1ra-1264/17 — 264 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 13 iunie 2014, Leu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, iar în partea prejudiciului moral, a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Leu Ion în beneficiul reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, a sumei de 50 000 lei.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Leu Ion, la 14 iulie 2012, aproximativ ora 16.00, conducea unitatea de transport de model „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare XXXX și se deplasa pe un drum adiacent traseului Chișinău-Hâncești.

În timpul deplasării, în apropierea km 15+400 m., Leu Ion manifestând imprudență la trafic și ignorând cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și anume pct. 39 - înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic; în cazul în care vehiculul iese de pe teritoriul adiacent drumului, conducătorul trebuie să cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum, și pct. 45 - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de mai multe împrejurări obligatorii și anume: faptul că nu doar a ieșit de pe drum adiacent pentru a se încadra în trafic pe traseul principal, mai intenționa să traverseze în lățime banda de circulație în direcția or. Hâncești, pentru a vira la stânga și a-și continua deplasarea în direcția mun. Chișinău; faptul că unitatea de transport condusă este un camion, adică unitate de transport de proporție, cu reacție de manevre mai lentă; că este un loc cu o influență sporită a transportului; nu a manifestat prudență sporită la trafic; nu a asigurat securitatea la trafic, a continuat deplasarea creând obstacol pentru motocicleta de model „Suzuki GSX”, cu numărul de înmatriculare XXXX, condusă de către Ion Mînăscurtă, care se deplasa în direcția or. Hâncești pe drum cu prioritate de la stânga la dreapta relativ poziționării camionului. În rezultatul acțiunilor imprudente nominalizate ale conducătorului Leu Ion s-a produs tamponarea acestor două unități de transport, în urma căreia, ambele unități de transport au fost tehnic distruse, inclusiv și de incidentul generat de impact, iar conducătorului motocicletei, Mînăscurtă Ion, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1376/D din 17.09.2012, vătămări corporale grave, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului acestuia.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 5.1. Avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu dispunerea admiterii totale a acțiunii civile în partea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei, din motiv că instanța de fond nu a motivat nici în fapt și nici în drept ce a stat la baza încasării prejudiciului moral doar în sumă de 50 000 lei. 5.2. Avocatul Grecu Radu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Leu Ion să fie achitat, invocând că: 5.2.1. În vederea stabilirii circumstanțelor accidentului pe cazul dat s-a dispus efectuarea expertizei auto-tehnice. Conform datelor din raportul de expertiza auto-tehnică nr.3364 s-a constatat că distanța necesară pentru oprirea în siguranță a motocicletei Suzuki care se deplasa cu viteza de 250 km/h în condițiile comiterii accidentului dat, era de 443 m. La momentul apariției obstacolului pentru mișcarea motocicletei se afla la distanța de 208-217 m. de la locul impactului. Timpul de deplasare a camionului din momentul când el este considerat ca obstacol pentru mișcare și până la momentul tamponării este de 3.01 s; 5.2.2. Examinând materialele acumulate organul de urmărire penală a ajuns la concluzia că în acțiunile șoferului camionului de model „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare XXXX, Leu Ion, nu se prevăd semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 Cod penal din cauza că motocicleta la momentul apariției camionului ca obstacol pentru acesta, se afla dincolo de 2 câmpul de vizibilitate a șoferului camionului, reieșind din declarațiile martorului Andronache Orest precum că câmpul de vizibilitate din locul de unde a început deplasarea camionul când efectua manevra de intersectare a traseului era de 70 m., iar cauza directă ce a dus la comiterea accidentului este depășirea vitezei de deplasare de către Mînăscurtă Ion; 5.2.3. Din cele stabilite în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, apar dubii referitor la viteza de deplasare a conducătorului motocicletei, însă reieșind din consecințele survenite a fost cu mult depășită de limitele de viteză stabilită pentru această porțiune de drum, adică 90 km/h, ceea ce este în legătură directă cu cauza producerii accidentului și reieșind din declarațiile făcute de inculpatul Leu Ion și de martorii apărării audiați în instanța de judecată precum că acesta a întreprins toate acțiunile conform regulamentului circulației rutiere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol, a fost admis apelul declarat de către avocatul Grecu Radu în numele inculpatului Leu Ion, casată parțial sentința în latura pedepsei penale și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Leu Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 5 ani. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a menționat că prima instanța corect a stabilit vinovăția inculpatului Leu Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapt reținut prin probele administrate la cauza penală, și anume, declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Anatol Mînăscurtă, declarațiile martorilor Andronache Orest, Matei Victor, Buruiană Nicolae, Cazacu Iurie, Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali Alexei, precum și prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.1376 din 17.09.2012, raportul de expertiză auto-tehnică nr.3364 din 12.09.2012, procesul-verbal de examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din 14.07.2012.

Totodată, instanța de apel a menționat că pedeapsa penală aplicată de către instanța de fond inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal este prea aspră sub aspectul executării acesteia, astfel, ținând cont de prevederile art. 6, 61, 75 Cod penal a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului pentru infracțiunea comisă o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, instanța de apel a menționat că suma solicitată de către ultimii, și anume 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă, iar suma percepută de instanța de fond, în mărime de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice suportate de către succesorul legal al părții vătămată, Mînăscurtă Anatol.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: 10.1. Procuror, care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocând că la aplicarea pedepsei inculpatului Leu Ion pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, urmând a ține cont de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, încercând să pună vina în sarcina victimei. 10.2. Avocatul Casian Ion în numele inculpatului, care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, invocând că din argumentarea hotărârilor adoptate de către instanțele de judecată inferioare rezultă că în cauză există un singur martor ocular al accidentului rutier care s-a produs la data de 14 iulie 2012, acesta fiind Andronache Orest, iar restul probelor descrise în hotărâri confirmă doar faptul producerii accidentului, urmările care au survenit și nicicum nu confirmă încălcarea de către conducătorul auto Leu Ion a cerințelor pct. 39 și 45 din Regulamentul Circulației Rutiere. Mai mult, remarcă că instanțele, examinând cauza, nu au argumentat din care motive au recunoscut veridice declarațiile martorului Andronache Orest, că anterior producerii accidentului conducătorul motocicletei Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ 100 km pe oră și au respins declarațiile aceluiași martor date la 17 iulie 2012 unde dânsul afirmă cu certitudine că anterior producerii accidentului, viteza motocicletei cu care se deplasa Mînăscurtă Ion era de aproximativ 250- 260 km pe oră. La fel, instanțele de judecată au ignorat și declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Mînăscurtă Anatol, care a declarat că unii martori i-au spus (probabil având în vedere în primul rând declarațiile prietenului fiului decedat a martorului Andronache Orest) că viteza motocicletei cu care se deplasa fiul până la tamponare era de 250-270 km pe oră. 10.2.1. Recurentul a mai indicat că stabilirea vitezei cu care se deplasa motocicleta sub conducerea lui Mînăscurtă Ion până la tamponarea cu automobilul condus de Leu Ion, are o importanță probatorie deosebită la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012, deoarece dacă se constată că Mînăscurtă Ion se deplasa anterior producerii tamponării cu viteza de 250-270 km/oră aceasta exclude cu certitudine vinovăția lui Leu Ion în comiterea accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012. 10.2.2. De asemenea, recurentul a remarcat că examinând cauza, instanțele de judecată au interpretat eronat cerințele Regulamentului circulației rutiere și nu au ținut cont că conducătorul motocicletei a încălcat un șir de articole din Regulament, care sunt în legătură cauzală cu consecințele survenite, iar pe parcursul efectuării urmăririi penale și examinării cauzei în instanțele de judecată, nu a fost stabilită cu certitudine viteza de deplasare a motocicletei sub conducerea lui Mînăscurtă Ion în momentul tamponării cu automobilul condus de Leu Ion, circumstanță care are o importantă probatorie deosebită în prezenta cauză penală. 10.2.3. La fel, recurentul a menționat că atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au motivat suficient soluția de condamnare, încălcând dreptul inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 CEDO, fiind 4 ignorate dispozițiile egalității armelor învinuirii și apărării și respectării contradictorialității procesului penal. 10.3. Avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol, care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe în latura penală, iar în latura civilă - de rejudecat cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună încasarea de la Leu Ion în beneficiul reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei. 10.3.1. În argumentarea cerințelor recurentul a invocat, că instanța de apel, deși avocatul inculpatului în apelul declarat a solicitat achitarea acestuia, a adoptat o hotărâre prin care i-a stabilit inculpatului o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fără a argumenta soluția. 10.3.2. Referitor la acțiunea civilă, recurentul a enunțat că instanța de apel nu a motivat nici în fapt și nici în drept ce a stat la baza încasării prejudiciului moral în sumă de doar 50 000 lei, în timp ce ei au solicit încasarea de la inculpat a sumei de 1 000 000 lei.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2015, s-a dispus admiterea recursurilor ordinare declarate de către procuror, avocatul Casian Ion în numele inculpatului și avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol, casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 în privința lui Leu Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs, în partea motivată a soluției sale, a constatat că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală și nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți sau s-a pronunțat superficial asupra acestora, fără argumentarea cuvenită.

Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Casian Ion în numele inculpatului, Colegiul a menționat că instanța de apel nu s-a expus clar pe marginea declarațiilor martorului ocular, Andronache Orest, date la urmărirea penală (vol. I, f.d. 24, 40, 80), instanța neargumentând din care motive a recunoscut veridice declarațiile acestuia, că anterior producerii accidentului conducătorul motocicletei Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ 100 și ceva km/h (vol. II, f.d 211) și a respins declarațiile aceluiași martor date la urmărirea penală (vol. I, f.d. 40-41, 80) unde dânsul afirmă cu certitudine că anterior producerii accidentului, viteza motocicletei cu care se deplasa Mînăscurtă Ion era de aproximativ 250-260 km/h. În situația creată, instanța de apel a interpretat declarațiile acestui martor decisiv în defavoarea inculpatului, fapt ce are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012, ora 16.00, inclusiv pentru a stabili cine și cum a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere și din vina cui s-a creat situația de accident în speța dată, analizând la concret acțiunile fiecărui participant la trafic implicați în accident, ținând cont și de prevederile art. 18 Cod penal.

Mai mult ca atât, Colegiul a mai constatat, că instanța de apel nu a răspuns la principalele motive invocate în apel cu referire la probarea vinovăției inculpatului în cele imputate lui, ținând cont și de prevederile pct. 3; 4 ale Regulamentului Circulației Rutiere, analizând și prevederile art. 20 Cod penal, adică fapta săvârșită fără vinovăție invocate în apel prin negarea vinovăției.

La fel, Colegiul a considerat că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită inclusiv raportului de expertiză nr. 3364 din 12 septembrie 2012 (vol. I, f.d. 74- 77), procesului-verbal cu privire la efectuarea experimentului în cadrul urmăririi penale din 21 august 2012 (vol. I, f.d. 69), informației privind defrișarea a 3 arbori de pe traseul R-3 (Chișinău-Hâncești) (vol. I, f.d. 132-133) la scurt timp după accident, ce evident au schimbat situația privind vizibilitatea drumului.

Referitor la recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, Colegiul a constatat că după cum rezultă din recursuri, recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, însă critică hotărârea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată avocatul Spînu Ludmila în numele reprezentantului părții civile Mînăscurtă Anatol critică și soluția referitor la admiterea parțială a acțiunii civile.

Astfel, Colegiul penal a conchis că soluția adoptată de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, or instanța, judecând cauza dată, a comis erori de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 6 paragraful 1 CEDO, deci există temeiuri de casare a deciziei atacate: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate; nu s-a motivat hotărârea la modul cuvenit; erori, care urmau a fi înlăturate prin rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de către avocații Grecu Radu, Spînu Ludmila în apeluri și ținând cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului avocatului Grecu Radu în interesele inculpatului.

Admiterea apelului apărătorului succesorului părții vătămate, Spînu Ludmila, casarea sentinței în latura acțiunii civile privind recuperarea prejudiciului moral și pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

S-a încasat din contul lui Leu Ion în beneficiul succesorului părții vătămate Mînăscurtă Anatol despăgubiri morale în mărime de 150 000 lei. În rest sentința s-a menținut fără modificări.

Colegiul penal analizând argumentele apelurilor declarate în coraport cu circumstanțele cauzei stabilite și normele legale aplicabile în speță a considerat că, prima instanță a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, a făcut o apreciere corectă a probelor prezentate, a făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatului, întemeiat a ajuns la concluzia că Leu Ion a săvârșit infracțiunea imputată lui și a aplicat în privința acestuia pedeapsă penală 6 echitabilă, însă în mod eronat a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate de prima instanță în art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, aceste împrejurări fiind constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate în prima instanță și verificate în instanța de apel, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul a conchis că vina lui Leu Ion în săvârșirea infracțiunii imputate este demonstrată pe deplin prin cumulul probelor cercetate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel, cum ar fi: declarațiile inculpatului Leu Ion, succesorului legal al părții vătămate, Mînăscurtă Anatol, martorilor Andronache Orest, Matei Victor, Buruiană Nicolae, Cazacu Iurie, Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali Alexei și materialele cauzei, inclusiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2012 cu tabelul foto și schema anexate la procesul-verbal prin care s-a cercetat locul, unde a avut loc accidentul rutier (vol. I, f.d. 13-20); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict: camionul de model „Mercedes Sprinter”, nu numărul de înmatriculare XXXX și motocicleta de model „Suzuki”, cu numărul de înmatriculare XXXX (vol. I, f.d.33); raportul de expertiză medico-legală nr.1376 din 17.09.2012 prin care s-a stabilit că moartea lui Mînăscurtă Ion a survenit în rezultatul hemoragiei acute interne și externe evoluată pe fondalul rupturii aortei și cordului, amputarea traumatică a membrelor inferioare, zdrobirea ficatului și splinei, ceea ce se confirmă prin datele depistate la examinarea medico-legală a cadavrului și adeverite prin rezultatele investigațiilor histologice, care se califică ca vătămări grave, periculoase pentru viață, sunt în legătură cauzală directă cu instalarea decesului. La cercetarea toxico-chimică în sângele cadavrului alcool etilic nu s-a depistat (vol. I, f.d.74-77); raportul auto-tehnic nr.3364 din 12.09.2012 prin care s-a constatat că viteza de deplasare a motocicletei „Suzuki” nu poate fi determinată, deoarece careva urme de frânare, derapare, de mișcare liberă, rostogolire a anvelopelor motocicletei la fața locului n-au fost depistate, iar alte date inițiale utile pentru aprecierea vitezei în materialele cauzei penale lipsesc (vol. I, f.d.74-77); procesul-verbal de examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din 14.07.2012 prin care se atestă că, inculpatul Leu Ion la momentul comiterii accidentului nu se afla în stare de ebrietate alcoolică (vol. I, f.d.23); prin informația despre incendiu și anexele la aceasta sunt confirmate pozițiile mijloacelor de transport după impact, precum și sunt stabilite cauzele incendierii mijloacelor de transport (vol. I, f.d.26-32), precum și este indicat (vol. I, f.d.30) că în rezultatul incendiului au fost complet distruse toate materialele combustibile ale microbuzului, cât și cele ale motocicletei. Piesele confecționate din aluminiu ale motocicletei și ale microbuzului sunt puternic deformate.

Astfel, Colegiul cercetând în cumul probele administrate în cursul examinării cauzei prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, prima instanță a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că inculpatul este vinovat în săvârșirea infracțiunii imputate, făcând și o justă încadrare juridică a acțiunilor acestuia.

Referitor la pedeapsa penală numită, Colegiul a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei acesteia, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin gravă, din imprudență, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Circumstanțe agravante și atenuante nu au fost constatate.

Astfel Colegiul a conchis că instanța de fond reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legii penale, a făcut o justă concluzie referitor la aceea că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, Colegiul a conchis că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse argumentele apelului declarat de avocatul Grecu Radu în interesele inculpatului, or, împrejurările prin care inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate în prima instanță și verificate în instanța de apel, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Referitor la apelul declarat de apărătorul succesorului părții vătămate, Spînu Ludmila, Colegiul a considerat că acesta este parțial întemeiat și urmează a fi admis în partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral în beneficiul succesorului părții vătămate Mînăscurtă Anatol, prin mărirea sumei încasate în partea prejudiciului moral.

Așadar, analizând materialele cauzei instanța a reținut că, corect instanța de fond a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate privind recuperarea pagubei materiale, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, deoarece în cadrul ședinței judiciare a fost demonstrat faptul cauzării prejudiciului material succesorului victimei, însă nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care ar confirma mărimea pagubei cerute.

De asemenea, Colegiul a considerat că instanța de fond eronat a încasat de la Leu Ion in beneficiul succesorului părții vătămate suma de 50 000 (cincizeci mii) cu titlu de compensare a prejudiciului moral, or, suma respectivă este derizorie în raport cu suferințele psihice suferite de succesorul părții vătămate urmare a accidentului rutier comis de inculpat soldat cu decesul fiului acestuia. Astfel, instanța de apel a considerat rezonabil de încasat de la inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate în scopul recuperării prejudiciului moral, suma de 150 000 lei, cea ce constituie o sumă echitabilă în raport cu suferințele suportate de acesta.

Împotriva deciziei instanței de apel recursuri ordinare au declarat inculpatul și avocatul acestuia, Iovu Tatiana, care invocând prevederile art. 427 alin.(l) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea hotărârilor emise și pronunțarea unei decizii prin care Leu Ion să fie achitat din lipsa elementelor 8 constitutive ale infracțiunii incriminate prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal. 33.1. În motivarea recursurilor declarate, textul cărora este identic, recurenții indică: contrar prevederilor legale, cauza penală a fost examinată superficial atât de instanța de fond cât și de instanța de apel. Condamnarea inculpatului nu a fost motivată sub aspectul elucidării tuturor circumstanțelor și înlăturării oricărui dubiu în învinuirea adusă. 33.1.1. Atât conținutul sentinței cât și a deciziei se rezumă la parafrazarea declarațiilor martorilor și enumerarea probelor, fără a fi făcută o analiză asupra pertinenței și concludenței acestora în raport cu acțiunile inculpatului. Instanțele judecătorești nu au motivat prin prisma probelor cercetate, dacă există legătura cauzală între acțiunile inculpatului și consecințele survenite în urma accidentului rutier. 33.1.2. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către partea apărării, în mod special asupra motivelor suplimentare formulate de avocatul Casian Ion și care au fost susținute atât de inculpat cât și de apărătorul acestuia. 33.1.3. La rejudecarea cauzei, instanța de apel nu a înlăturat acele încălcări care au fost indicate în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19.05.2015, instanța nemotivând decizia prin prisma celor invocate de către apărător și care au fost reținute de către instanța de recurs. 33.1.4. Probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare nu confirmă faptul că în acțiunile lui Leu Ion există elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, vinovăția inculpatului nefiind demonstrată deplin, fiind bazată în linii generale pe presupuneri, fără a fi administrate mijloace de probă corespunzătoare care ar elucida în mod obiectiv toate circumstanțele cauzei. 33.1.5. Analizând probele reținute de instanțele inferioare în argumentarea soluției adoptate, se observă că în cauză există un singur martor ocular al accidentului rutier, acesta fiind Andronache Orest, iar restul probelor descrise în hotărârile judecătorești pronunțate sunt indirecte și confirmă doar faptul producerii accidentului, urmările care au survenit și nicicum nu confirmă încălcarea de către conducătorul auto Leu Ion a cerințelor pct. 39 și 45 din RCR. 33.1.6. Fiind constatate divergențe vis-a-vis de viteza cu care Mînăscurtă Ion conducea motocicleta, în declarațiile martorului Andronache Orest date la urmărirea penală și instanța de judecată, instanța de apel nu dă acestora o apreciere corespunzătoare și nu argumentează din care considerente le reținut ca veridice pe cele date în instanța de fond, or, stabilirea vitezei cu care se deplasa motocicleta sub conducerea lui Mînăscurtă Ion până la tamponarea cu automobilul condus de Leu Ion are o importanță probatorie deosebită la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului. Astfel, potrivit probelor administrate în cadrul urmăririi penale se constată că Mînăscurtă Ion se deplasa, anterior producerii tamponării, cu viteza de 250-270 km/h, fapt ce exclude cu certitudine vinovăția lui Leu Ion în comiterea accidentului rutier care a avut loc la 14.07.2012. 33.1.7. Prin încheierea din 14 decembrie 2012 (vol. I, f.d.99) s-a dispus anularea ordonanței procurorului în Procuratura Ialoveni, Baeșu Andrei, din cauza că la motivarea soluției privind încetarea urmăririi penale a servit numai o probă, și anume declarațiile lui Andronache Orest, ceea ce constituie o inechitate. Însă se menționează, că de la anularea ordonanței respective și până la trimiterea dosarului în instanța de judecată, în afară de declarațiile suplimentare a lui Andronache Orest și încă a unui martor care nu a văzut impactul, alte probe nu s-au anexat. Așadar, contrar prevederilor art. 287 Cod de procedură penală, după reînceperea urmăririi penale și la examinarea cauzei în fond nu au fost stabilite alte probe care ar elucida circumstanțele expuse în încheierea judecătorească decât cele care au fost administrate anterior.

Asupra recursurilor declarate, au depus referințe: 34.1. Procurorul, în care a menționat că recursurile ordinare declarate, urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată, pe motiv că prin decizia instanței de apel din 29 septembrie 2016, indicațiile Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2015, și care potrivit art. 436 Cod de procedură penală sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești inferioare, de către instanța de apel au fost ignorate. 34.2. Avocatul Spînu Ludmila în interesele succesorului legal al victimei Mînăscurtă Anatol, care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2017, s-a dispus admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpat și avocatul acestuia, Iovu Tatiana.

S-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016 și s-a dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs, în partea motivată a soluției sale, a constatat că instanța de apel la examinarea apelurilor declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul penal a constatat că, instanța de apel în hotărârea adoptată urma să realizeze o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia adoptată să fie riguros argumentată, faptei comise de inculpat să-i fie dată o încadrare juridică corectă, iar motivarea soluției să fie bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal, or, anume motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Astfel, Colegiul lecturând decizia instanței de apel a mai constatat că aceasta nu conține absolut nici o motivare, nefiind expuse temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea unei asemenea soluții precum și motivele adoptării acesteia, mai mult, instanța nu a apreciat probele care urmau să fie cercetate sub toate 10 aspectele, cu atât mai mult că s-a aflat în situația rejudecării cauzei la indicațiile instanței de recurs care potrivit art. 436 Cod de procedură penală, sunt obligatorii.

Prin decizia recurată, la examinarea apelului avocatului în numele inculpatului, instanța de apel practic face motivarea sentinței de condamnare, fără a da o nouă apreciere a probelor administrate în cauza penală, având dreptul să reformeze sentința atacată, apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond care a statuat asupra vinovăției inculpatului, limitându-se doar la constatarea că probele sunt pertinente și concludente și dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În vederea îndeplinirii indicațiilor Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 19 mai 2015, în ședința instanței de apel a fost audiat martorul Andronache Orest, declarațiile căruia au fost redate în decizia instanței de apel. Cu toate că există divergențe în declarațiile acestui martor date la urmărirea penală și cele date în instanțele de fond, totuși în decizia sa instanța de apel nu argumentează din care motiv le recunoaște veridice anume pe acelea date în ședința de judecată, or constatarea vitezei motocicletei cu care se deplasa Mînăscurtă Ion are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la 14 iulie 2012. Mai mult ca atât, Colegiul nu s-a expus în nici un fel asupra declarațiilor date în ședința instanței de apel de către expertul Ghenadie Cozlovschi.

Totodată, în decizia recurată se constată o simplă enumerare a probelor anexate la cauza penală, însă fără a fi apreciată fiecare în parte, cu mențiunea ce confirmă sau infirmă această probă și care este motivul punerii la baza hotărârii, sub toate aspectele în raport cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și a le raporta la fapta comisă.

Colegiul lărgit a menționat că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul a constatat, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură penală, nici dispozițiile art.417 alin. (l) pct. 8) Cod de procedură penală deoarece hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelului părții apărării și admiterii parțiale a apelului apărătorului succesorului părții vătămate, precum și motivele adoptării soluției date.

A mai stipulat în decizia Colegiului penal că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. Astfel, se constată că instanța de apel, rejudecând cazul din speță și pronunțând decizia din 29 septembrie 2016, a ignorat indicațiile Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 19 mai 2015. Așadar, se menționează că, în decizia instanței de apel nu și-au găsit reflectare răspunsuri la motivele invocate în apeluri, or instanța de recurs în decizia sa a descris pe larg toate argumentele apelanților și asupra cărora instanța de apel nu s-a expus dar urma să o facă. În acest sens, Colegiul lărgit nu a acceptat formularea instanței de apel din decizia sa, unde se indică: „Colegiul conchide că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse argumentele apelului declarat de avocatul Grecu Radu în interesele inculpatului Leu Ion”, considerând superficială și ambiguă această motivare, or instanța de apel este obligată să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. în cazul în care în aceiași cauză au fost declarate mai multe apeluri, fiecare dintre acestea trebuie să primească o rezolvare proprie, care în raport cu poziția procesuală și cu interesele apelanților, poate fi diferită de a celorlalte: un apel sau unele apeluri pot fi respinse, iar altul sau altele admise.

În aceiași ordine de idei, Colegiul a ajuns la concluzia că instanța de apel nu a răspuns nici la motivul invocat în apel vis-a-vis de ordonanța din 28 septembrie 2012 a procurorului în Procuratura r. Ialoveni, Andrei Baeșu, prin care s-a încetat urmărirea penală în privința lui Leu Ion pe motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, ordonanță care ulterior a fost declarată nulă prin încheierea judecătorului de instrucție din 14 decembrie 2012, procurorul fiind obligat să reia urmărirea penală. Astfel, instanța urma să analizeze atât motivele expuse în ordonanță cât și cele din încheierea judecătorească menționată și prin prisma art. 251, 287 Cod de procedură penală să dea apreciere procedurii de reluare a urmăririi penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, s-a dispus respingerea apelului apărătorului Grecu Radu, în interesul inculpatului Leu Ion.

Admiterea apelului avocatului Spînu Ludmila, în interesul succesorului părții civile, casarea sentinței în latura acțiunii civile privind recuperarea prejudiciului moral și pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

S-a încasat din contul lui Leu Ion în beneficiul succesorului părții civile Mînăscurtă Anatol despăgubiri morale în mărime de 150 000 lei. În rest sentința s-a menținut fără modificări.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a menționat că a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului Leu Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapt reținut prin probele administrate la cauza 12 penală, și anume, declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Anatol Mînăscurtă, declarațiile martorilor Andronache Orest, Matei Victor, Buruiană Nicolae, Cazacu Iurie, Zoină Iurie, Donciu Vladimir, Covali Alexei, precum și prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.1376 din 17.09.2012, raportul de expertiză auto- tehnică nr.3364 din 12.09.2012, procesul-verbal de examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei din 14.07.2012, informația despre incendiu și anexele la aceasta, ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict.

Totodată, instanța de apel din punct de vedere a laturii obiective, subiective și pedepsei penale aplicate, reținând practica CEDO, a acceptat motivarea expusă în sentința contestată cu apel și a însușit-o, pentru a evita repetări inutile.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpatul a comis o infracțiune din imprudență, care face parte de categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat: că inculpatul anterior nu a comis infracțiuni. Circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Spînu Ludmila în interesul reprezentantului părții civile, Mînăscurtă Anatol, instanța de apel a menționat că suma solicitată de către ultimii, și anume 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă, iar o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice suportate de către succesorul legal al părții vătămată, Mînăscurtă Anatol, în concordanță cu practica națională și practica CEDO, va constitui suma suma percepută de instanța de fond, în mărime de 150 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: 55.1. Inculpatul Leu Ion și avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatului, cu referire la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) al Codului de procedură penală, precum și prevederile art. 6 CEDO, au solicitat casarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate. 55.1.1. În motivarea recursului au indicat faptul că examinarea cauzei penale a avut loc contrar prevederilor legale, iar condamnarea lui Leu Ion nu a fost motivată sub aspectul elucidării tuturor circumstanțelor și înlăturării oricărui dubiu în învinuirea adusă. 55.1.2. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către partea apărării, în mod special, asupra motivelor suplimentare formulate de avocatul Casian Iana, susținute ulterior atât de inculpat, cât și de avocatul Iovu Tatiana. 55.1.3. Astfel, instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă și corespunzătoare probelor, nu s-a expus asupra faptului din care motive ar fi veridice declarațiile martorului Andronache Orest, făcute în fața instanței de fond, care se combat cu declarațiile de la urmărirea penală, nu a făcut o analiză a acțiunilor fiecărui participant la trafic implicat în accident, totodată nu a dat o apreciere cuvenită raportului de expertiză nr. 3364 din 12.09.2012, procesului- verbal cu privire la efectuarea experimentului din 12.09.2012, și informației privind defrișarea a trei arbori de pe traseul în cauză, la scurt timp după accident, or, defrișarea în cauză a schimbat situația privind vizibilitatea drumului. Anume aceste circumstanțe și argumente, în opinia recurenților, nu au fost examinate de către instanța de apel, fiind comisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția pronunțată. 55.1.4. La fel, instanțele pronunțând o sentință de condamnare, erau obligate să asigure stabilirea tuturor circumstanțelor în măsura în care să fie exclus orice dubiu, pentru a nu admite, la caz, o condamnare arbitrară. În acest sens, recurenții au indicat că instanțele inferioare au făcut referire la faptul că inculpatul a ignorat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat prudență sporită la trafic; nu a asigurat securitatea la trafic, a continuat deplasarea creând obstacol pentru motocicleta condusă de Mînăscurtă Ion, care se deplasa pe drum cu prioritate, dar careva probe convingătoare care ar demonstra acest fapt nu au fost administrate, nu au probat și nu au constatat dacă urmările survenite se află în legătură de cauzalitate cu încălcările indicate. 55.1.5. În continuare, au mai menționat că în cauză există un singur martor ocular al accidentului rutier care s-a produs la data de 14 iulie 2012, acesta fiind Andronache Orest, restul probelor descrise în hotărârile instanțelor fiind indirecte și confirmă doar faptul producerii accidentului, urmările survenite și nicidecum nu confirmă încălcarea de către Leu Ion a cerințelor pct. 39 și 45 din Regulamentul Circulației Rutiere. 55.1.6. În viziunea recurenților, acuzarea de stat nu a probat dacă inculpatul avea posibilitatea reală să observe după curbă deplasarea motocicletei la începerea manevrei de ieșire pe partea carosabilă în situația vitezei excesive a lui Mînăscurtă Ion și a vizibilității reduse. Potrivit probelor administrate în cadrul urmăririi penale se constată că Mînăscurtă Ion se deplasa anterior producerii tamponării vu viteza de 250-270 km/oră, fapt ce exclude cu certitudine vinovăția lui Leu Ion în comiterea accidentului. 55.1.7. Examinând cauza, instanțele au interpretat în mod eronat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și nu au ținut cont de faptul că conducătorul motocicletei a încălcat un șir de articole din regulament, astfel anume Mînăscurtă Ion a încălcat prevederile legale.

Totodată, avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatului, la data de 29 iunie 2017 și respectiv la 22 august 2017, prin cereri suplimentare a completat motivele recursului. 56.1.1. Suplimentar la cererea de recurs, a invocat încălcarea prevederilor art. 6 CEDO prin faptul că din momentul punerii sub învinuire a lui Leu Ion la data de 03 iulie 2013 și până la pronunțarea deciziei instanței de apel, a trecut o perioadă de timp considerabilă, care nu se încadrează în termenul rezonabil. 56.1.2. Iar, odată cu curgerea timpului la o nouă reexaminare a cauzei a avut loc schimbări a situației de fapt ceia ce a dus la reducerea eficacității administrării de probe în favoarea apărării. 56.1.3. Soluția instanțelor în vinovăția inculpatului se reduce doar la un singur aspect și anume la faptul că Leu Ion a creat obstacol pentru motocicleta condusă de Mînăscurtă Ion, lăsând de fapt fără apreciere comportamentul acestuia în trafic, care la fel ca și inculpatul avea obligația de a respecta Regulamentul Circulației Rutiere. 56.1.4. A mai menționat că instanța de apel nu a verificat și nu a stabilit viteza de deplasare a motocicletei, contrar indicațiilor instanțelor de recurs, iar din 14 motivarea deciziei reiese că viteza cu care se deplasa motocicleta condusă de Mînăscurtă Ion nu are importanță probatorie și nu influențează la calificarea infracțiunii imputate inculpatului, ceia ce în opinia recurenților reprezintă o inechitate în elucidarea circumstanțelor accidentului rutier. 56.1.5. Concluzionează avocatul Iovu Tatiana că, vinovăția lui Leu Ion nu a fost demonstrată într-un proces contradictoriu și obiectiv, și respectiv urmează a fi apreciată critic soluția instanței de apel în situația în care a dat crezare declarațiilor contradictorii ale singurului martor. 56.1.6. Deși înțelege că instanța de recurs nu este competentă de a examina și aprecia probele, dar informația anexată la cererea suplimentară din 22 august 2017 combate ipoteza instanței de apel că spidometru motocicletei ar fi unul electric.

Asupra recursurilor declarate, au depus referințe: 57.1. Avocatul Spînu Ludmila în interesul succesorului părții civile Mînăscurtă Anatol, care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.

Judecând recursul ordinar și verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul inculpatului urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) al Codului de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Conform art. 424 al Codului de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit prevederilor art. 434 al Codului de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În corespundere cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) al Codului de procedură civilă, judecând recursul instanța de recurs este în drept să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate și totodată, verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Având în vedere prevederile legale enunțate, Colegiul penal lărgit analizând motivele invocate în recursul inculpatului Leu Ion și avocatului acestuia Iovu Tatiana, ajunge la concluzia admiterii acestuia, cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit menționează că recurenții, drept temeiuri pentru declararea recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

În corespundere cu prevederile art. 414 al Codului de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) al Codului de procedură penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit apelului declarat de către avocatul Grecu Radu în numele inculpatului, criticându-se legalitatea și temeinicia sentinței, s-a invocat că: în urma efectuării acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală dată s-a stabilit că la 14 iulie 2012 aproximativ la ora 19:00, Mînăscurtă Ion conducând pe traseul Chișinău-Hâncești la kilometrul 15 plus 400 metri, motocicleta de model Suzuki GSX cu o viteza de aproximativ 250 km/ora, astfel încălcând prevederile art.47 alin. (1) lit. b) al RCR care prevedea că în afara localităților limita de viteză pe drumurile publice din afara localităților care nu sunt semnale prin indicatorul 5.4 este de 90 km/ora a tamponat automobilul de model Mercedes n/î ILBC 439 condus de Leu Ion, care efectua manevra de intersectare a traseului Chișinău- Hâncești, de pe drumul adiacent din dreapta care duce spre tabăra de odihnă 16 Alunelul.

Examinând locul accidentului rutier, s-a stabilit că locul tamponării motocicletei și automobilului se afla la 0,5 metri de axa longitudinală a drumului pe banda de circulație nr. 2 spre or. Hâncești, pe direcția de deplasare a motocicletei. Drumul unde a avut loc accidental este un drum public pe care limita maxima de viteza este de 90 km/ora.

A mai indicat că, fiind audiat la 25 septembrie 2012 suplimentar în calitate de martor Andronache Orest a comunicat că, la 14 iulie 2012, la ora 16:40, s-a întâlnit cu Mînăscurtă Ion la intersecția traseului Chișinău-Hâncești cu drumul care duce spre s. Dănceni. Aveau în plan să se deplaseze la cafeneaua Primăvara, care la fel se afla pe traseu. Mînăscurtă Ion era la volanul motocicletei de model Suzuki n/î XXXX. Andronache Orest era cu motocicleta sa de model BMW, s-a pornit primul și se deplasa cu o viteza de 200 km/ora, când Mînăscurtă Ion l-a depășit și s-a dus înainte. Astfel, Andronache a spus cu certitudine că Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de aproximativ 250 km/ora, ceea ce este real, luând în considerație caracteristicile tehnice a motocicletei pe care o conducea. Mergând pe traseu la vale și în momentul când ieșea dintr-o curbă care duce la dreapta și care continua cu traseu fără cotituri, Andronache Orest a văzut că traseul era intersectat de un camion de culoare galbenă. Camionul dat a apărut în câmpul de vizibilitate a lui Andronache Orest, când era la o distanță de 50-60 m de acesta. Mînăscurtă Ion era înaintea sa. Astfel, de la Andronache până la microbuzul, care apăruse ca obstacol în calea deplasării lui, distanța era mai mica. A văzut cum Mînăscurtă Ion s-a tamponat cu motocicleta în partea din spate a camionului. De la lovitură camionul a fost întors la 180 grade pe partea carosabilă, adică partea din față a camionului era direcționată spre drumul de unde acesta ieșise, iar partea din spate spre acostamentul din stânga traseului. Motocicleta era aruncata după acostament din stânga pe terenul adiacent drumului.

Tot, potrivit declarațiilor aceluiași martor, acesta a doua zi cu un prieten din nou s-au deplasat la locul accidentului rutier. Andronache Orest a comunicat că până atunci el nici nu cunoștea că în locul unde a avut loc accidentul, traseul Chișinău-Hâncești se intersecta de un drum adiacent din partea dreaptă. Careva indicatoare rutiere care ar avertiza despre acest fapt pe traseu nu erau instalate. Pe drumul dat el s-a deplasat de foarte multe ori. Poziționând automobilul în care ei se aflau în locul de unde începuse intersectarea traseului camionul, în care s-a tamponat Mînăscurtă Ion au constatat că din acel loc, spre partea stângă a traseului se vedea pe o distanță de aproximativ 70 m. Mai mult traseul nu se vedea din cauza copacilor care creșteau pe terenul adiacent părții carosabile, adică după acostament și canalul de scurgere a apei. La data de 21 august 2012, când a participat la experimentul în vederea stabilirii câmpului de vizibilitate a constatat că, o parte din copacii care limitau vizibilitatea în partea stângă a drumului adiacent erau tăiați. Măsurând câmpul de vizibilitate acesta a fost de aproximativ 250 m, ceea ce nu corespunde condițiilor din data de 14 iulie 2012 când a avut loc accidentul.

La fel, Andronache Orest a comunicat că, în audierile anterioare, a indicat incorect viteza de deplasare a sa și a lui Mînăscurtă Ion, deoarece îi era fiică de careva sancțiuni la care ar putea fi supus. Acum viteza de deplasare a indicat-o corect, deoarece acest lucru este necesar pentru stabilirea concretă a tuturor circumstanțelor accidentului în urma căruia a decedat Mînăscurtă Ion.

S-a mai indicat în apelul declarat că, Leu Ion fiind audiat în calitate de bănuit, a specificat că la 14 iulie 2012, se deplasa spre or. Ialoveni cu camionul Mercedes 308 de culoare galbenă, n/î XXXX. Venea de la tabăra de odihna Alunelul și ajungând la intersecția drumului secundar cu traseul Chișinău-Hâncești, a stopat, s-a asigurat că din partea stângă și dreaptă pe traseul Chișinău- Hâncești nu se deplasa nici un mijloc de transport și Văzînd că nu e nimeni, a virat spre stânga pentru a se deplasa spre Ialoveni. În timp ce efectua manevra de virare și camionul se afla în poziție perpendicular cu carosabilul, a simțit că cineva l-a tamponat în roata din spate, partea stângă a camionului. În rezultatul tamponării puternice, Leu Ion s-a lovit cu pieptul în volanul camionului, iar camionul a fost proiectat pe partea stângă a carosabilului. Coborând din camion a observat că acesta s-a oprit în poziție perpendiculară cu carosabilul, mai exact partea din față a camionului se afla pe partea stângă a carosabilului, iar partea din spate pe acostament. La fel a observat ca lângă camion, pe acostament se afla o motocicletă care se aprinsese și ardea în flăcări. În consecință de la motocicletă s-a aprins și camionul la volanul căruia se afla el. Tot atunci și-a dat seama că a fost tamponat în roata din spate a camionului de motocicleta respectivă. Motocicleta în cauză în momentul efectuării manevrei de virare spre stânga nu a văzut-o. Leu Ion se deplasa cu viteza de 5- 10 km/ora. Tamponarea a avut loc pe banda a doua de deplasare, pe partea care duce spre Hâncești a traseului Chișinău-Hâncești. În momentul tamponării manevra de virare practic era deja efectuată.

În vederea stabilirii circumstanțelor accidentului pe cazul dat s-a dispus efectuarea expertizei auto-tehnice. Conform datelor din raportul de expertiză auto-tehnică nr. 3364 s-a constatat că distanța necesară pentru oprirea în siguranță a motocicletei Suzuki care se deplasa cu viteza de 250 km/h în condițiile comiterii accidentului dat era de 443 m. La momentul apariției obstacolului pentru mișcarea motocicletei se afla la distanța de 208-217 m de la locul impactului. Timpul de deplasare a camionului din momentul când el este considerat ca obstacol pentru mișcare și până la momentul tamponării este de 3,01 secunde.

Apelantul a reiterat că, în instanța de judecată, Andronache Orest a motivat schimbarea declarațiilor deoarece nu dorea ca decedatul să rămână vinovat, și că a aflat ulterior că Leu Ion nu va mai fi tras la răspundere. Cu toate că, făcând acele declarații că Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de 250-260 km/oră își dădea bine seama că la așa viteză impactul era inevitabil și că Leu Ion va fi declarat vinovat. La fel, în calitate de cauze care au influențat la producerea accidentului a enumerat în primul rând depășirea vitezei de către Mînăscurtă Ion, lipsa indicatoarelor rutiere, câmpul vizual limitat al șoferului camionului din cauza plantațiilor verzi, adiacentă traseului (fapt confirmat prin certificatul de la SA ”Drumuri” care au defrișat 3 arbori). Astfel, consideră că declarațiile făcute în instanța de judecată, urmează să fie apreciate critic. La fel, aceste declarații le-a confirmat și succesorul victimei care a declarat că martorul Andronache Orest i-a indicat ca avea peste 200 km/oră.

În viziunea apelantului, dacă se admite că Mînăscurtă Ion mergea cu 90-100 km/oră, fiind stabilit că tamponat în roata din spate, atunci dacă ar fi fost această viteză, luând în considerație și greutatea camionului, că mergea încet, locul de 18 unde el se afla și până unde a ajuns, în situația în care se indică că aproape finisa manevra, a parcurs aceasta distanță în vreo 5-10 secunde la o viteza de 100 km/oră, în așa caz el urma să vadă camionul cel puțin vreo 100-200 m înainte, cu așa o motocicletă se putea opri în loc, fără sa se tamponeze, ori să ocolească obstacolul, ori să sară intenționat de pe motocicletă, sau cel puțin era să încerce sa frâneze, să rămână urme de frânare, iar toate acestea circumstanțe demonstrează că viteza motociclistului era foarte mare și că declarațiile lui Andronache Orest în această parte corespund adevărului. Acest lucru este demonstrat și prin rezultatul expertizei medico-legale, multitudinea fracturilor de la o viteză de 80-100 km/oră este imposibil să survină. La fel, viteza excesivă o mai demonstrează faptul lovirii microbuzului care cântărește aproape 2,5 tone și rotirii lui la 180 grade, la fel și gradul deteriorării unităților de transport, de s-au desprins și ușile microbuzului.

Potrivit motivelor suplimentare la apelul declarat de către avocatul Grecu Radu în numele inculpatului, de avocatul Casian Iana se insistă că: cu excepția declarațiilor martorului Andronache Orest, alte probe administrate dovedesc doar faptul producerii accidentului, urmările survenite și nicidecum încălcarea de către Leu Ion a cerințelor pct. 39, 45 al RCR. Declarațiile inculpatului, că dânsul înainte de începerea manevrei s-a asigurat în mod regulamentar că drumul principal este liber nu sunt combătute prin careva probe pertinente, concludente și utile.

Instanța de judecată, examinând cauza nu a argumentat din care motive a recunoscut veridice declarațiile martorului Andronache Orest, potrivit cărora anterior producerii accidentului Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza aproximativ 100 km/oră și au respins declarațiile aceluiași martor date la 17 iulie 2012, potrivit cărora viteza era 250-260 km/oră. Ignorându-se de altfel și declarațiile succesorului legal al părții vătămate, care a declarat că unii martori i- au comunicat (probabil având în vedere declarațiile martorului Andronache Orest) că viteza motocicletei implicate în accident era de 250-270 km/oră.

Reieșind din prevederile RCR, Leu Ion efectuând manevra, conta că pe această porțiune de drum unde limita vitezei este de 90 km/oră, iar alți participanți la trafic se deplasează în limita de viteză permisă de RCR, fapt care-i permitea fără a crea obstacole să treacă cu automobilul lui porțiunea de 6 m din lățimea părții carosabile a drumului și nu a contat că cineva poate să se deplaseze pe această porțiune de drum cu viteza de 270 km/oră.

Făcând o analiză a procesului-verbal de cercetare la fața locului și a schemei anexate la acesta, având în vedere că câmpul de vizibilitate era de 208-217 m, observă apelantul că în situația când Mînăscurtă Ion s-ar deplasa cu viteza de 90 km/oră, porțiunea putea fi traversată în 8,32 secunde, fapt ce îi permitea lui Leu Ion să observe motocicleta și să-i cedeze trecerea, iar în situația când Mînăscurtă Ion se deplasa cu viteza de 250-270 km/oră, aceiași porțiune de 208 m putea fi traversată în 2,77 secunde, fapt ce nu-i permitea lui Leu Ion să observe mijlocul de transport și să evite tamponarea când de fapt manevra de traversare a drumului era la final.

În opinia apelantului, instanța de judecată a interpretat eronat cerințele RCR și nu a ținut cont că conducătorul motocicletei a încălcat un șir de prevederi legale ce sunt în legătură cauzală cu consecințele survenite.

Astfel, ansamblul de probe invocate de instanță în argumentarea sentinței nu combate versiunea că Mînăscurtă Ion la momentul tamponării conducea mijlocul de transport cu viteză excesivă, fapt care a dus la comiterea accidentului rutier și nu confirmă cu certitudine vinovăția lui Leu Ion. Apărarea a invocat mai multe argumente și probe care atrăgeau achitarea inculpatului, iar instanța a ignorat acestea din urmă și nu s-a pronunțat în mod obiectiv asupra lor și nu le-a combătut, încălcând principiul prezumției nevinovăției.

Din decizia recurată, instanța de recurs constată că anume asupra acestor motive relevante invocate în apel de către apărător, instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

Totodată, Colegiul lărgit mai enunță, că examinând materialele cauzei, se constată că instanța de apel nu s-a expus clar pe motivele relevante pentru justa soluționare a cauzei, iar prin urmare nu acceptă motivarea acesteia referitor la declarațiile lui Andronache Orest potrivit căreia: ”Deși martorul în instanța de fond și-a schimbat declarațiile date în cadrul urmăririi penale referitor la viteza de deplasare a lui Mînăscurtă Ion, aceste divergențe nici într-un caz nu-l dezvinovățesc pe Leu Ion, or s-a constatat că anume acesta n-a manifestat prudență la trafic”, această motivare fiind insuficientă în situația în care declarațiile unui martor ocular sunt cruciale pentru stabilirea adevărului, instanța limitându-se la o parafrazare a declarațiilor acestora fără a da răspuns la argumentele apelului, anume din care considerente s-au reținut aceste declarații, argumentarea instanței de apel urmând a fi făcută prin coroborarea cu alte probe din dosar.

Astfel, Colegiul lărgit conchide asupra faptului că, instanța de apel a interpretat declarațiile martorului Andronache Orest decisiv în defavoarea inculpatului, fapt ce are o importanță probatorie primordială la stabilirea tuturor circumstanțelor accidentului rutier care a avut loc la data de 14 iulie 2012, inclusiv pentru a stabili cine și cum a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere și din vina cui s-a creat situația de accident în speța dată, analizând la concret acțiunile fiecărui participant la trafic implicați în accident, raportate minuțios la fiecare argument al apelului și interconexiunea tuturor probelor administrate în ședință, circumstanțelor constatate, ținând cont și de prevederile art. 18 Cod penal.

Cu referire la argumentele apelului, expuse în pct. 80, 82 al prezentei decizii, Colegiul lărgit constată că, la caz, instanța de apel nu a răspuns la principalele argumente expuse în apel cu referire la probarea vinovăției inculpatului Leu Ion în cele imputate lui, ținând cont și de prevederile pct. 3, 4 al RCR, combaterea prin probe a declarațiilor acestuia, analizând și prevederile art. 20 Cod penal, adică fapta săvârșită fără vinovăție invocate în apel prin negarea vinovăției.

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (5) al Codului de procedură penală, dacă inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.

Astfel, după cum reiese din materialele cauzei (vol. III, f.d. 67-76, 78), la rejudecarea cauzei în apel în vederea apărării inculpatului Leu Ion, a intervenit în proces avocatul Iana Casian, totodată prezentând instanței motivele suplimentare a apelului, care la examinările ulterioare au fost susținute și de inculpat.

În acest context, Colegiul lărgit menționează că, instanța de apel nu s-a 20 pronunțat nici asupra motivelor invocate de către apărător, argumente redate în pct. 80-85 al prezentei decizii.

În vederea îndeplinirii indicațiilor instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 22 septembrie 2016, a fost audiat expertul Cozlovschi Ghenadie pe marginea raportului de expertiză nr. 3364 din 12 septembrie 2012.

Însă, instanța de apel la o nouă rejudecare a cauzei, deși a respins demersul apărării de audiere repetată a expertului, nici măcar nu a cercetat procesul-verbal de audiere anterioară a acestuia (vol. III, f.d. 159), nu a dat o apreciere și circumstanțelor expuse în acesta, precum și alternativei de stabilire a circumstanțelor importante, după cum prevede art. 122-124 ale Codului de procedură penală, iar ca urmare să aprecieze acțiunile / inacțiunile organului de urmărire penală, rezultatele experimentului din 21 august 2012, în raport cu informația SA ”Drumuri Ialoveni” cu privire la defrișarea arborilor, cu declarațiile martorului Andronache Orest și să dea un răspuns exhaustiv la toate argumentele apelantului.

În ceea ce ține aprecierea procedurii de reluare a urmăririi penale, indicație stabilită instanței de apel în decizia Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2017, Colegiul lărgit conchide asupra temeiniciei argumentelor recurentului, or la rejudecarea cauzei instanța s-a limitat la reiterarea caracterului irevocabil al încheierii judecătorului de instrucție din 14 decembrie 2012, iar ca urmare apelantul-recurent nu era în drept să abordeze nulitatea acesteia, pe când urma să se expună asupra poziției apărării privind relevanța / irelevanța motivelor și acțiunilor organului de urmărire penală întreprinse pentru înlăturarea lacunelor depistate de judecătorul de instrucție (prezentarea probelor noi și înaintarea ulterioară a învinuirii).

În complexitatea celor relatate, instanța de recurs atestă că, prin decizia recurată nu s-a răspuns asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, este nemotivată, bazată pe motivarea superficială a unor alegații ale apelantului, ceea ce reprezintă, după cum s-a relatat supra, motiv de casare.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră că erorile admise de către instanța de apel sunt evidente erori de drept, astfel fiind necesar de a admite recursul ordinar declarat de către avocatul Iovu Tatiana în numele inculpatului Leu Ion, de a casa decizia instanței de apel atacată, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel de un alt complet de judecată.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că soluția adoptată de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel instanța de apel, judecând cauza dată, a comis erori de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 6 paragraful 1 CEDO, deci există temeiuri de casare a deciziei atacate: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apelurile declarate; nu s-a motivat hotărârea la modul cuvenit; erori, care urmează a fi înlăturate prin rejudecarea cauzei.

Erorile constatate, nu pot fi reparate de către instanța de recurs, or aprecierea unor circumstanțe, cercetarea unor probe, ce nu au fost apreciate / cercetate de către instanțele inferioare, lipsind părțile de dreptul de a contesta aceste concluzii, este considerată de către Colegiu o încălcare a dreptului la apărare.

Colegiul penal lărgit consideră necesar de a casa decizia instanței de apel și în partea laturii civile, pentru a da posibilitatea instanței de apel să examineze cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a casa total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 al Codului de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de către avocații Grecu Radu, Casian Iana, Spînu Ludmila, în apeluri și ținând cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

Conducându-se de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) al Codului de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admit recursurile ordinare declarate de inculpatul Leu Ion și avocatul acestuia, Iovu Tatiana. Se casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Leu Ion și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată integral la 06 decembrie 2017. Președinte Tatiana Vieru Judecători Svetlana Filincova Oleg Sternioală Luiza Gafton Mariana Pitic Copia corespunde originalului Judecător Svetlana Filincova 22