1ra-1721/2017 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1721/2017 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1721/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Constantin Alerguș,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu

Brigai, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 31 mai 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, în privința

inculpatului

Brighidin Alexei XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXXX,

str. XXXXX XXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.04.2017 – 31.05.2017,

instanța de apel: 23.06.2017 – 06.09.2017,

instanța de recurs: 08.11.2017 – 26.12.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Brighidin

Alexei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

inculpatul Brighidin Alexei, fiind în stare de ebrietate avansată, stabilită în baza

procesului-verbal nr. 8485 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, stabilindu-se concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.35 mg/l, cu permis de conducere valabil

categoriei mijlocului de transport pe care-l conducea, se deplasa cu automobilul de

„Skoda Superb”, n/î XX XXXX, pe str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău. Ajungând

în apropierea blocului de locuit nr. 35/1, încălcând regulile de securitate a

circulației, la trecerea semnalizată pentru pietoni a tamponat pietonul Buciușcanu

Liuba, a.n. XXXX, care traversa regulamentar carosabilul, și care în rezultatul

accidentării a decedat. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 25D/296

din 23.03.2017, decesul lui Buciușcanu Liuba, a.n. XXXX, a survenit în rezultatul

șocului hemoragic și traumatic, cauzat traumatismului asociat a capului,

membrului inferior, la examinarea medico-legală a cadavrului fiind depistat:

traumă cranio-cerebrală deschisă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fracturi

liniare a oaselor bolții și bazei craniului, hemoragii subarahnoidiene, sânge fluid în

ventriculii cerebrali, edem cerebral pronunțat și hemoragii în trunchiul cerebral,

fractură cominutivă a membrului inferior stâng, plăgi, echimoze și excoriații pe

cap, membre superioare și inferioare.

Ca urmare, Brighidin A. a încălcat prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din

Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier care prevede că

„Participanții la traficul rutier sunt obligați să manifeste un comportament care să

asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății

publice sau private”. De asemenea, Brighidin A., intenționat, a ignorat prevederile

Regulamentului de Circulație Rutieră aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, și anume pct. 11 lit. f): „Conducătorul de vehicul, este obligat: la

trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați în

traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului; pct.

14 lit.a) al RCR conform căruia ,,Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură

să-i afecteze capacitatea de conducere”; pct. 45.1), 2) Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și faptele descrise

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,

adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, adică încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în

stare de ebrietate.

Totodată, instanța a statuat că nu poate fi reținută în calitate de circumstanță

atenuantă - recunoașterea vinovăției, întrucât la pct.35 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție ,,Cu privire la aplicarea prevederilor art.364/1 CPP de

către instanțele judecătorești” nr. 13 din 16 decembrie 2013, se tălmăcește că

„recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art.76 alin.(1) lit.f)

CP, deoarece ar însemna că aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență

juridică”.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, anterior nu a fost

condamnat, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, luând în considerare

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de

scopul pedepsei penale în coraport cu personalitatea inculpatului, care a manifestat

față de succesorul părții vătămate, Leu Mariana, căință sinceră pentru fapta

prejudiciabilă comisă, prezentând probe ce confirmă repararea prejudiciului

material și moral, după cum urmează: ordinul de încasare a numerarului nr.03 pe

suma de 18.000 lei, beneficiar fiind Leu Mariana, ordinul de încasare a

numerarului nr.01 pe suma de 10.000 lei, beneficiar fiind Leu Mariana, recipisa

întocmită la 22.05.2017 de către Leu Mariana că a primit despăgubiri materiale de

10.648 și morale de 54.352 lei, suma totală constituind 65.000 lei, că succesorul

părții vătămate, Leu Mariana, confirmând restituirea prejudiciului material și

moral, a solicitat instanței ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

instanța concluzionând că educarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolare

de societate.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, cu executare.

Apelantul a invocat că accidentul rutier a avut loc nemijlocit pe trecerea

pentru pietoni (parte a carosabilului care ar trebui să fie considerată cea mai

sigură).

Or, actualmente a căpătat o amploare deosebită tamponarea pietonilor pe

trecerile de pietoni, marcate de semnele rutiere, iar neglijarea acestora de către

conducătorii auto condiționează în continuare comiterea accidentelor de circulație

anume în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere.

Totodată, conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare al alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 8485 din

05.02.2017, la inculpat concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 0,35

mg/l, ceea ce constituie stare de ebrietate cu grad avansat, fapt ce denotă atitudinea

iresponsabilă a lui în conducerea mijlocului de transport, precum și un factor

decisiv a acțiunilor acestuia, cât și a urmărilor survenite.

Scopurile propuse la art. 61 alin. (2) Cod penal, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni din imprudență care se atribuie la categoria celor grave, prin intermediul

unui mijloc de pericol sporit și care s-a soldat cu decesul unei persoane, de către o

persoană care se afla în stare de ebrietate avansată, tamponând persoana la trecerea

semnalizată pentru pietoni, pot fi atinse doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare

pe un termen de 5 ani, mai ales că fenomenul infracțiunilor legate de încălcarea

regulilor de securitatea circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport soldate cu cauzarea din imprudență a decesului unei persoane și

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică la etapa actuală

au luat amploare, astfel că aplicarea art. 90 Cod penal va genera dispreț față de

pedeapsă, nefiind eficientă pentru corectarea infractorului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani, va restabili echitatea socială și

va preveni comiterea de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea

altor persoane.

Inculpatul nu a conștientizat pericolul pe care îl prezintă nerespectarea

regulilor de circulație rutiere impuse fiecărui conducător auto-participant la trafic

și consecințele ce au survenit.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă neechitabilă.

septembrie 2017, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele atenuante și că

circumstanțe agravante la caz nu au fost stabilite.

Inculpatul este recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii care face parte

din categoria celor grave, iar sancțiunile pentru infracțiunea în cauză prevede

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 4 la 8 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont că inculpatul a

recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, iar judecarea cauzei a avut loc în baza

probelor administrate în faza de urmărirea penală, conform art. 3641 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de fond corect nu a reținut în calitate de circumstanță

atenuantă în conformitate cu art. 76 Cod penal - recunoașterea vinovăției, întrucât,

la pct. 35 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 364/1 CPP de către instanțele judecătorești” nr. 13 din 16

decembrie 2013, se prevede că „recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art.76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică”.

Astfel, instanța de fond corect a aplicat față de inculpat pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, iar conform art. 90 Cod penal fiindu-i

suspendată condiționat pedeapsa cu închisoare pe un termen de probă de 3 ani.

Inculpatul a reparat benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune, este angajat

în câmpul muncii, a fost menționat cu Diplomă de Onoare pentru devotamentul

cauzei demonstrat pe parcursul activității în cadrul Organelor Afacerilor Interne,

aportul la formarea și dezvoltarea mișcării veteranilor, educației tinerii generații, se

caracterizează pozitiv.

Conform opiniei Ambasadorului Republicii Moldova în Republica Polonă,

d-l Iurie Bodrug, inculpatul este unul din cei mai activi membri ai comunității

moldovenilor, stabiliți cu traiul în Republica Polonă, fiind angajat în afara

activității de bază, în activități de promovare a imaginii pozitive a Republicii

Moldova, informării polonezilor despre posibilitățile de afaceri din țara noastră,

valorile turistice, culturale, gastronomice ale statului nostru. Inculpatul a acceptat

de a acorda consultări de ordin economic Ambasadei Republicii Moldova la

Varșovia, în cazul organizării unor activități de promovare, a participat nemijlocit

la organizarea și prezentarea vinurilor moldovenești de calitate cu prilejul

inaugurării Consulatelor Onorifice ale Republicii Moldova în orașele Katowice și

Lublin, la prezentările oficiale ale vinurilor din țara noastră într-o serie întreagă de

localități, cum ar fi Opole, Walbrzych, Katowice, la organizarea recepției oficiale

și expoziției cu prilejul Zilei Naționale a Moldovei în or. Lodz din Polonia.

Potrivit opiniei Ambasadorului, inculpatul este unul dintre sponsorii și

principalii susținători ai participării Ambasadei RM la Varșovia la Târgurile de

Caritate, organizate anual cu prilejul sărbătorilor de Crăciun, fiind și unul dintre

inițiatorii și organizatorii reuniunilor tradiționale ale comunității de moldoveni din

Polonia, inclusiv, sub aspect financiar și material, este o persoană modestă și

sinceră, preocupată de crearea unei imagini cât mai bune a Republicii Moldova în

Polonia, nu a solicitat niciodată vre-o recompensă pentru activitatea sa.

Instanța a mai stabilit că inculpatul este menționat de către Protoiereul Episcopiei

de Bălți, Sergiu Burlacu, drept unul din pilonii procesului de construcție a bisericii

„Sf. Cuvios Serghei de Radonej”, contribuind la colectarea mijloacelor necesare

edificării lăcașului respectiv, totodată fiind și președintele comitetului de

organizare a festivității legate de Hramul Bisericii care va avea loc pe data de

08.10.2017 cu participarea artiștilor de vază din țară, precum și invitații de peste

hotare. Se menționează că inculpatul este un creștin bun, ca persoană va fi și în

continuare de mare folos societății și Bisericii.

Prin urmare, prima instanță în mod argumentat a dispus ca pedeapsa

principală sub formă de închisoare aplicată inculpatului, să fie suspendată

condiționat, or careva motive și temeiuri de a nu aplica prevederile art. 90 Cod

penal, nu au fost stabilite.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu excluderea aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că instanțele urmau să i-a în considerație că inculpatul a

comis o infracțiune din imprudență însă în stare de ebrietate alcoolică și care s-a

soldat cu decesul victimei, care traversa strada regulamentar la trecerea

semnalizată pentru pietoni.

Chestiunea de individualizare a pedepsei urmează a fi un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

La motivarea soluției de aplicare în privința inculpatului a prevederilor art.

90 Cod penal, instanța de apel a reținut în calitate de circumstanță atenuantă că

inculpatul și-a recunoscut vina în cele comise, a recuperat prejudiciul material

cauzat prin infracțiune, se caracterizează pozitiv și nu are antecedente penale.

Soluția instanței de apel nu este conformă jurisprudenței naționale, potrivit

cărei recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin.

(1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde

o dublă valență juridică (pct. 35, Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

13 din 16.12.2013, „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364/1 CPP de către

instanțele judecătorești”).

În cazul în care inculpatul, fiind în stare de ebrietate a comis o infracțiune

gravă, cu consecințe ireparabile - decesul unei persoane, infracțiune pentru care

legea prevede închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani, suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, în baza art. 90 Cod penal,

reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 7,

61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului doar

dacă va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, în virtutea circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei. Conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

instanța de judecată este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței

aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, instanțele urmează să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din

11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond, deoarece,

potrivit părții descriptive a sentinței (pct. 2. din decizie):

a) nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de inculpat a

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu

prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, adică nu a constatat și stabilit

circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită;

b) la fel, nu a ținut cont că în cazul în care inculpatul a comis o infracțiune

gravă, fiind în stare de ebrietate avansată și tamponând victima la trecerea

semnalizată pentru pietoni, adică care traversa regulamentar carosabilul, soldată cu

consecințe ireparabile - decesul unei persoane, pentru care legea prevede

închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de la 4 la 5 ani, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante indicate

de instanțe, cât și judecării cauzei în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de

procedură penală (pct. 2., 4. din decizie), suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii aplicate inculpatului, reprezintă o soluție de pedeapsă penală

prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Rezultă, că instanța de fond a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția în latura pedepsei penale, și i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt - în ce împrejurări a comis fapta inculpatul, dacă

normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată parțial, cu rejudecarea cauzei.

Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate, menținând o sentință

neîntemeiată în latura pedepsei aplicate inculpatului, nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, le-a repetat

întocmai și nu a desființat sentința în partea suspendării necondiționate a pedepsei

închisorii aplicate inculpatului, cu rejudecarea cauzei în aspectul vizat (pct. 3. și 4.

din decizie).

Prin urmare, instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza în latura

pedepsei penale în conformitate cu rigorile legale, deoarece au adoptat hotărâri

care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția în partea vizată, și i-au

aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate,

suspendându-i necondiționat, nemotivat și inechitabil pedeapsa închisorii.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedura penală, instanța admite

recursul, casează parțial hotărârea atacata, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, daca nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, erorile de drept nominalizate, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală și comise de instanțele de fond și de apel, impun

soluția casării parțiale a hotărârilor contestate, cu excluderea dispoziției privind

aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Este de menționat că, în asemenea caz, principiul neagravării situației

condamnatului în recurs nu va fi afectat, deoarece o asemenea agravare se

subînțeleg în situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau la un alt aliniat nou, altă literă, de

înlocuire a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiunea legii, a amenzii

cu închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a unor masuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat inculpatul, de reținere în recurs a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată,

situații de reținere a unei învinuiri care mod esențial diferă de cea de la început, ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare –

împrejurări inexistente în speță.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai, casează parțial sentința Judecătoriei

Chișinău din 31 mai 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 septembrie 2017, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, prin care se

exclude dispoziția privind aplicarea față de inculpatul Brighidin Alexei XXXXX a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Brighidin Alexei XXXXX se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, de la

reținere.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Constantin Alerguș

Ion Guzun