1ra-975/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-975/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-975/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Zagumennîi Nicolai, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Zagumennîi Nicolai Xxxx, născut la xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în mun. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Zagumennîi Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Levina Evdochia a fost admisă parțial și dispusă

încasarea din contul lui Zagumennîi Nicolai în beneficiul lui Levina Evdochia

suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 3000 lei cu titlu de

prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Zagumennîi Nicolai pe 10 septembrie 2014, aproximativ la ora 11:00, conducând

microbuzul de model „Volkswagen LT 35” cu n/î xxxxx, se deplasa pe str. Bogdan

Voievod, mun. Chișinău, din direcția bd. Moscovei spre str. Florilor. În timpul

deplasării, ajungând în regiunea blocului situat pe str. Bogdan Voievod 2, nu a

1

manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, nu a apreciat corect situația rutieră, prin ce a

încălcat prevederile pct. 45. 1) și 2) al Regulamentului circulației rutiere, conform

căruia: 1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

precum și prevederile pct. 46 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere conform

căruia: Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: copii, persoane de

vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate, și ca

urmare, cu microbuzul pe care îl conducea a comis tamponarea pietonului de vârstă

înaintată - Levina Evdochia, născută la xxxxx, care în acel moment traversa

carosabilul de la stânga spre dreapta relativ deplasării unității de transport, în

nemijlocita apropiere cu trecerea pentru pietoni semnalizată prin indicatoarele de

informare și orientare 5.50.1 - 5.50.2 și a marcajului rutier 1.14.1.

În rezultatul accidentului rutier unitatea de transport a fost defectată tehnic,

iar pietonului Levina Evdochia conform raportului de expertiză medico - legală

nr.2995/D din 08 decembrie 2014 i-a fost cauzată o vătămare corporală medie sub

formă de „Fractura bazei falangei proximale degetului I piciorului stâng, fractura

osului metatarsian II stâng, fractura falangei proximale degetului V piciorului

stâng, endem și echimoze la nivelul ambelor articulații a genunchilor; excoriații și

plăgi superficiale pe suprafața plantei piciorului stâng”.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Zagumennîi Nicolai în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau

de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Zagumennîi Nicolai să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, și să-i fie stabilită o pedeapsă de 1 an

închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani și admiterea acțiunii civile

2

înaintate de partea vătămată Levina Evdochia, cu încasarea de la inculpat în

beneficiul acesteia, prejudiciul material în sumă de 9000 lei și prejudiciul moral în

sumă de 20000 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- prima instanță nu a luat în considerare faptul că inculpatul nici la urmărirea

penală nici pe parcursul cercetării judecătorești vina nu a recunoscut-o, se află la

evidența Dispensarului Republican de Narcologie, nu a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și nu și-a cerut iertare de la partea vătămată, având un

comportament brutal față de aceasta, totodată inculpatul a manifestat o lipsă de

respect față de instanța de judecată, acesta nu s-a prezentat la 9 ședințe de judecată,

ultimul fiind anunțat în căutare, astfel pedeapsa numită acestuia nu va duce la

atingerea scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acestuia;

- având în vedere prevederile art. 2 alin. (2), 61, 65 Cod penal, în privința

inculpatului Zagumennîi Nicolai urma să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu

izolarea de societate.

2.2. Avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Zagumennîi Nicolai, prin

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de achitare a inculpatului, pe motiv

că în acțiunile acestuia lipsește componența infracțiunii incriminate.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că:

- probele prezentate de învinuire sunt insuficiente și irelevante;

- învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de prima instanță nu și-a

găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate de către acuzatorul de stat au fost apreciate greșit, existând în cazul

dat suficiente probe care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile inculpatului

Zagumennîi Nicolai a elementelor infracțiunii în săvârșirea căreia a fost învinuit;

- declarațiile părții vătămate Levina Evdochia nu pot fi puse la baza sentinței

de condamnare, deoarece acestea sunt diferite, având scopul dezvinovățirii

acțiunilor sale ilegale, urmând a fi apreciate critic, deoarece aceasta a încălcat

cerințele pct. 114 alin. (1), (2), art. 116 alin. (1) din Regulamentul circulației

rutiere, cât și prevederile art. 245 alin. (2) Cod contravențional, fapt omis însă de

către acuzatorul de stat, care greșit a concluzionat că vina inculpatului Zagumennîi

Nicolai este dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița

accidentului rutier, certificatul privind accidentul rutier, precum și procesul-verbal

despre examinarea stării tehnice a automobilului, deoarece aceste probe nu indică

la vina inculpatului în comiterea accidentului rutier;

- apărarea indică că Zagumennîi Nicolai nu a încălcat prevederile

Regulamentul circulației rutiere, fiind astfel arbitrară și ilegală atribuirea

responsabilității pietonului în detrimentul conducătorului auto, în cazul de față nu

3

este constatată vinovăția și intenția lui Zagumennîi Nicolai, fiind în prezența

cazului fortuit;

- instanța de judecată unilateral a examinat probele, a dat mai multă

prioritate probelor prezentate de partea acuzării.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat în urma verificării

circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului, că lipsesc

careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului

Zagumennîi Nicolai în comiterea infracțiunii incriminate, astfel a conchis că sunt

declarative argumentele inculpatului și apărătorului acestuia cu referire la faptul că

învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Instanța de apel a indicat că vina inculpatului Zagumennîi Nicolai este

dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de

procedură penală, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Levina Evdochia din prima instanță și din

instanța de apel;

- procesul-verbal de confruntare din 23.12.2014, între bănuitul Zagumennîi

Nicolai și partea vătămată Levina Evdochia, conform căruia fiecare și-a menținut

declarațiile sale făcute anterior în cadrul urmăririi penale (f.d. 36-37, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier din

10.09.2014, conform căruia pe str. Bogdan Voievod 2, mun. Chișinău, au fost

fixate un șir de date obiective a accidentului rutier, cum ar fi locul comiterii

accidentului, starea traseului, poziția microbuzului de model „Volkswagen LT 35”

cu număr de înmatriculare „xxxxxx” după accident, precum și alte date confirmate

ulterior prin declarațiile învinuitului, părții vătămate și altor materiale ale cauzei

penale (f.d. 8-10, vol. I);

- tabelul fotografic, anexă la procesul-verbal de cercetare la fața locului

accidentului rutier din 10.09.2014, pe str. Bogdan Voievod 2, mun. Chișinău, în

care au fost fixate datele accidentului rutier (f.d. 11-17, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2995/D, din 25.11.2014, conform

căruia în rezultatul accidentului rutier lui Levina Evdochia i-a fost cauzată o

vătămare corporală medie sub formă de fractură a bazei falangei proximale

degetului I piciorului stâng, fractura osului metatarsian II stâng, fractura falangei

proximale degetului V piciorului stâng, endem și echimoze la nivelul ambelor

articulații a genunchilor, excoriații și plăgi superficiale pe suprafața plantei

piciorului stâng (f.d. 53, vol. I);

4

- informația Dispensarului Republican de Narcologie din 03.11.2014,

conform căruia Zagumennîi Nicolai se află la evidența medicului narcolog din anul

1993, cu diagnosticul „Alcoolism cronic” (f.d. 38, vol. I).

În continuare, instanța de apel a menționat că sunt neîntemeiate alegațiile

părții apărării la capitolul încadrării juridice a acțiunilor lui Zagumennîi Nicolai,

precum și pretinsele dubii și lipsa de probe ce ar demonstra vina acestuia, în acest

caz urmând a se reține că argumentele apelantului au un caracter declarativ, fiind

aduse doar critici generale învinuirii înaintate de către organul de urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile apărătorului cu referire la

faptul că declarațiile părții vătămate Levina Evdochia nu pot fi puse la baza

sentinței de condamnare, precum că acestea sunt diferite, instanța de apel indicând

că fiind audiată atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești în prima instanță, declarații susținute de către partea vătămată în

instanța de apel, rezultă că în momentul când traversa strada partea vătămată a

văzut că microbuzul de pe ruta 121 staționa pentru debarcarea unor pasageri, a

încercat să traverseze strada, ulterior a fost lovită de microbuz, iar ce a urmat nu-și

mai amintește, trezindu-se doar la spital.

Mai mult, instanța de apel a conchis că nu poate fi admis nici argumentul

apelantului precum că declarațiile părții vătămate Levina Evdochia au drept scopul

dezvinovățirii acțiunilor sale ilegale, iar acestea ar urma a fi apreciate critic,

deoarece ea a încălcat cerințele pct. 114 alin. (1 și 2), pct. 116 alin. (1)

Regulamentul circulației rutiere, cât și prevederile art. 245 alin. (2) Cod

contravențional.

În acest sens, instanța de apel a specificat că conform pct. 116 alin. (1)

Regulamentul circulației rutiere, „pietonilor li se interzice să se angajeze în

traversarea drumului: nemijlocit prin fața sau spatele unui vehicul de rută oprit în

stație ori a altor vehicule oprite sau staționate pe drum”, astfel că în speță, după

cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului

rutier din 10.09.2014, cât și din declarațiile părții vătămate Levina Evdochia,

ultima a traversat strada în fața automobilului de model „Volkswagen LT 35”, cu

n/î xxxxx, care transporta pasageri pe ruta 121, astfel că șoferul microbuzului,

inculpatul Zagumennîi Nicolai, având obligația de bază de a staționa automobilul

doar în stații, a staționat pentru debarcarea pasagerilor într-un loc interzis, prin

urmare instanța de apel a concluzionat că faptul dat nu constituie un temei de a

considera vinovăția părții vătămate Levina Evdochia în încălcarea dată.

Cu referire la încălcarea prevederilor pct. 114 alin. (1), (2) din Regulamentul

circulației rutiere de către partea vătămată, invocată de partea apărării, instanța de

apel a notat că din procesul-verbal de cercetare la fața locului accidentului rutier,

cât și din alte acte ale acțiunilor procesuale, se constată că în sectorul unde partea

5

vătămată Levina Evdochia traversa strada, nu era amplasată o trecere pentru

pietoni, iar din declarațiile acesteia rezultă că ultima văzând microbuzul care

staționa a început să traverseze strada, iar la un moment neașteptat, dânsa a fost

tamponată.

La acest aspect, instanța de apel a indicat că încălcarea nemijlocită a

prevederilor Regulamentului circulației rutiere, corect a fost constatată în acțiunile

lui Zagumennîi Nicolai, având în vedere că anume acesta în calitate de șofer avea

obligația de bază de a respecta prevederile pct. 45 alin. (1) și (2) din Regulamentul

circulației rutiere. Astfel, instanța de apel a concluzionat că încălcarea rigorilor

vizate a și dus la imprudența manifestată de către inculpatul Zagumennîi Nicolai,

ce au dus la tamponarea pietonului Levina Evdochia, urmări ce au survenit ca

rezultat al omisiunii de a lua în considerare starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția și dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, or, din declarațiile inculpatului reiese că în momentul când s-a întors

să transmită banii unui pasager, partea vătămată Levina Evdochia era deja în fața

automobilului, iar dânsul nu a reușit să frâneze.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a constatat că concluzia

primei instanțe este întemeiată din punct de vedere al principiilor și criteriilor

stabilirii pedepsei penale, astfel că nici alegațiile procurorului nu pot constitui

temei pentru aplicarea față de inculpat a unei pedepse privative de libertate așa

cum a pledat ultimul.

Astfel, instanța de apel a conchis că este justă și legală concluzia primei

instanțe privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune,

având în vedere circumstanțele speței, prin urmare instanța de apel a considerat că

față de inculpatul Zagumennîi Nicolai, echitabil a fost aplicată sancțiunea penală

neprivativă de libertate, aceasta fiind corespunzătoare faptei comise, dar și având

în vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului

în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept. Totodată,

instanța de apel a reținut, ținând cont de faptul că pedeapsa penală are drept scop

reeducarea condamnatului, aceasta din urmă nicidecum nu trebuie să creeze careva

suferințe fizice și psihice persoanelor trase la răspundere penală, pedeapsa aplicată

inculpatului va avea un efect pozitiv asupra conștientizării de către inculpat a

pericolului social al acțiunilor comise.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată și solicitarea procurorului de a fi

admisă acțiunea civilă, deoarece acțiunea civilă a fost înaintată de partea vătămată

cu divergențe ce nu au fost înlăturate de aceasta, iar prima instanță just a conchis

că partea vătămată nu a probat integral prejudiciul material cauzat prin infracțiune,

6

or conform materialelor cauzei s-au adeverit doar parțial cheltuielile de tratament

în sumă de 3000 lei, dar nu în mărimea solicitată de către partea vătămată.

În acest context, instanța de apel a considerat că este corectă și legală și

concluzia primei instanțe la capitolul încasării prejudiciului moral în sumă de 3000

lei, astfel că suma dată este pe deplin justificată, iar cuantumul solicitat de apelant

de 20 000 lei în calitate de prejudiciu moral este nejustificat și exagerat, dar și unul

neproporțional suferințelor psihice suportate drept urmare a accidentului rutier,

având în vedere și posibilitățile materiale reale ale inculpatului, care are o pensie

de 1000 lei, iar condamnarea lui Zagumennîi Nicolai urmează să constituie o

recompensă pentru partea vătămată Levina Evdochia.

Popescu Ion în numele inculpatului Zagumennîi Nicolai, care indică temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, încălcarea art. 6 alin. (1), 13 CEDO, art. 20 din Constituția Republicii

Moldova și solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței ;

- în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- probele cercetate în prima instanță nu confirmă învinuirea adusă

inculpatului, însă diametral opus confirmă nevinovăția inculpatului;

- la baza sentinței de condamnare au fost puse declarațiile părții vătămate

Levina Evdochia, care nu pot fi luate în considerare că ar demonstra vinovăția

inculpatului, deoarece sunt diferite și nu sunt permanente, fiind depuse cu scopul

de a dezvinovăți acțiunile ilegale a părții vătămate, prin urmare trebuie să fie

apreciate critic;

- învinuirea înaintată și starea de fapt și de drept constatată de instanțe nu și-

a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate au fost apreciate greșit;

- este cert că pietonul Levina Evdochia nu numai că a încălcat regulamentul

circulației rutiere, încălcând astfel pct. 114 alin. (1), (2), pct. 116 alin. (1) al

Regulamentului circulației rutiere, cât și art. 245 alin. (2) Cod contravențional,

traversând în loc neautorizat de marcajul rutier 1.14, sau careva indicatoare de

7

avertizare sau informare privind trecerea de pietoni, cu atât mai mult în timpul

traversării a manifestat neglijență și nu a acordat atenția sporită traversării;

- inculpatul nu a încălcat regulile circulației rutiere, iar partea vătămată nu s-

a angajat regulamentar la trecerea carosabilului, în speță fiind prezentă o faptă

săvârșită fără vinovăție, și anume un caz fortuit;

- instanța de apel, atât la judecarea cauzei, cât și în textul deciziei s-a limitat

exclusiv la redarea argumentelor invocate în sentință, fără a se expune relevant în

privința motivelor indicate în apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt

la încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a evalua concret motivele invocate de

apelant și fără a analiza probele care conduc la aflarea adevărului în cauză, în

special fără a înlătura criticile inculpatului, contrar art. 419 Cod de procedură

penală;

- instanța de apel, nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în mod

convingător de ce respinge probele prezentate de inculpat, dar s-a expus în mod

general. Acest fapt denotă imparțialitatea judecătorului și manifestarea lui în

favoarea acuzării în detrimentul apărării, prin ce instanța a încălcat principiul

contradictorialității în procesul penal;

- instanța de apel motivând decizia de condamnare a inculpatului

Zagumennîi Nicolai a făcut trimitere la un șir de probe, fără a le da citirii și a le

verifica în ședința de judecată a instanței de apel;

- instanța de apel nu a efectuat o verificare suplimentară și nemijlocită a

ansamblului probator administrat în cauză, ci s-a limitat doar la fraze de ordin

general;

- nepronunțarea asupra motivelor invocate, echivalează cu nesoluționarea

fondului apelului declarat;

- condamnarea inculpatului Zagumennîi Nicolai este întemeiată doar pe

presupuneri;

- constatarea de fapte ce nu corespund realității, denaturate vădit la adoptarea

hotărârii de către instanțele de fond și de apel, urmează a fi apreciate ca erori grave

de fapt și de drept;

- nepronunțarea asupra erorii comise de instanțe, este o eroare de drept

comisă la judecarea cauzei, este un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente și a afectat hotărârea atacată, astfel nu s-a respectat dreptul la un proces

echitabil, care este garantat de articolul 6 paragraful 1 din Convenția pentru

Apărarea Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale, precum și art. 13 CEDO,

art. 20 din Costituția Republicii Moldova.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, motivând că instanțele

8

inferioare, rejudecând cauza, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei, și corespunzător au încadrat acțiunile făptuitorului, s-au pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate și probelor administrate pe caz, și instanța de apel a apreciat

fiecare probă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, indică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul și-a

motivat contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a materialului probator nu se conțin în temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține că recurentul invocă prezența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii care a fost expus neclar, și că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele

considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele menționate supra,

9

Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului

invocat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea

deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante

invocate, fiind redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

în baza cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al corobororării lor, soluția instanței nefiind afectată de o eroare de fapt sau

de drept, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, care

este explus clar, iar de către instanța de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele invocate de

recurent.

La fel, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4, prin care acesta

își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și anume

în parte a declarațiilor părții vătămate Levina Evdochia, Colegiul penal reține că nu

pot fi acceptate, din considerentul că aceste alegații nu constituie temeiuri de

recurs, reprezentând doar opinia subiectivă a recurentului care consideră că probele

cercetate nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, or, conform prevederilor art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă

apreciere probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a

primei instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic

superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise

de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost

identificare.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

invocând că nu este demonstrată vinovăția inculpatului și că condamnarea acestuia

este întemeiată pe presupuneri, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă

că nu poate fi acceptată această versiune, or contravine constatărilor instanței de

apel în prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris, verificat și

apreciat de instanța de apel în decizia sa prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală (f.d. 206-208, vol. I)

Totodată, ce ține de alegațiile recurentului, precum că inculpatul Zagumennîi

Nicolai nu este vinovat de producerea accidentului rutier, dar vinovată este partea

10

vătămată, care s-a angajat neregulamentar la traversarea carosabilului, Colegiul

penal conchide că este neîntemeiat și consideră corectă argumentarea instanței de

apel în acest aspect, bazată pe probele verificate în prezenta cauză penală, inclusiv

și pe declarațiile inculpatului Zagumennîi Nicolai, anume că inculpatul Zagumenîi

Nicolai contrar prevederilor pct. 45 alin. (1), (2), 46 lit. a) Regulamentului

circulației rutiere, în timp ce conducea mijlocul de transport, deși inițial a văzut

partea vătămată ce se afla la marginea carosabilului, acesta deși avea obligația să

manifeste dexteritatea și prudență sporită la conducerea mijlocului de transport, s-a

întors să transmită banii unui pasager, iar când a revenit în poziția inițială, cu fața

în direcția în care se deplasa automobilul, partea vătămată era deja în fața

automobilului, fără a mai avea posibilitatea de a evita impactul, a tamponat-o pe

partea vătămată.

Mai mult, Colegiul penal invocă că chiar în ipoteza angajării părții vătămate

în traversarea neregulamentară a carosabilului, acest fapt nu exclude răspunderea

penală a inculpatului Zagumenîi Nicolai, pentru acțiunile și inacțiunile sale ce au

dus la producerea accidentului rutier.

În acest sens, se indică că conducătorul mijlocului de transport are obligația

de a respecta cerințele Regulamentului circulației rutiere și de a nu întreprinde

careva acțiuni în timpul conducerii mijlocului de transport (în speță momentul când

șoferul s-a întors să transmită banii pasagerului), care i-ar distrage sau reduce

atenția, prudența și dexteritatea pe care acesta trebuie să o manifeste și care l-ar

împiedica să întreprindă toate acțiunile posibile (ocolire, reducere de viteză,

frânare, oprire etc.) pentru a evita orice situații care ar provoca eventuale accidente

rutiere, ce evident nu a fost respectat de către inculpatul Zagumennîi Nicolai în

speța dată.

Cu referire la criticile recurentului, precum că „instanța de apel motivând

decizia de condamnare, a făcut trimitere la un șir de probe, fără a le da citirii și a

le verifica în ședința de judecată a instanței de apel și că instanța de apel nu a

efectuat o verificare suplimentară și nemijlocită a probelor administrate, dar s-a

limitat la fraze de ordin general”, Colegiul penal conchide că este declarativ și că

contravine materialelor cauzei, or după cum rezultă din conținutul deciziei instanței

de apel (f.d. 207-208, vol. I), instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele

verificate în ședința instanței de apel prin citire, fapt ce a fost consemnat în

procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 199, vol. I).

Cât privește argumentul recurentului că în prezenta speță, nepronunțarea

asupra erorii comise de instanțe, constituie un viciu fundamental ce a afectat

hotărârea atacată, prin ce nu au fost respectate art. 6, 13 CEDO și art. 20 din

Constituția Republicii Moldova, Colegiul penal constată că nu poate fi acceptat, or

coraportând această alegație, la conținutul sentinței primei instanțe, a deciziei

11

instanței de apel și a materialelor cauzei penale, se reține cu certitudine, că în

prezenta speță au fost respectate toate garanțiile unui proces echitabil, instanțele de

judecată examinând și pronunțându-se detaliat asupra tuturor chestiunilor esențiale

supuse atenției lor, fără a admite încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

a inculpatului, după cum invocă recurentul.

Totodată, cât privește temeiurile de recurs invocate de recurent, prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, ce stipulează cazurile când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite nu i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și detaliat asupra acestor aspecte invocate și în recurs, motivare care în

virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, se acceptă și se însușește

de instanța de recurs ordinar fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului Zagumennîi Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Zagumennîi Nicolai Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 11 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12