumerare a probelor anexate
la cauza penală, însă fără a fi apreciată fiecare în parte, cu mențiunea ce
confirmă sau infirmă această probă și care este motivul punerii la baza hotărârii,
sub toate aspectele în raport cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură
penală și a le raporta la fapta comisă.
Colegiul lărgit a menționat că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic
inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu
prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a
verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în
vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau
motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca
o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
Colegiul a constatat, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat
cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură penală,
nici dispozițiile art.417 alin. (l) pct. 8) Cod de procedură penală deoarece
hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la
respingerea apelului părții apărării și admiterii parțiale a apelului apărătorului
succesorului părții vătămate, precum și motivele adoptării soluției date.
A mai stipulat în decizia Colegiului penal că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de
procedură penală pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs
sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la
soluționarea recursului. Astfel, se constată că instanța de apel, rejudecând cazul
din speță și pronunțând decizia din 29 septembrie 2016, a ignorat indicațiile
Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 19 mai 2015. Așadar, se
menționează că, în decizia instanței de apel nu și-au găsit reflectare răspunsuri la
motivele invocate în apeluri, or instanța de recurs în decizia sa a descris pe larg
toate argumentele apelanților și asupra cărora instanța de apel nu s-a expus dar
urma să o facă. În acest sens, Colegiul lărgit nu a acceptat formularea instanței
de apel din decizia sa, unde se indică: „Colegiul conchide că sunt neîntemeiate
și urmează a fi respinse argumentele apelului declarat de avocatul Grecu Radu
în interesele inculpatului Leu Ion”, considerând superficială și ambiguă această
motivare, or instanța de apel este obligată să se expună asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate echivalează
cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu
rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,
întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. în
cazul în care în aceiași cauză au fost declarate mai multe apeluri, fiecare dintre
acestea trebuie să primească o rezolvare proprie, care în raport cu poziția
procesuală și cu interesele apelanților, poate fi diferită de a celorlalte: un apel
sau unele apeluri pot fi respinse, iar altul sau altele admise.
În aceiași ordine de idei, Colegiul a ajuns la concluzia că instanța de apel nu a
răspuns nici la motivul invocat în apel vis-a-vis de ordonanța din 28 septembrie
2012 a procurorului în Procuratura r. Ialoveni, Andrei Baeșu, prin care s-a
încetat urmărirea penală în privința lui Leu Ion pe motiv că acțiunile acestuia nu
întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin.(3)
lit. b) Cod penal, ordonanță care ulterior a fost declarată nulă prin încheierea
judecătorului de instrucție din 14 decembrie 2012, procurorul fiind obligat să
reia urmărirea penală. Astfel, instanța urma să analizeze atât motivele expuse în
ordonanță cât și cele din încheierea judecătorească menționată și prin prisma art.
251, 287 Cod de procedură penală să dea apreciere procedurii de reluare a
urmăririi penale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și
să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă
conformitate cu cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze
amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și ca urmare să pronunțe o hotărâre
legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură
penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017,
s-a dispus respingerea apelului apărătorului Grecu Radu, în interesul
inculpatului Leu Ion.
Admiterea apelului avocatului Spînu Ludmila, în interesul succesorului părții
civile, casarea sentinței în latura acțiunii civile privind recuperarea prejudiciului
moral și pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță după cum urmează:
S-a încasat din contul lui Leu Ion în beneficiul succesorului părții civile
Mînăscurtă Anatol despăgubiri morale în mărime de 150 000 lei. În rest sentința
s-a menținut fără modificări.
Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a menționat că a fost pe deplin
dovedită vinovăția inculpatului Leu Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapt reținut prin probele administrate la cauza
12
penală, și anume, declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Anatol
Mînăscurtă, declarațiile martorilor Andronache Orest, Matei Victor, Buruiană
Nicolae, Cazacu Iurie, Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali Alexei, precum și
prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2012, raportul de
expertiză medico-legală nr.1376 din 17.09.2012, raportul de expertiză auto-
tehnică nr.3364 din 12.09.2012, procesul-verbal de examinare medicală de
constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei
din 14.07.2012, informația despre incendiu și anexele la aceasta, ordonanța de
recunoaștere și de anexare a corpului delict.
Totodată, instanța de apel din punct de vedere a laturii obiective, subiective și
pedepsei penale aplicate, reținând practica CEDO, a acceptat motivarea expusă
în sentința contestată cu apel și a însușit-o, pentru a evita repetări inutile.
La stabilirea pedepsei instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpatul a comis o infracțiune
din imprudență, care face parte de categoria infracțiunilor grave, de persoana
celui vinovat: că inculpatul anterior nu a comis infracțiuni. Circumstanțe
atenuante și agravante nu au fost stabilite.
Referitor la apelul declarat de către avocatul Spînu Ludmila în interesul
reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, instanța de apel a menționat că
suma solicitată de către ultimii, și anume 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu
moral, este excesivă, iar o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice
și psihice suportate de către succesorul legal al părții vătămată, Mînăscurtă
Anatol, în concordanță cu practica națională și practica CEDO, va constitui
suma suma percepută de instanța de fond, în mărime de 150 000 lei, cu titlu de
prejudiciu moral.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către:
55.1. Inculpatul Leu Ion și avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatului, cu
referire la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) al Codului de
procedură penală, precum și prevederile art. 6 CEDO, au solicitat casarea
sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului, din lipsa elementelor
constitutive ale infracțiunii incriminate.
55.1.1. În motivarea recursului au indicat faptul că examinarea cauzei penale
a avut loc contrar prevederilor legale, iar condamnarea lui Leu Ion nu a fost
motivată sub aspectul elucidării tuturor circumstanțelor și înlăturării oricărui
dubiu în învinuirea adusă.
55.1.2. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel de către partea apărării, în mod special, asupra motivelor suplimentare
formulate de avocatul Casian Iana, susținute ulterior atât de inculpat, cât și de
avocatul Iovu Tatiana.
55.1.3. Astfel, instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă și
corespunzătoare probelor, nu s-a expus asupra faptului din care motive ar fi
veridice declarațiile martorului Andronache Orest, făcute în fața instanței de
fond, care se combat cu declarațiile de la urmărirea penală, nu a făcut o analiză
a acțiunilor fiecărui participant la trafic implicat în accident, totodată nu a dat o
apreciere cuvenită raportului de expertiză nr. 3364 din 12.09.2012, procesului-
verbal cu privire la efectuarea experimentului din 12.09.2012, și informației
privind defrișarea a trei arbori de pe traseul în cauză, la scurt timp după accident,
or, defrișarea în cauză a schimbat situația privind vizibilitatea drumului. Anume
aceste circumstanțe și argumente, în opinia recurenților, nu au fost examinate de
către instanța de apel, fiind comisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
pronunțată.
55.1.4. La fel, instanțele pronunțând o sentință de condamnare, erau obligate
să asigure stabilirea tuturor circumstanțelor în măsura în care să fie exclus orice
dubiu, pentru a nu admite, la caz, o condamnare arbitrară. În acest sens,
recurenții au indicat că instanțele inferioare au făcut referire la faptul că
inculpatul a ignorat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat
prudență sporită la trafic; nu a asigurat securitatea la trafic, a continuat
deplasarea creând obstacol pentru motocicleta condusă de Mînăscurtă Ion, care
se deplasa pe drum cu prioritate, dar careva probe convingătoare care ar
demonstra acest fapt nu au fost administrate, nu au probat și nu au constatat dacă
urmările survenite se află în legătură de cauzalitate cu încălcările indicate.
55.1.5. În continuare, au mai menționat că în cauză există un singur martor
ocular al accidentului rutier care s-a produs la data de 14 iulie 2012, acesta fiind
Andronache Orest, restul probelor descrise în hotărârile instanțelor fiind
indirecte și confirmă doar faptul producerii accidentului, urmările survenite și
nicidecum nu confirmă încălcarea de către Leu Ion a cerințelor pct. 39 și 45 din
Regulamentul Circulației Rutiere.
55.1.6. În viziunea recurenților, acuzarea de stat nu a probat dacă inculpatul
avea posibilitatea reală să observe după curbă deplasarea motocicletei la
începerea manevrei de ieșire pe partea carosabilă în situația vitezei excesive a lui
Mînăscurtă Ion și a vizibilității reduse. Potrivit probelor administrate în cadrul
urmăririi penale se constată că Mînăscurtă Ion se deplasa anterior producerii
tamponării vu viteza de 250-270 km/oră, fapt ce exclude cu certitudine vinovăția
lui Leu Ion în comiterea accidentului.
55.1.7. Examinând cauza, instanțele au interpretat în mod eronat cerințele
Regulamentului Circulației Rutiere și nu au ținut cont de faptul că conducătorul
motocicletei a încălcat un șir de articole din regulament, astfel anume
Mînăscurtă Ion a încălcat prevederile legale.
Totodată, avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatului, la data de 29 iunie 2017
și respectiv la 22 august 2017, prin cereri suplimentare a completat motivele
recursului.
56.1.1. Suplimentar la cererea de recurs, a invocat încălcarea prevederilor art.
6 CEDO prin faptul că din momentul punerii sub învinuire a lui Leu Ion la data
de 03 iulie 2013 și până la pronunțarea deciziei instanței de apel, a trecut o
perioadă de timp considerabilă, care nu se încadrează în termenul rezonabil.
56.1.2. Iar, odată cu curgerea timpului la o nouă reexaminare a cauzei a avut
loc schimbări a situației de fapt ceia ce a dus la reducerea eficacității
administrării de probe în favoarea apărării.
56.1.3. Soluția instanțelor în vinovăția inculpatului se reduce doar la un singur
aspect și anume la faptul că Leu Ion a creat obstacol pentru motocicleta condusă
de Mînăscurtă Ion, lăsând de fapt fără apreciere comportamentul acestuia în
trafic, care la fel ca și inculpatul avea obligația de a respecta Regulamentul
Circulației Rutiere.
56.1.4. A mai menționat că instanța de apel nu a verificat și nu a stabilit viteza
de deplasare a motocicletei, contrar indicațiilor instanțelor de recurs, iar din
14
motivarea deciziei reiese că viteza cu care se deplasa motocicleta condusă de
Mînăscurtă Ion nu are importanță probatorie și nu influențează la calificarea
infracțiunii imputate inculpatului, ceia ce în opinia recurenților reprezintă o
inechitate în elucidarea circumstanțelor accidentului rutier.
56.1.5. Concluzionează avocatul Iovu Tatiana că, vinovăția lui Leu Ion nu a
fost demonstrată într-un proces contradictoriu și obiectiv, și respectiv urmează a
fi apreciată critic soluția instanței de apel în situația în care a dat crezare
declarațiilor contradictorii ale singurului martor.
56.1.6. Deși înțelege că instanța de recurs nu este competentă de a examina și
aprecia probele, dar informația anexată la cererea suplimentară din 22 august
2017 combate ipoteza instanței de apel că spidometru motocicletei ar fi unul
electric.
Asupra recursurilor declarate, au depus referințe:
57.1. Avocatul Spînu Ludmila în interesul succesorului părții civile Mînăscurtă
Anatol, care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Judecând recursul ordinar și verificând legalitatea hotărârii atacate în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul inculpatului
urmează a fi admis din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) al Codului de procedură penală, hotărârea
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în
acest articol.
Conform art. 424 al Codului de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și
numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în
drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnaților.
Potrivit prevederilor art. 434 al Codului de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din
dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia.
În corespundere cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) al Codului de
procedură civilă, judecând recursul instanța de recurs este în drept să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate
fi corectată de către instanța de recurs.
Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o
caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la
adoptarea unei hotărâri neîntemeiate și totodată, verificând dacă s-a aplicat
corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Având în vedere prevederile legale enunțate, Colegiul penal lărgit analizând
motivele invocate în recursul inculpatului Leu Ion și avocatului acestuia Iovu
Tatiana, ajunge la concluzia admiterii acestuia, cu casarea deciziei instanței de
apel și dispunerea rejudecării cauzei.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de
instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere
că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea
în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.
Colegiul penal lărgit menționează că recurenții, drept temeiuri pentru declararea
recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură
penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța
a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care
condamnatul a fost pus sub învinuire.
În corespundere cu prevederile art. 414 al Codului de procedură penală, instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel
verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea
lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În vederea
soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima
instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori
numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau
administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la
toate motivele invocate
Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului nu a
respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns în modul
cuvenit la toate motivele invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului
pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) al Codului de procedură
penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării
cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Potrivit apelului declarat de către avocatul Grecu Radu în numele
inculpatului, criticându-se legalitatea și temeinicia sentinței, s-a invocat că: în
urma efectuării acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală dată s-a stabilit că
la 14 iulie 2012 aproximativ la ora 19:00, Mînăscurtă Ion conducând pe traseul
Chișinău-Hâncești la kilometrul 15 plus 400 metri, motocicleta de model Suzuki
GSX cu o viteza de aproximativ 250 km/ora, astfel încălcând prevederile art.47
alin. (1) lit. b) al RCR care prevedea că în afara localităților limita de viteză pe
drumurile publice din afara localităților care nu sunt semnale prin indicatorul 5.4
este de 90 km/ora a tamponat automobilul de model Mercedes n/î ILBC 439
condus de Leu Ion, care efectua manevra de intersectare a traseului Chișinău-
Hâncești, de pe drumul adiacent din dreapta care duce spre tabăra de odihnă
16
Alunelul.
Examinând locul accidentului rutier, s-a stabilit că locul tamponării
motocicletei și automobilului se afla la 0,5 metri de axa longitudinală a
drumului pe banda de circulație nr. 2 spre or. Hâncești, pe direcția de
deplasare a motocicletei. Drumul unde a avut loc accidental este un drum
public pe care limita maxima de viteza este de 90 km/ora.
A mai indicat că, fiind audiat la 25 septembrie 2012 suplimentar în calitate de
martor Andronache Orest a comunicat că, la 14 iulie 2012, la ora 16:40, s-a
întâlnit cu Mînăscurtă Ion la intersecția traseului Chișinău-Hâncești cu drumul
care duce spre s. Dănceni. Aveau în plan să se deplaseze la cafeneaua
Primăvara, care la fel se afla pe traseu. Mînăscurtă Ion era la volanul
motocicletei de model Suzuki n/î XXXX. Andronache Orest era cu motocicleta
sa de model BMW, s-a pornit primul și se deplasa cu o viteza de 200 km/ora,
când Mînăscurtă Ion l-a depășit și s-a dus înainte. Astfel, Andronache a spus
cu certitudine că Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ 250
km/ora, ceea ce este real, luând în considerație caracteristicile tehnice a
motocicletei pe care o conducea. Mergând pe traseu la vale și în momentul când
ieșea dintr-o curbă care duce la dreapta și care continua cu traseu fără cotituri,
Andronache Orest a văzut că traseul era intersectat de un camion de culoare
galbenă. Camionul dat a apărut în câmpul de vizibilitate a lui Andronache Orest,
când era la o distanță de 50-60 m de acesta. Mînăscurtă Ion era înaintea sa.
Astfel, de la Andronache până la microbuzul, care apăruse ca obstacol în calea
deplasării lui, distanța era mai mica. A văzut cum Mînăscurtă Ion s-a tamponat
cu motocicleta în partea din spate a camionului. De la lovitură camionul a fost
întors la 180 grade pe partea carosabilă, adică partea din față a camionului era
direcționată spre drumul de unde acesta ieșise, iar partea din spate spre
acostamentul din stânga traseului. Motocicleta era aruncata după acostament din
stânga pe terenul adiacent drumului.
Tot, potrivit declarațiilor aceluiași martor, acesta a doua zi cu un prieten din nou
s-au deplasat la locul accidentului rutier. Andronache Orest a comunicat că până
atunci el nici nu cunoștea că în locul unde a avut loc accidentul, traseul
Chișinău-Hâncești se intersecta de un drum adiacent din partea dreaptă. Careva
indicatoare rutiere care ar avertiza despre acest fapt pe traseu nu erau instalate.
Pe drumul dat el s-a deplasat de foarte multe ori. Poziționând automobilul în
care ei se aflau în locul de unde începuse intersectarea traseului camionul, în
care s-a tamponat Mînăscurtă Ion au constatat că din acel loc, spre partea
stângă a traseului se vedea pe o distanță de aproximativ 70 m. Mai mult
traseul nu se vedea din cauza copacilor care creșteau pe terenul adiacent părții
carosabile, adică după acostament și canalul de scurgere a apei. La data de 21
august 2012, când a participat la experimentul în vederea stabilirii câmpului de
vizibilitate a constatat că, o parte din copacii care limitau vizibilitatea în
partea stângă a drumului adiacent erau tăiați. Măsurând câmpul de
vizibilitate acesta a fost de aproximativ 250 m, ceea ce nu corespunde
condițiilor din data de 14 iulie 2012 când a avut loc accidentul.
La fel, Andronache Orest a comunicat că, în audierile anterioare, a indicat
incorect viteza de deplasare a sa și a lui Mînăscurtă Ion, deoarece îi era fiică de
careva sancțiuni la care ar putea fi supus. Acum viteza de deplasare a indicat-o
corect, deoarece acest lucru este necesar pentru stabilirea concretă a tuturor
circumstanțelor accidentului în urma căruia a decedat Mînăscurtă Ion.
S-a mai indicat în apelul declarat că, Leu Ion fiind audiat în calitate de bănuit, a
specificat că la 14 iulie 2012, se deplasa spre or. Ialoveni cu camionul Mercedes
308 de culoare galbenă, n/î XXXX. Venea de la tabăra de odihna Alunelul și
ajungând la intersecția drumului secundar cu traseul Chișinău-Hâncești, a
stopat, s-a asigurat că din partea stângă și dreaptă pe traseul Chișinău-
Hâncești nu se deplasa nici un mijloc de transport și Văzînd că nu e nimeni,
a virat spre stânga pentru a se deplasa spre Ialoveni. În timp ce efectua
manevra de virare și camionul se afla în poziție perpendicular cu carosabilul, a
simțit că cineva l-a tamponat în roata din spate, partea stângă a camionului.
În rezultatul tamponării puternice, Leu Ion s-a lovit cu pieptul în volanul
camionului, iar camionul a fost proiectat pe partea stângă a carosabilului.
Coborând din camion a observat că acesta s-a oprit în poziție perpendiculară cu
carosabilul, mai exact partea din față a camionului se afla pe partea stângă a
carosabilului, iar partea din spate pe acostament. La fel a observat ca lângă
camion, pe acostament se afla o motocicletă care se aprinsese și ardea în flăcări.
În consecință de la motocicletă s-a aprins și camionul la volanul căruia se afla el.
Tot atunci și-a dat seama că a fost tamponat în roata din spate a camionului
de motocicleta respectivă. Motocicleta în cauză în momentul efectuării
manevrei de virare spre stânga nu a văzut-o. Leu Ion se deplasa cu viteza de 5-
10 km/ora. Tamponarea a avut loc pe banda a doua de deplasare, pe partea care
duce spre Hâncești a traseului Chișinău-Hâncești. În momentul tamponării
manevra de virare practic era deja efectuată.
În vederea stabilirii circumstanțelor accidentului pe cazul dat s-a dispus
efectuarea expertizei auto-tehnice. Conform datelor din raportul de expertiză
auto-tehnică nr. 3364 s-a constatat că distanța necesară pentru oprirea în
siguranță a motocicletei Suzuki care se deplasa cu viteza de 250 km/h în
condițiile comiterii accidentului dat era de 443 m. La momentul apariției
obstacolului pentru mișcarea motocicletei se afla la distanța de 208-217 m de la
locul impactului. Timpul de deplasare a camionului din momentul când el este
considerat ca obstacol pentru mișcare și până la momentul tamponării este de
3,01 secunde.
Apelantul a reiterat că, în instanța de judecată, Andronache Orest a motivat
schimbarea declarațiilor deoarece nu dorea ca decedatul să rămână vinovat, și că
a aflat ulterior că Leu Ion nu va mai fi tras la răspundere. Cu toate că, făcând
acele declarații că Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de 250-260 km/oră își
dădea bine seama că la așa viteză impactul era inevitabil și că Leu Ion va fi
declarat vinovat. La fel, în calitate de cauze care au influențat la producerea
accidentului a enumerat în primul rând depășirea vitezei de către Mînăscurtă
Ion, lipsa indicatoarelor rutiere, câmpul vizual limitat al șoferului camionului
din cauza plantațiilor verzi, adiacentă traseului (fapt confirmat prin certificatul
de la SA ”Drumuri” care au defrișat 3 arbori). Astfel, consideră că declarațiile
făcute în instanța de judecată, urmează să fie apreciate critic. La fel, aceste
declarații le-a confirmat și succesorul victimei care a declarat că martorul
Andronache Orest i-a indicat ca avea peste 200 km/oră.
În viziunea apelantului, dacă se admite că Mînăscurtă Ion mergea cu 90-100
km/oră, fiind stabilit că tamponat în roata din spate, atunci dacă ar fi fost această
viteză, luând în considerație și greutatea camionului, că mergea încet, locul de
18
unde el se afla și până unde a ajuns, în situația în care se indică că aproape finisa
manevra, a parcurs aceasta distanță în vreo 5-10 secunde la o viteza de 100
km/oră, în așa caz el urma să vadă camionul cel puțin vreo 100-200 m înainte,
cu așa o motocicletă se putea opri în loc, fără sa se tamponeze, ori să ocolească
obstacolul, ori să sară intenționat de pe motocicletă, sau cel puțin era să încerce
sa frâneze, să rămână urme de frânare, iar toate acestea circumstanțe
demonstrează că viteza motociclistului era foarte mare și că declarațiile lui
Andronache Orest în această parte corespund adevărului. Acest lucru este
demonstrat și prin rezultatul expertizei medico-legale, multitudinea fracturilor
de la o viteză de 80-100 km/oră este imposibil să survină. La fel, viteza excesivă
o mai demonstrează faptul lovirii microbuzului care cântărește aproape 2,5 tone
și rotirii lui la 180 grade, la fel și gradul deteriorării unităților de transport,
de s-au desprins și ușile microbuzului.
Potrivit motivelor suplimentare la apelul declarat de către avocatul Grecu
Radu în numele inculpatului, de avocatul Casian Iana se insistă că: cu
excepția declarațiilor martorului Andronache Orest, alte probe administrate
dovedesc doar faptul producerii accidentului, urmările survenite și nicidecum
încălcarea de către Leu Ion a cerințelor pct. 39, 45 al RCR. Declarațiile
inculpatului, că dânsul înainte de începerea manevrei s-a asigurat în mod
regulamentar că drumul principal este liber nu sunt combătute prin careva
probe pertinente, concludente și utile.
Instanța de judecată, examinând cauza nu a argumentat din care motive a
recunoscut veridice declarațiile martorului Andronache Orest, potrivit
cărora anterior producerii accidentului Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza
aproximativ 100 km/oră și au respins declarațiile aceluiași martor date la 17
iulie 2012, potrivit cărora viteza era 250-260 km/oră. Ignorându-se de altfel și
declarațiile succesorului legal al părții vătămate, care a declarat că unii martori i-
au comunicat (probabil având în vedere declarațiile martorului Andronache
Orest) că viteza motocicletei implicate în accident era de 250-270 km/oră.
Reieșind din prevederile RCR, Leu Ion efectuând manevra, conta că pe această
porțiune de drum unde limita vitezei este de 90 km/oră, iar alți participanți
la trafic se deplasează în limita de viteză permisă de RCR, fapt care-i
permitea fără a crea obstacole să treacă cu automobilul lui porțiunea de 6
m din lățimea părții carosabile a drumului și nu a contat că cineva poate să se
deplaseze pe această porțiune de drum cu viteza de 270 km/oră.
Făcând o analiză a procesului-verbal de cercetare la fața locului și a schemei
anexate la acesta, având în vedere că câmpul de vizibilitate era de 208-217 m,
observă apelantul că în situația când Mînăscurtă Ion s-ar deplasa cu viteza de 90
km/oră, porțiunea putea fi traversată în 8,32 secunde, fapt ce îi permitea lui Leu
Ion să observe motocicleta și să-i cedeze trecerea, iar în situația când Mînăscurtă
Ion se deplasa cu viteza de 250-270 km/oră, aceiași porțiune de 208 m putea fi
traversată în 2,77 secunde, fapt ce nu-i permitea lui Leu Ion să observe
mijlocul de transport și să evite tamponarea când de fapt manevra de
traversare a drumului era la final.
În opinia apelantului, instanța de judecată a interpretat eronat cerințele RCR și
nu a ținut cont că conducătorul motocicletei a încălcat un șir de prevederi legale
ce sunt în legătură cauzală cu consecințele survenite.
Astfel, ansamblul de probe invocate de instanță în argumentarea sentinței nu
combate versiunea că Mînăscurtă Ion la momentul tamponării conducea
mijlocul de transport cu viteză excesivă, fapt care a dus la comiterea
accidentului rutier și nu confirmă cu certitudine vinovăția lui Leu Ion. Apărarea
a invocat mai multe argumente și probe care atrăgeau achitarea inculpatului, iar
instanța a ignorat acestea din urmă și nu s-a pronunțat în mod obiectiv asupra lor
și nu le-a combătut, încălcând principiul prezumției nevinovăției.
Din decizia recurată, instanța de recurs constată că anume asupra acestor
motive relevante invocate în apel de către apărător, instanța de apel nu s-a
pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.
Totodată, Colegiul lărgit mai enunță, că examinând materialele cauzei, se
constată că instanța de apel nu s-a expus clar pe motivele relevante pentru justa
soluționare a cauzei, iar prin urmare nu acceptă motivarea acesteia referitor la
declarațiile lui Andronache Orest potrivit căreia: ”Deși martorul în instanța de
fond și-a schimbat declarațiile date în cadrul urmăririi penale referitor la viteza
de deplasare a lui Mînăscurtă Ion, aceste divergențe nici într-un caz nu-l
dezvinovățesc pe Leu Ion, or s-a constatat că anume acesta n-a manifestat
prudență la trafic”, această motivare fiind insuficientă în situația în care
declarațiile unui martor ocular sunt cruciale pentru stabilirea adevărului, instanța
limitându-se la o parafrazare a declarațiilor acestora fără a da răspuns la
argumentele apelului, anume din care considerente s-au reținut aceste declarații,
argumentarea instanței de apel urmând a fi făcută prin coroborarea cu alte probe
din dosar.
Astfel, Colegiul lărgit conchide asupra faptului că, instanța de apel a interpretat
declarațiile martorului Andronache Orest decisiv în defavoarea inculpatului, fapt
ce are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor circumstanțelor
accidentului rutier care a avut loc la data de 14 iulie 2012, inclusiv pentru a
stabili cine și cum a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere și din vina cui s-a
creat situația de accident în speța dată, analizând la concret acțiunile fiecărui
participant la trafic implicați în accident, raportate minuțios la fiecare
argument al apelului și interconexiunea tuturor probelor administrate în ședință,
circumstanțelor constatate, ținând cont și de prevederile art. 18 Cod penal.
Cu referire la argumentele apelului, expuse în pct. 80, 82 al prezentei decizii,
Colegiul lărgit constată că, la caz, instanța de apel nu a răspuns la principalele
argumente expuse în apel cu referire la probarea vinovăției inculpatului Leu Ion
în cele imputate lui, ținând cont și de prevederile pct. 3, 4 al RCR, combaterea
prin probe a declarațiilor acestuia, analizând și prevederile art. 20 Cod penal,
adică fapta săvârșită fără vinovăție invocate în apel prin negarea vinovăției.
În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (5) al Codului de procedură penală,
dacă inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător,
în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat,
poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive
adăugătoare de apel.
Astfel, după cum reiese din materialele cauzei (vol. III, f.d. 67-76, 78), la
rejudecarea cauzei în apel în vederea apărării inculpatului Leu Ion, a intervenit
în proces avocatul Iana Casian, totodată prezentând instanței motivele
suplimentare a apelului, care la examinările ulterioare au fost susținute și de
inculpat.
În acest context, Colegiul lărgit menționează că, instanța de apel nu s-a
20
pronunțat nici asupra motivelor invocate de către apărător, argumente redate în
pct. 80-85 al prezentei decizii.
În vederea îndeplinirii indicațiilor instanței de recurs, în ședința de judecată din
data de 22 septembrie 2016, a fost audiat expertul Cozlovschi Ghenadie pe
marginea raportului de expertiză nr. 3364 din 12 septembrie 2012.
Însă, instanța de apel la o nouă rejudecare a cauzei, deși a respins demersul
apărării de audiere repetată a expertului, nici măcar nu a cercetat procesul-verbal
de audiere anterioară a acestuia (vol. III, f.d. 159), nu a dat o apreciere și
circumstanțelor expuse în acesta, precum și alternativei de stabilire a
circumstanțelor importante, după cum prevede art. 122-124 ale Codului de
procedură penală, iar ca urmare să aprecieze acțiunile / inacțiunile organului de
urmărire penală, rezultatele experimentului din 21 august 2012, în raport cu
informația SA ”Drumuri Ialoveni” cu privire la defrișarea arborilor, cu
declarațiile martorului Andronache Orest și să dea un răspuns exhaustiv la toate
argumentele apelantului.
În ceea ce ține aprecierea procedurii de reluare a urmăririi penale, indicație
stabilită instanței de apel în decizia Curții Supreme de Justiție din 14 februarie
2017, Colegiul lărgit conchide asupra temeiniciei argumentelor recurentului, or
la rejudecarea cauzei instanța s-a limitat la reiterarea caracterului irevocabil al
încheierii judecătorului de instrucție din 14 decembrie 2012, iar ca urmare
apelantul-recurent nu era în drept să abordeze nulitatea acesteia, pe când urma
să se expună asupra poziției apărării privind relevanța / irelevanța motivelor și
acțiunilor organului de urmărire penală întreprinse pentru înlăturarea lacunelor
depistate de judecătorul de instrucție (prezentarea probelor noi și înaintarea
ulterioară a învinuirii).
În complexitatea celor relatate, instanța de recurs atestă că, prin decizia recurată
nu s-a răspuns asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, este nemotivată, bazată pe
motivarea superficială a unor alegații ale apelantului, ceea ce reprezintă, după
cum s-a relatat supra, motiv de casare.
Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră că erorile admise de
către instanța de apel sunt evidente erori de drept, astfel fiind necesar de a
admite recursul ordinar declarat de către avocatul Iovu Tatiana în numele
inculpatului Leu Ion, de a casa decizia instanței de apel atacată, cu dispunerea
rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel de un alt complet de judecată.
Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că soluția adoptată de
către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel instanța de apel,
judecând cauza dată, a comis erori de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, art. 6 paragraful 1 CEDO, deci există temeiuri de
casare a deciziei atacate: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate de apelanți în apelurile declarate; nu s-a motivat hotărârea la
modul cuvenit; erori, care urmează a fi înlăturate prin rejudecarea cauzei.
Erorile constatate, nu pot fi reparate de către instanța de recurs, or aprecierea
unor circumstanțe, cercetarea unor probe, ce nu au fost apreciate / cercetate de
către instanțele inferioare, lipsind părțile de dreptul de a contesta aceste
concluzii, este considerată de către Colegiu o încălcare a dreptului la apărare.
Colegiul penal lărgit consideră necesar de a casa decizia instanței de apel și în
partea laturii civile, pentru a da posibilitatea instanței de apel să examineze
cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv.
Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a
casa total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie
2017, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
436 al Codului de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de către
avocații Grecu Radu, Casian Iana, Spînu Ludmila, în apeluri și ținând cont de
motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
Conducându-se de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) al Codului de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Se admit recursurile ordinare declarate de inculpatul Leu Ion și avocatul acestuia,
Iovu Tatiana.
Se casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017,
în cauza penală în privința lui Leu Ion și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de
apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia pronunțată integral la 06 decembrie 2017.
Președinte Tatiana Vieru
Judecători Svetlana Filincova
Oleg Sternioală
Luiza Gafton
Mariana Pitic
Copia corespunde originalului
Judecător Svetlana Filincova
22